PLASAMENTE ALTERNATIVE Pictura în silicon şi sculptura de botox

Odată cu natura, pare a renaşte şi arta plastică românească, aia contemporană. Pentru luna mai sunt anunţate târguri şi licitaţii cum nu s-au adunat în decenii întregi de împliniri măreţe, desigur, post-revoluţionare, pe piaţa de artă de la noi. Cohorte de importanţi, nămol de influencerime ne cheamă la festivaluri, târguri, că e prima dată când vedem şi noi, sărakii din societatea omenească şi românească tablouri contemporane. Mai fură, bre, mai fură saloane şi pavilioane de artă plastică, sau târguri sau festivale, mai fură pe la Bucureşti, dar nu eraţi născuţi pe atunci. Ce este nou acum este dimensiunea, remarcabilă, şi înghesuiala.

Cu mai bine de un deceniu în urmă, jurnaliştii râdeau de Monica lui Irinel că fusese împinsă să ia un "Dubrovnik" superb, de Nicu Enea, cu vreo 7 mii de euro. Am apreciat, atunci, că este un preţ normal pentru un artist bun şi o lucrare excelentă. În plus, mi-am exprimat dorinţa de sezon ca arta plastică să devină de fiţe. Dădeam şi soluţii concrete: nu-i mai dăruiţi maşini lui Iubi, că fac accidente şi nu mai recuperaţi banii, nu-i luaţi ceasuri şi poşete din marca Fake, luaţi-i de câte ori este nevoie, de Mărţişor, de 8 Martie, de ziua ei sau de câte ori te-a prins, câte o lucrare de artă, o pictură mai ales, dar merge şi cu sculptură, ba chiar şi cu bijuterii de artă. Speram ca arta să devină de fiţe, dar nu ca fiţarii să ajungă promotori ai artei.

Cum oare poate promova botoxul acumulat de o manieră înspăimântătoare, vecină cu alergia sau inflamaţia, lucrări de mare subtilitate vizuală şi măiestrie plastică?! Ca să nu zic că nu se uită un cunoscător al artei în gura lor. Aşa e zicerea tradiţională. Rarele evenimente de artă plastică de la noi nu pot fi evenimente mondene. Pentru că noi nu avem viaţă mondenă, poate doar o imitaţie jalnică. Nu avem personaje, nu avem ocazii, iar în evenimentele culturale, mondenii noştri sunt cel mult personaje de ironii. Promovarea unui salon internaţional de artă nu se face cu persoane care văd totul prin ochelari de botox, cu lipsuri grave de abilităţi culturale sau de exprimare. E trist rău, e mai trist ca luxul săracilor, pe care cineva îl considera a fi maximum de tristeţe. Nu mă poţi chema la un salon de artă plastică atâta timp cât nu faci deosebire între un original şi o poză şi crezi că există un singur car cu boi, cel pictat de Alexandru Macedon.

Licitaţiile Artmark sunt promovate de persoanele cele mai potrivite, personalităţi care îţi şi explică ce se vinde şi de ce să cumperi. Argumentele sunt din domeniu, din teren, de la firul ierbii şi din cultura cea mai serioasă. Mesajul este foarte bine pregătit şi cântărit. Artmark organizează şi Art Safari, manifestarea de artă plastică de la noi cea mai bună şi susţinută. Avem, aşadar, un salon internaţional de artă plastică de prestigiu şi ţinută în fiecare an, acum chiar şi de două ori pe an. Arta de muzeu se întâlneşte cu cea contemporană, Theodorescu-Sion expune alături de tinerii în afirmare. Şi MoBU aduce, alături de cele mai noi creaţii şi tendinţe, un artist legendar, Daniel Spoerri, cel născut la Galaţi, care ne demonstrează că arta de avangardă este pentru totdeauna, nu are vechime, ci doar actualitate.

Privesc cu încântare interviurile regelui Charles al III-lea despre România, date când era prinţ, ce voce, ce idei, ce eleganţă, ce direct, ce subtil şi frumos! Nu există suficienţi bani să-l faci pe viitorul cel mai puternic rege al lumii să vorbească astfel despre o ţară, despre un popor! Declaraţiile sale de dragoste sunt argumentate ca o lecţie preţioasă. Atrag atenţia şi pun accente cu o eleganţă cuceritoare, înţelegi şi devii adept. Ne spune că nu e bine să avem concepţia asta despre lucrurile vechi, să le aruncăm şi apoi să aflăm că au valoare. Este regele naţiunii care a inventat valoarea artefactelor, care apreciază vechimea şi care a inventat licitaţiile de artă şi de obiecte de colecţie. Christie's şi Sotheby's au câte un sfert de mileniu de activitate şi s-au născut la Londra. Regele UK este un pasionat de artă şi de obiecte vechi, a salvat multă arhitectură industrială din insulă, ne-a descoperit cu uimire şi încântare.

Fundaţia pe care regele a pus-o pe roate în România, pe când era prinţ, salvează patrimoniu şi meşteşuguri vechi. Toate acestea dau cultură şi strălucire vieţii noastre. Şi când toate acestea sunt povestit cu pricepere, mi-l transformă pe marele rege în cel mai bun prieten, cu care aş împărtăşi descoperiri şi uimiri ore întregi. Încă o dată în aceste filme, inspirat reluate de televiziuni înaintea încoronării "prinţului de la Viscri", mă las vrăjit de vocea lui Charles, de timbru, de pronunţie, de frazarea sa. După ce îl asculţi, te simţi mai deştept, mai interesat de artă şi cultură, mai deschis spre patrimoniu şi istorie profundă.

În UK, anticariatele, magazinele de obiecte de artă şi patrimoniu au o viaţă de generaţii. Unele au intrat în patrimoniu, mobil sau imobil, al localităţilor respective. Au un profil bine definit, şi asta timp de zeci de ani. Unele oferă doar hărţi, altele memorabilia din sport. Cele de militaria sunt multe şi mari, pe cât istoria militară a britanicilor. Artă plastică, instrumente muzicale, instrumente diverse, dar din alamă bine întreţinută, multe astfel de teme constituie afaceri serioase. Londra are un Muzeu Naţional al Portretului, alături de National Gallery, marile şi istoricele colecţii, precum cea a lordului Richard Wallace, sunt muzee deschise publicului, marile muzee, precum British Museum, expun colecţii cu nume, temă şi faimă. Există organizaţii ale comercianţilor, iar cele ale colecţionarilor şi amatorilor sunt trusturi de-a dreptul. Târgurile şi saloanele, de antichităţi sau de artă contemporană, fac parte din peisajul britanic şi au un prestigiu imens.

Regii şi regina Regatului Unit au numeroase obiecte omagiale. Monedele oficiale, de circulaţie curentă, sunt tot atâtea obiecte memoriale dedicate capetelor încoronate ce au domnit la Londra. La fel, timbrele cu efigia regelui, sau a reginei, până de curând, din ţara care a inventat timbrul poştal. Domnia de şapte decenii a celei de a doua regine cu numele Elisabeta a cunoscut multe evenimente şi multe suveniruri pentru ele. De la momentul dispariţiei sale, în septembrie trecut, am ştiut că va urma încoronarea lui Charles, prinţul care vorbeşte aşa de frumos despre români şi ţara lor. Dar ni se părea că mai este o veşnicie până atunci. Veşnicia de până la încoronare se termină sâmbăta asta, 6 mai, când avem ocazia să asistăm tv la unul dintre evenimentele istorice ale momentelor pe care le trăim. God save the King!