PLASAMENTE ALTERNATIVE Proiecte de mare respiraţie. La Paris

A fost groaznic, atunci, la 15 aprilie 2019, când a luat foc catedrala Notre-Dame din Paris, celebra, istorica, frumoasa, iubita, minunata casă a Domnului! Octav Drăgan, fotograful român al Parisului, era acolo şi îşi aminteşte că, la un moment dat, toţi privitorii îngrijoraţi cântau imnuri religioase dedicate Fecioarei sau, în genunchi, se rugau să nu piară catedrala cu hramul Maicii Domnului, Notre-Dame, din inima Parisului.

Nu se stinsese în totalitate jarul de pe acoperişul catedralei, că familia Pinault, miliardari din industria de lux, au anunţat că donează o sută de milioane de euro pentru refacerea istoricului monument. Replica nu s-a lăsat aşteptată şi familia Arnault a dublat suma: 200 de milioane de euro pentru Notre-Dame! Nimeni nu s-a mirat, eram deja obişnuiţi cu această concurenţă care a adus numai lucruri bune pentru consumatorii de minunăţii de artă. Cei doi grei, François Pinault şi Bernaurd Arnault, erau oameni de afaceri din domeniul luxului, miliardari, care îşi făcuseră din colecţia lor de artă o plăcere nevinovată dar foarte scumpă.

Colecţia Pinault a fost iniţiată şi creată în cea mai mare parte de François Pinault. Trecut serios de 80 de ani, omul de afaceri a început mai aproape de jos, de la cherestea, şi a ajuns foarte sus, prin industriile de lux. In 2003 a lăsat munca fiului său şi s-a retras în lumea artei, unde intrase deja serios. În 2005, cumpără Palazzo Grassi din Veneţia şi îşi prezintă public colecţia de artă. Adaugă Punta della Dogana şi Teatrino, făcând un pol excepţional de artă şi cultură, pe banii săi, la Veneţia.

În 2016, Collection Pinault şi Primăria Parisului au semnat un contract prin care Bursa de Comerţ, o instituţie emblematică din centrul Oraşului-Lumină, avea să devină o uriaşă galerie de artă modernă. Concesionarea merge pe 50 de ani, pentru o sumă considerată modestă, 15 milioane, dar cu alte taxe anuale care cresc preţul. În plus, renovarea şi amenajarea la care s-a recurs au mai costat cel puţin 150 de milioane. Noul spaţiu expoziţional a fost deschis publicului în 2021, când se tot închideau cele existente deja.

Clădirea Bursei comerciale din Paris este emblematică, are vreo 250 de ani şi a apărut treptat în jurul spaţiului unde se negociau grânele. Este la doi paşi de Luvru, acum muzeu, atunci, palat, la un pas de Hale şi la trei de Notre-Dame. În timp, s-a ajuns la clădirea circulară de astăzi, cu o cupolă remarcabilă, nu foarte înaltă, mai ales în contrast cu clădirile haussmanniene sau Art Nouveau din zonă. Un element arhitectonic interesant este Columna Medici, turnul astrologului Caterinei de Medici, Cosimo Ruggieri. Este primul turn individual din Paris, fiind ridicat în 1575. Palatul căruia îi era alocat, Hôtel de Soissons, a rezistat vreo 275 de ani, a fost demolat şi pe locul lui a crescut Bursa de Comerţ, mai întâi ca o curte largă, apoi ca o clădire frumos decorată, circulară, în jurul acestei curţi.

Acum, curtea centrală este mărginită de ziduri circulare de beton ce propun spaţiul fostelor negocieri cerealiere artei filmului de artă. Restul clădirii este cu spaţii mari de expunere, clasice, din care străbat vechile ornamente ale clădirii. În curte, sub cupolă, au fost perfect păstrate marile picturi ce vorbesc despre comerţul cu toate colţurile lumii.

Ca la Veneţia, Pinault l-a chemat pe arhitectul japonez Tadao Ando să se ocupe de edificarea noului spaţiu expoziţional. Ca la Veneţia, filosofia a presupus renovarea creatoare a spaţiilor existe, toate cu multe secole de existenţă în cont, existenţă în mijlocul celor mai renumite spaţii de istorie arhitecturală. Şi cu specific puternic.

