PLASAMENTE ALTERNATIVE Phoebus e fabulos

Phoebus este, conform mitologiei antice greceşti şi informaţiilor online, zeul luminii, al profeţiei, poeziei şi muzicii, al vindecării, unul dintre mulţii fii ai lui Zeus, geamăn cu Artemis, numit şi, sau mai ales, Apollo.

Alexandru Phoebus este un pictor român, blond nordic, puţin cunos-cut, dar mare. Aparţine primei jumătăţi a secolului trecut, a trăit doar 55 de ani, murind acum 65 de ani. A lucrat mult şi într-un mod personal, în culori tari, expresioniste, cu o tuşă aparte, care nu îşi propune să fie drăguţă şi nici călduţă, şi reuşeşte din plin să fie originală.

Cunoscutul critic şi cronicar de artă Aurel D. Broşteanu, cu 5 ani mai mic ca Phoebus, scria în 1936, în cronica sa din "Gândirea", că "Alexandru Phoebus a rămas încă, într-o largă măsură, tributar concepţiei moderne în artă, potrivit căreia anumite deformări sunt indicate, pentru accentuarea expresivităţii motivului". În afară de involuntara găselniţă de a rămâne tributar concepţiei moderne, căutarea unor formulări pretenţioase cu zeci de ani în urmă generează o stare ilară de neseriozitate, deşi se face risipă de sentinţe ferme, dure şi definitive. Exemplu: "Atare concepţie se justifică numai în măsura în care un conţinut nespus de bogat îşi caută formularea, ceea ce nu este întotdeauna cazul artiştilor moderni". Mult prea apreciatul critic al vremii vorbeşte de chipuri "halucinante" de copii şi un peisaj bucureştean "modest". Orice ar face, însă, trebuie să recunoască originalitatea intensă a creaţiei lui Phoebus, ductul puternic şi sigur, concepţia plină de imaginaţie şi îndrăzneală, peisajul bucureştean pe care îl ghicim îndrăgostit lulea, dacă ştim să vedem dincolo de diagonalele şi verticalele ce ne intersectează privirea, ca un dans al ielelor.

Apreciez la maximum pictura lui Alexandru Phoebus, pe o secetă teribilă de apariţii pe piaţă şi simeze. De aceea am rezonat instantaneu când am aflat că unul dintre cele mai active instituţii muzeale, cel Naţional al Colecţiilor, ne invită la o expoziţie care promite să ne releve partea nevăzută a colecţiei de artă Alexandru Phoebus. Pentru că, într-adevăr, creaţia acestui pictor se află, nu se putea mai bine, la Muzeul Colecţiilor de Artă, parte a Muzeului Naţional de Artă al României. Este vorba de 381 de lucrări de artă realizate de Alexandru Phoebus şi donate statului român de mama artistului, Tamara, soţia Ana şi fiul Eugen Phoebus, practic cei care i-au supravieţuit după finalul scurtei sale existenţe. În 1974, când artistul ar fi împlinit 75 de ani, recenta donaţie cu lucrările sale a stat la baza unei ample retrospective la Muzeul de Artă al României, atunci Republică Socialistă.

La începutul cald al acestui noiembrie, la Palatul Romanit, care este sediul Muzeului Colecţiilor de Artă de la început, încă de la crearea sa în 1977, a fost deschisă expoziţia "Partea nevăzută a colecţiei de artă Alexandru Phoebus" şi a fost lansat cuprinzătorul studiu monografic, intitulat cu modestie Repertoriu, cu nu mai puţin de 251 de lucrări, cele semnate, după cum aveam să aflăm. Este un volum deosebit, cu studiul Ruxandrei Dreptu "Alexandru Phoebus. Dublul portret al unui pictor lucid" şi cele două "introduceri" de Liliana Chiriac, şefa Muzeului, una în colecţia Alexandru Phoebus şi alta în biografia acestuia.

