PLASAMENTE ALTERNATIVE O dă colecţionarilor

Un bun prieten, colecţionar în sensul clasic şi frumos al cuvântului, îşi vinde colecţia de artă adunată zeci de ani, piesă cu piesă, poveste cu poveste. De fapt, formularea nu este chiar atât de corectă, nu este vorba de o lichidare a acestei colecţii, ci de repunere în circuitul comercial a unor piese semnificative, 21 mai exact. Lucrări cu menţiunea "Colecţia Boris Paraschivescu" apar de mai mult timp în licitaţii, dar, acum, această menţiune a devenit un eveniment, o licitaţie dedicată acestei colecţii. Boris nu este vreun bogătaş care şi-a revărsat în piaţa de artă prea plinul din portofel. Tocmai de aceea îşi vinde acum colecţia, nu ca să se umple şi mai tare de bani, ci pentru că i-ar prinde bine nişte bani acum, mai bine decât lucrările de artă, deţinute din abundenţă. El a cumpărat tot timpul câte ceva, cât şi-a permis. Este un prieten al artiştilor şi un adevărat specialist în arta românească. Nu a învăţat istoria artei contemporane, ci a trăit-o, fiecare dintre picturile din colecţia sa având o poveste, una frumoasă, în care lumina cade pe marii artişti, mulţi dintre ei uitaţi, poate, pentru întotdeauna. În licitaţia din 7 iulie vom avea acces la un "Golem", litografie de Ştefan Câlţia, mai multe pânze de rafinatul Mircea Velea, un capitol aparte în colecţia lui Boris, două acuarele de Paul Gherasim, un ulei de vulcanicul Corneliu Vasiles-cu, un peisaj din 1981 de Sorin Ilfoveanu, un alt prieten bun al colecţionarului şi nu numai, Ion Sălişteanu, Vasile Grigore, direct de la sursă, Ion Alin Gheorghiu, Spiru Vergulescu, două piese de Papa Negreni, Ion Pacea, Aurel Nedel, un peisaj de la Hârsa, din celebra tabără organizată acolo de Victor Adam, de inegalabilul Mihai Cismaru, un "Bacău" de Hatmanu şi o "Insulă" de Gheorghe Anghel, Tede Moraru şi Dorin Creţu.

Este o ocazie de care se profită de obicei. Din diferite motive, colecţionarul pune pe piaţă o parte a colecţiei adunate de el în timp. Asta înseamnă că lucrările sunt adevărate, autentice, că au fost făcute de cel care semnează pentru că vin direct din mâinile celui care a plecat cu ele din atelier. Majoritatea covârşitoare, dacă nu toate lucrările puse în vânzare şi care provin din colecţia lui Boris Paraschivescu, au pe spate dedicaţia autografă a artistului, ca un certificat de garanţie care plasează în timp şi spaţiu respectiva lucrare. Dacă aţi înţeles, cumva, că recomand să cereţi astfel de dedicaţii personale pe orice vă intră în mână din mâinile vrăjite ale artistului, atunci aţi înţeles bine, este exact ce vreau să spun şi scriu.

Autenticitatea garantată astfel este un aspect practic esenţial, la care se adaugă tot felul de alte emoţii, greu de măsurat şi apreciat în preţuri. Deci, preţurile se raportează la valoarea artistului, şi nu neapărat la cea a colecţiei. Asta face astfel de lucrări şi mai atractive, fie că vrem să le punem la noi în casă sau să le ducem mai departe pe piaţă. Mai departe, faptul că lucrarea provine dintr-o astfel de vânzare, dintr-o colecţie, va influenţa pozitiv, prin creştere, şi preţurile. Una este să discutăm despre o pictură despre care nu ştim mare lucru şi alta să avem repere clare şi sigure. Şi, fără îndoială, lipsa îndoielilor privind autenticitatea unei lucrări oferite spre vânzare este un element esenţial, din ce în ce mai important. Nu este un secret pentru nimeni că asistăm la o adevărată invazie a falsurilor pe toate componentele pieţei de artă. Comerţul de artă este o procedură concretă care se bazează pe cele mai subiective elemente. Obiectul comerţului de artă este supus tuturor influenţelor de gust şi apreciere, iar asupra sa se mai abat şi tot felul de fenomene clasice întâlnite pe pieţele financiare sau doar de mărfuri. Lucrările aceluiaşi artist se vând diferit într-un oraş mare, cu preţuri pe măsură, şi altfel într-un oraş mai mic, lipsit de tentaţii de piaţă, vara avem un preţ, iarna, după Revelion, altul, un artist necunoscut se vinde într-un fel după ce a apărut o carte despre el sau avem o retrospectivă despre viaţa sa, la împlinirea unei cifre rotunde de la naştere sau moarte, şi altfel când apare dintr-un necunoscut incert. Sunt câteva exemple concrete ce ar putea fi alăturate acestor fenomene de piaţă, conturate pseudopoetic mai sus.

Nu ştiu dacă este vremea să vindem colecţii, dar sigur este momentul să cumpărăm, dacă nu colecţii, măcar părţi din ele. În ultimul timp, au tot apărut în licitaţii lucrări de artă ce poartă, ca un titlu de nobleţe, menţiunea aparţinerii la o colecţie. Inevitabil, asta le plasează în timp şi spaţiu, oferă siguranţă şi conturează certitudini. Anumite colecţii aduc şi greutatea morală sau culturală a creatorului.

Fenomenul funcţionează doar în sens pozitiv, pentru că personalităţile negative aduc o şi mai mare creştere de preţ şi notorietate a ofertei. Nimeni nu a vorbit, în Occident, de vânzarea cu preţ record a unor lucrări de Grigorescu, dar la noi încă se mai pomeneşte de vânzările în care au apărut tentativele artistice ale unui personaj precum Hitler.

Desigur, şi colecţiile sunt de tot felul. De fapt, colecţia are faţa şi caracterul celui care a realizat-o, chiar mai mult decât o au copiii proprii. Dacă ştii să citeşti, vezi totul într-o colecţie. Ghiceşti de unde vine, ce i s-a întâmplat în copilărie, ce a văzut, pe unde a umblat, pe cine a întâlnit, ce aspiraţii a nutrit tot timpul, câtă elevaţie spirituală a atins. Şi, desigur, câţi bani a avut pentru toate aces-tea. Deşi ar putea părea paradoxal, nu banii influenţează definitoriu o colecţie. Cumpărarea brusc şi masiv a unor lucrări din licitaţii nu te face automat colecţionar, şi nici acumularea ta de lucrări nu este o colecţie. Un sac de bani nu se transformă instantaneu într-o colecţie adevărată, tot aşa cum un portofel obez nu garantează o pictură bună. Liantul acestor piese separate de artă este dat de alte elemente, mult mai subtile şi spiritualizate. Ca vinul bun, o colecţie nu se face repede. Chiar dacă vei adopta, pardon, cumpăra o colecţie de artă, ea nu va avea decât, poate, numele tău, dar nu şi chipul, nici pasiunile şi emoţiile tale. Poţi să îţi faci treaba cu ea, oricare ar fi aceasta, dar nu vei obţine recunoaştere, satisfacţie sau apreciere pentru că ai crescut-o în timp, ai modelat-o şi ai educat-o, făcând-o să arate astfel.