Aşa cum Christie's şi Sotheby's, cele două case londoneze de licitaţii de artă se urmăresc peste tot în lume, Pinault şi Arnault se duc şi ei cu proiecte asemănătoare, în acelaşi metropole renumite. Şi la nume, au aceleaşi terminaţii. Precum Christie's şi Sotheby's. Şi Arnault a deschis un Espace de artă la Veneţia, dar multe sunt şi diferenţele. Inclusiv de vârstă, Arnault fiind ceva mai tânăr. El este, de mai bine de patru decenii, liderul maxim al LVMH, unde iniţialele reprezintă exclamaţii afectate, de lux: Louis Vuitton-Moët Hennessy. Dar, attention! Pe când se îngâna secolul XX cu secolul XXI, Arnault a posedat, prin cumpărare, o mare casă londoneză de licitaţii de artă, Phillips. Nu a făcut mare treabă acolo, aproape că a băgat-o în dezastru.

O mişcare interesantă au făcut ambii noştri competitori în lumea artei pe la începutul secolului acesta, când piaţa franceză încă rezista cerinţelor Pieţei Unice europene, invocând o serie de legi vechi şi tradiţii ce nu permiteau altor case de licitaţie să se desfăşoare pe pământ francez. Astfel, Arnault, ca proprietar Phillips, şi-a luat şi Tajan, cel mai tare licitator francez, care să îi deschidă poarta scenei franceze. Iar Pinault, care avea Christie's, fiecare cu casa sa londoneză, a luat şi Piasa, firmă franceză. Desigur, la un moment dat Franţa a trebuit să accepte şi licitatori străini, Christie's şi Sotheby's fiind deja cu bagajele pe aeroportul din Paris. Atunci şi cei doi competitor de lux şi cursă lungă, cărora le mulţumim pentru fiecare iniţiativă şi proiect de care beneficiem, au renunţat la piaţa de artă pentru a se dedica expunerii de artă!

Fundaţia Louis Vuitton din Paris s-a deschis în octombrie 2014, cu vreo doi ani înainte ca Pinault să semneze cu Primăria. A Parisului, pentru amenajarea Bursei. În 2006, şi Arnault, sub forma Fundaţiei Louis Vuitton, semnase, pe 55 de ani, cu Primăria Parisului pentru un hectar din Grădina de aclimatizare, părculeţul din buza Bois de Boulogne, iniţiat de Napoleon al III-lea. Peste doi au început lucrările de construcţie, conduse de arhitectul american Frank Gehry. Una dintre expoziţiile Fundaţiei arată chiar cum a evoluat proiectul navei cu pânze din oţel şi sticlă, ce părea, la început, a fi o mâzgălitură de hârtie sau un ghem mare de hârtie mototolită.

Deschisă în octombrie 2014, Fundaţia Louis Vuitton din Paris este cel mai recent muzeu impresionant de artă modernă, una dintre acele clădiri cărora li se zice futuriste pentru că par a anticipa viitorul. Într-adevăr, arată ca o navă cu pânze, o construcţie care pare că pluteşte pe o peliculă de apă ce curge, în cascadă, pe sub construcţie, într-un ocean de verde, ca iarba parcului înconjurător, sau albastru vătuit al cerului, mereu înalt pe acolo.

La Fundaţie se organizează numai super-evenimente, culturale. Recenta expoziţie Basquiat-Warhol are cel puţin 10 săli mari, fiecare putând adăposti, cu generozitate, o expoziţie internaţională pe o temă din marea artă. Spaţiul Fundaţiei Louis Vuitton este impresionant. Peste tot se deschid terase mari, de o incredibilă panoramă pariziană, lifturile, multe, sunt de sticlă, peste tot apar spaţii de expunere.

Atât Colecţia Pinault, din Bursa de Comerţ, cât şi superba Fundaţie Louis Vuitton sunt noi spaţii pentru expoziţii uluitoare, de artă contemporană adevărată, apărute într-un peisaj, cel parizian, care ştie să aprecieze creaţia de avangardă. Nu putem decât să aplaudăm la scară largă orice implicare a celor doi oameni de afaceri pe piaţa de artă, mai ales că mereu acestea sunt de milioane.

M-am luat cu vorba şi era să uit. Vă amintiţi faza din martie 2008, când atrăgeam atenţia că o firmă de lux franceză a trântit un geamantan imens peste statuia eroilor de la Dealul Spirii, cel mai vechi monument public al Bucureştiului, în scop de reclamă, ceea ce a făcut ca la împlinirea a 160 de ani de la revoluţia din 1848 monumentul celor care au luptat cu arma în mână pentru apărarea acestui moment luminos din istoria românilor să fie acoperit cu o cutie uriaşă, cam maro, de respira greu? Îl ştiţi? Era Vuitton, Louis Vuitton!