Pictorul Alexandru Phoebus s-a născut la 15 septembrie 1899, acum 120 de ani, şi a murit în 1954, ambele evenimente petrecându-se la Bucureşti. A fost elev la Liceul "Dimitrie Cantemir" dar s-a mutat la Şcoala de Arte Frumoase, unde a studiat cu G. D. Mirea. Foarte tânăr fiind, înfiinţează, împreună cu alţi nemulţumiţi, viitori mari artişti, Academia Liberă de Pictură. În 1920 des-coperă Şcoala de la Baia Mare, unde se încarcă iremediabil de tonuri tari. Pleacă şi la Paris, pentru studii la Julian şi Grande Chaumiere. A călătorit prin Balcani, a expus la Bucureşti şi a pictat muncitori şi viaţa lor grea. A fost un om de stânga, dintotdeauna, şi un bucureştean pasionat, de la început şi toată eternitatea sa. În 1944, în plin război mondial, cel de al doilea, a fost luat la oaste, arma pictură. În primii ani ai "puterii populare" a lucrat în cooperativa Theodor Aman, Arta Nouă de mai târziu. Continuă să picteze şi să deseneze muncitori, dar departe de ce şi-ar fi dorit realismul socialist. Şi surprinde, în pastel mai ales, Bucureştiul vechi şi liniştit, cel care se ducea încet, boscorodit de orânduirea ce se instala, mai cu tancul, mai cu pistolul.

Alexandru Phoebus are o operă bogată şi diversă. Nu a fost un productiv, dar nici nu a prididit. Lucrările sale se află în muzee şi colecţii, aproape 400 chiar în Muzeul Colecţiilor, rar apar în galerii şi colecţii sau chiar în licitaţii. În iunie 2016, la Artmark, a fost vândută o pictură reprezentativă de Phoebus, "Om cu pâine", puternică, cu arcuire tensionantă, cu 7.500 de euro, cam cel mai mare preţ pentru o lucrare a acestui artist.

La "Licitaţia de Grafică românească şi europeană, inclusiv o colecţie de hărţi", din 2017, au fost propuse trei lucrări de grafică de Alexandru Phoebus. O superbă "Notre Dame", acuarelă pe hârtie, a fost cumpărată cu 600 de euro, un "Bucureşti vechi", în guaşă, a primit 400 de euro iar o Plumbuita deasupra unui tumult teluric a fost adjudecată cu 200 de euro.

La licitaţia Artmark de primăvară din 2018 a fost propusă o "Margine de Bucureşti", în ulei de această dată, de poţi studia tuşa şi concepţia lui Alexandru Phoebus în acest exemplu. A fost adjudecată cu 1.800 de euro.

La 20 noiembrie 2018, acum aproape fix de tot un an, în "Licitaţia de grafică, inclusiv o selecţie din colecţia academicianului Alexandru Balaci", aflăm un interesant "Autoportret" din 1952, în acuarelă şi guaşă, vândut după licitaţie cu 350 de euro. Aceeaşi lucrare mai fusese vândută o dată, în 2011.

O lucrare de Phoebus se afla şi în colecţia lui Zaharia Stancu, sau măcar în partea vândută la Artmark, în februarie 2018. Acuarela relativ simplă, pe hârtie, a primit 200 de euro. S-au mai vândut la licitaţie o splendidă scenă de Sena, în mijlocul Parisului, cu pod şi pescar sub pod, secvenţe din Paris, dar şi din Cişmigiu, splendide jocuri vegetale, sau Balcicuri, printre cele mai reuşite, artistul descoperind unghiuri inedite, cum alţii nu au reuşit. S-au mai vândut, la Artmark, dar şi Goldart şi, uneori, Alis, un interior de biserică de la Sâmbăta de Sus, biserica întreagă de la Sâmbăta dar şi o alta, de la Călimăneşti, muncitori osteniţi, un studiu de portret al soţiei, flori, iar Cişmigiu, mult Cişmigiu, şi destul Bucureşti, dar fără pastelurile de tipul celor expuse la Muzeul Colecţiilor pe simeza dedicată lui Alexandru Phoebus, un artist atât de mare încât şi ochii unui copil care am fost o dată l-au descoperit cu uimire şi încântare şi nu l-au mai uitat.