PLASAMENTE ALTERNATIVE Peisaje contemporane cu tablouri şi piaţă

Printre alte calităţi ale picturii contemporane, o recentă emisiune teveristă de actualitate o menţiona şi pe cea a originii certe, a certitudinii asupra creaţiei. Adică e greu să iei ţeapă cu o lucrare pe al cărei autor ai putea să îl interoghezi asupra devenirii sale. Desigur, nu îi vom exclude din sfera interesului nostru profund pe cei ale căror zile s-au terminat, spre durerea multora. Mai ales că arta contemporană nu este neapărat cea în cazul căreia simţi că trebuie să te ascunzi că nu ai priceput nimic sau că trebuie să îţi tai blugii în genunchi să nu creadă lumea că îi speli, îi calci şi îi ţii pentru mersul la Ateneu.

Licitaţia de vară a Artmark a însemnat şi o frumoasă vânzare de contemporani, de pictori pe care i-am cunoscut, îi frecventăm sau doar îi admirăm. Sau am putea să le facem pe toate acestea. Am aflat cu ocazia acestei licitaţii că nici pe Harry Guttman nu îl vom mai putea întâlni, nici pe aici, nici în Israel, dar sigur în ceruri, pentru că a plecat acolo, în 9 mai trecut, Ziua Victoriei de acum 70 de ani sau a Europei de doar 65 de ani. Născut în 1933, a plecat din România în Israel în 1974 şi a decedat acum, deci şi-a împărţit viaţa riguros, 41 de ani în România şi exact tot atâţia în afara ei. Rog astrologii să se pronunţe asupra acestei cifre, 41, pentru că mie nu îmi trece nimic prin cap, deşi practica asta cere multă imaginaţie, uneori chiar debordantă, ceea ce nu ar fi o problemă.

Aşadar, un peştişor "delicios" şi cu personalitate, în culori translucide, pictat de recent regretatul Harry Guttman, a fost adjudecat pentru doar 500 de euro, la limita superioară a estimării. Dar, ultima piesă din licitaţie, tot un Guttman, o citadină ca din vremurile biblice cu casă ca un puzzle din marmură translucidă şi ea, s-a dat cu 1.200 de euro. Alma Redlinger, o lumină a picturii contemporane, a fost prezentă în licitaţie cu două naturi statice cu amprenta deplină a creaţie sale, una cu umbre de floare de mărar şi caise în vase transparente, adjudecată pentru 2,250 de mii de euro, şi o alta cu pensule şi tuburi de culoare, cu artist în plan secund, vândută cu 1,8 mii de euro.

Preţul cel mare al contemporanilor Artmark de vară este de 10 mii de euro, plătiţi pentru un "Cal troian" fantastic, din opera Georgetei Năpăruş, trecut prin colecţia mitică a Mariei Dimitropoulos. Dintr-o altă colecţie privată, de această dată din Brazilia, vin "Cavaleri", un pâlc de oaste medievalică de mare densitate grafică, creaţie, de asemenea, de Georgeta Năpăruş. S-a dat cu 3,250 de mii de euro. "Calul troian" a fost realizat în 1987, an în care artista îţi pierdea jumătatea, pictorul de mare anvergură şi profunzime Octav Grigorescu. Sub semnătura sa, "Oraş pe apă" a fost adjudecat cu 5,5 mii de euro.

Dacă acum o săptămână vorbeam cu rezultatele ude pe masă, acum suntem la ceva timp postlicitaţie, moment în care s-a dat 60 de mii de euro pentru un cadru muzical complex de Pallady, cu vioară în centru, despre care apucasem să spunem că a rămas neadjudecat, semn că piaţa nu poate duce multe preţuri mari. Iată că mai duce ceva, dar nu aşa repede.

După Georgeta Năpăruş, să amintim o altă artistă aparte, Margareta Sterian, prezentă cu patru lucrări în licitaţia Artmark din vara asta. Un "Cişmigiu", cu o stranie arteziană, s-a dat cu 3 mii de euro, un vas cu flori trepidante, cu 2 mii, un peisaj cu fluidităţi onirice, cu o mie, iar o scenă cu personaje în haine de nuntă, în tuşe ca de apă, la 700 de euro.

Un Bălaşa emblematic, cu călăreaţă planturoasă pe animal mitologic, şi cu dedicaţie pentru un amic, s-a vândut cu 4,250 de mii de euro.

4,250 mii de euro a costat un "Prapor" de Horia Bernea, unul de acum trei decenii. Cu aceeaşi semnătură, un "Peisaj albastru" cosmico-submers a fost vândut cu 3,750 de mii de euro. Contemporani îi suntem lui Henri Mavrodin, a cărui "Fertilitate" a fost adjudecat cu 2,8 mii de euro. Toma Roată, pictor ce a impus numele localităţii natale, Păstrăveni, în textele pieţei occidentale de artă, mai ales a celei franţuzeşti, a realizat o piesă din pliuri de hârtie şi de albastru, cu o sugestie teribilă de catedrală strasburgică, că doar se numeşte "Les éléments pour une cathédrale possible", cu 1,2 mii de euro.

Din actuala contemporaneitate mai avem o lucrare de Dorin Coltofeanu, plecată la 1,2 mii de euro, şi o alegorie cu nud masculin pe cal superb, de Corneliu Brudaşcu, probabil "tatăl" şcolii de la Cluj, care, însă, nu a fost adjudecat, deşi estimarea minimă era de 2,5 mii de euro. Ion Dumitru, o amintire de zile mari şi stil inconfundabil, a semnat o scenă cu casă de şară printre căpiţe, plasată cu o mie de euro, preţ care a fost oferit şi pentru un braţ de flori şi atât, de Ion Popescu Negreni, piesă ce ar fi mers şi la actuala expunere de la Muzeul Cotroceni a colecţionarilor şi unde Vasile Parizescu, pictorul general al colecţionarilor, a provocat cu o temă în canoanele academice.

Foarte multe preţuri contemporane s-au învârtit în jurul miei de euro. La Artmark, dar şi la Goldartul de luni. "Două scaune", semnat de Vasile Grigore, s-a vândut cu 1,4 mii de euro, iar "Primăvară" de Kimon Loghi chiar cu 1,5 mii de euro. O natură statică încropită pe un scaun cu spătar, de Merica Râmniceanu, s-a vândut cu 800 de euro, "Fată cu basma albă", de Apostol Mănciulescu, a plecat cu 700, o scenă de cabaret interbelic, pictată de o doamnă cu nume de două ori nobil, Elvira Geblescu-Bibescu, cum numai cula familiilor din Brabova, în Dolj, s-ar mai putea numi, a fost şi ea vândută cu 550 de euro.

Este o necesară repunere în atenţie a creaţiei plastice originale, reale şi de valoare, de care avem nevoie, pe care trebuie să o întâlnim şi în drumurile noastre neocupate, neblocate de griji şi calcule. Nu de alta, dar iar se profilează scandaluri în care se vor vehicula, în necunoştinţă de cauză, noţiuni precum piaţa de artă, tablouri, vânzări, deţinere, mama lor de escroci.