PLASAMENTE ALTERNATIVE Regal de autori şi colecţionari

"Dar Ghenie avem şi aici, în Ro­mânia!" Dacă nu vă amintiţi reclama parafrazată, atunci sigur aţi auzit de Ghenie, Adrian Ghenie, pictorul căruia i se vând lucrările cu preţuri de milioane, cam cât adună toată piaţa de artă românească preţ de câţiva ani. Cea mai recentă vânzare Ghenie, cea de la noi, nu a adunat milioane, ci 30 de mii de euro, dintr-o lucrare, "Flori de primăvară", evaluată la 3-5 mii de euro. Altfel spus, această tânără speranţă, necunoscută, a pieţei de artă a reuşit, în România, un salt în care evaluarea s-a dat peste cap de zece ori şi s-a transformat în preţ de adjudecare. Este greu să înţeleg pe ce bază s-a făcut evaluarea, mai ales că piesa în cauză nu este un petec de hârtie, atins de Ghenie când îşi spăla pensulele, ci o pânză de 55 pe 43, ulei din 1997.

Vânzarea a avut loc acum vreo 10 zile, în cadrul Licitaţiei de primăvară, una dintre cele patru dedicate tradiţional sezoanelor de către Artmark. Cum, în mai şi noiembrie, avem marile licitaţii internaţionale de artă de la New York, putem considera că Artmark organizează acum, în martie, marea sa întâlnire cu cumpărătorii bogaţi.

După cum spune şi titlul, sau, mai exact, subtitlul, la licitaţia Artmark din acest anotimp, ofertele provin dintr-o colecţie retrocedată din Cehia şi o alta repatriată de la Muzeul Naţional de Artă. Desigur că ştiu că este invers, dar procesul de recuperare a colecţiei confiscate în România nu a fost deloc simplu, spre deosebire de alte retrocedări care au golit muzeele de donaţii şi oraşele de spaţii verzi.

În ianuarie 1964, cu puţin înainte de a se încheia, sau măcar atenua, lupta împotriva duşmanilor comunismului moşteniţi de la orânduirea burgheză, medicul Ioan Dumitrescu Popovici, lector universitar la Paris, de asemenea, a fost arestat de Securitate. Tribunalul Militar i-a dat cinci ani de închisoare fermă, trei ani de suspendare a drepturilor şi confiscarea întregii averi, fiind acuzat de analiză economică defavorabilă regimului. Altfel spus, doctorul le spunea pacienţilor că va avea loc un război economic între comunism şi capitalism, cu câştig de cauză pentru acest al doilea sistem socio-economic. Desigur, clarviziunea sa nu a fost apreciată de cei care conduceau România atunci, astfel că Ioan Dumitrescu Popovici a fost aruncat în închisoare iar casa sa din strada Nicolae Iorga a fost luată cu totul, inclusiv cu o superbă colecţie de artă, cam cum făceau doctorii, posesori de bani, cultură şi gust, în vremurile interbelice. Colecţia conţinea 175 de monede de aur şi 374 de picturi. Pânzele nu erau doar româneşti, ci şi străine. Se vehiculea­ză nume precum Toulouse-Lautrec, Courbet, Manet, Degas, Gericault, Gaugain, Cezanne, Rembrandt, Goya. Ba chiar şi Matisse, dar am zis să evidenţiez acest nume, că precedenta confuzie cu Matiz a dus la răpirea, din Olanda, a unei picturi a numitului pictor, şi arderea sa fără milă.

După ani grei de închisoare, doctorul Ioan Dumitrescu Popovici pleacă în Germania, unde îşi schimbă şi numele, devenind Johann Larsen. Nu a apucat să vadă cum i se confirmă previziunea dar, după 1989, moştenitorii săi cer statului român să dea înapoi ce a confiscat în 1964. A fost un proces îndelungat, destul de complicat, şi, până la urmă, au avut câştig de cauză. Întâi, doctorul a fost reabilitat, apoi, cu foarte greu, i-a fost retrocedată şi colecţia. Pasul următor, desigur, a fost scoaterea la licitaţie, mai ales a maeştrilor români.

O primă apariţie pe scena licitaţiilor Artmark a comorii doctorului Dumitrescu Popovici a avut loc în decembrie trecut, la licitaţia de iarnă. Atunci, s-au dat, din colecţia de care vorbim, un "Interior" din casa lui Jean Alexandru Steriadi, realizat de el însuşi, cu 11 mii de euro, un portret de ţăran de Aurel Băeşu, cu 2.750 de euro, o casă ţărănească, dar şi părintească, de Adam Bălţatu, cu 1,8 mii de euro,

Legendara "Bretonă lucrând la fereastră" de Nicolae Grigorescu, care a aparţinut diplomatului Nicolae Lucasievicz, de la care a luat-o doctorul colecţionar, în vremuri nu neapărat uşoare pentru vechii colecţionari, a fost vândută cu 60 de mii de euro. O altă piesă de excepţie de Grigorescu, "Casă ţărănească la Agapia", a fost adjudecată cu 28 de mii de euro. Să nu uităm nici "Carul cu boi" de Luchian, vândut cu 44 de mii de euro. Nu este nici o greşeală, este de Ştefan Luchian, semnat Lukian, şi nu de Nicolae Grigorescu. Desigur, sunt de acord cu Leo Bachelin, citat în catalogul licitaţiei din decembrie 2018, care semnala Carul cu boi de Luchian dar spune clar că Grigorescu îl face mai bine.

În licitaţia de acum trei luni şi jumătate s-a mai vândut un Luchian, "Flori în glastră", cu 125 de mii de euro, dar nu provenea din colecţia doctorului Dumitrescu Popovici, ci din alte trei colecţii istorice, prin care trecuse succesiv. S-au mai vândut, atunci, mai multe lucrări de Schweitzer-Cumpăna, doctorul colecţionar fiind bun amic cu pictorul. Şi în şedinţa de acum 10 zile s-au vândut mai multe lucrări de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, inclusiv de grafică, la preţuri accesibile, cota marelui artist din Piteşti fiind în scădere, probabil din cauza abundenţei.

Cea mai importantă componentă a colecţiei Ioan Dumitrescu Popovici din recenta licitaţie este un portret de Nicolae Grigorescu, "Hangiţa", adjudecat cu 40 de mii de euro.

Dintr-o "veche colecţie privată românească, Cehia", provin mai multe lucrări de Ţuculescu, "Peisaj din Brăneşti", vândut cu 17 mii de euro, "Flori de câmp", cu 7,5 mii de euro, nişte Pa­llady de top, "Natură statică cu flori de soc şi ceşcuţă", plecat la 28 de mii de euro, "Natură statică cu lalele şi ochelari", plecat la 25 de mii de euro, şi un nud cu spatele de Tonitza, adjudecat cu 33 de mii de euro.

La Licitaţia Artmark de primăvară au fost vândute mai multe piese deosebite, la preţuri mari, cu semnături impozante sau provenind din colecţii renumite, dar despre ele vom mai vorbi. Acum încheiem cu un mic şi delicios Grigorescu pe lemn, "Casa pădurarului", adjudecat cu 18 mii de euro, şi care nu provine nici din Cehia, nici din colecţia retrocedată, într-un târziu, ci din colecţia scriitorului Alexandru Vlahuţă. Aşa este cu colecţionarii, niciodată nu ştii ce au prin casă, noroc cu licitaţiile contemporane şi ghinion cu Securitatea, era să scriu din trecut.