PLASAMENTE ALTERNATIVE Tableau libérée, la MoBU

"Eu nu mai pot să vorbesc bine româneşte. Non posso più parlare niente. Pentru că am uitat totul de când sunt aicea. Moi, je ne parle pratiquement plus limba roumain, disons, rien de tout, parce qu'il fait des dizaine d'ans que je suis parti et depuis je ne plus parle roumain. Alors, je souhaite a cet exposition à Bucarest, à Bucureşti, une bonne réception. Je suis tres content d'avoir cet exposition mais, malheureusement, je ne peux plus voyager. Ciao, ciao!"

Este mesajul lui Daniel Spoerri, un mare avangardist al lumii artistice, născut la Galaţi acum 93 de ani, pentru MoBU, târgul festival de artă plastică de la Bucureşti, prima ediţie. Această primă expoziţie a artistului în ţara sa natală, de unde a plecat, în condiţii dramatice, la 11 ani, este o retrospectivă de amploare. După cum vedem mai sus, artistul nu a putut fi prezent; spiritul însă, mai jucăuş ca niciodată, a luat-o mult înaintea mobilităţii fizice, fenomen specific vârstelor bogate. Mesajul lui audio-video este excepţional, frazele, cuvintele în română din mesaj, sunt rostite, după mulţi ani de tăcere, fără pic de accent, luate aşa, neatinse, din sipetul cu comori ale copilăriei. Acest mesaj este o operă Daniel Spoerri în sine.

A, el este cel de care spuneai tu, mi se constată revelator de multe ori, când vorbim de marele expozant de la MoBU. Da, el este, artistul plin de imaginaţie, care a cucerit opinia publică şi pe cea specializată, care a creat numeroase momente aparte, "Tableau-piège", "Restaurant Spoerri", Eat Art, "Il Giardino di Daniel Spoerri", "Nouveau Realisme".

La Bucureşti, la MoBU, Daniel Spoerri este reprezentat de unul dintre cei mai mari specialişti în arta sa, Thomas Levy. Sunt multe faptele de simeză săvârşite împreună, dar trebuie neapărat să pomenim de anul 2015, de aniversarea vârstei de 85 de la naşterea artistului, la Galaţi, să nu uităm.

Atunci, Galeria Levy din Hamburg a organizat o expoziţie amplă care prezenta întreaga poveste a creaţiei "tableau-piège" a Lui Daniel Spoerri. Emblematicul catalog al expoziţiei are un titlu rostit parcă de artist, în mai multe limbi: "Il Spoerri - Oder es gibt Or there is".

Ampla expunere de la MoBU a artei lui Daniel Spoerri este necesara şi îndelung aşteptata revenire în ţară sau, măcar, în atenţia publicului român, a artistului care a dus numele României peste tot unde s-a vorbit despre el. Am scris de mai multe ori despre opera sa, mai ales de când l-am întâlnit, la Viena, alături de un grup de tineri artişti gălăţeni, organizat de Rodica Costianu. Şi mai ales în luna martie, când este ziua maestrului. Arta sa este captivantă, detaliile sunt evidente şi alăturarea lor este provocatoare. Provoacă la opinie, la gândire, la zâmbet, la uimire, la amintiri. La Bucureşti, această primă expoziţie Daniel Spoerri aduce peste 120 de lucrări ale artistului, lucrări de diferite feluri, din diferite perioade. Sunt câteva, şi nu puţine, lucrări din lumea "tableau-piège", din momente diferite, din cicluri diferite. "Criminal Investigations" aparţine anilor 1971-1978, "Herbarien Series" este din 2014. Sunt şi două sculpturi de bronz, din arta sa de un mare dinamism 3D. Selecţia propusă de Thomas Levy este impunătoare şi lămuritoare, apropiată de privitor, care este invitat să intre în acest jos, aşa cum a făcut mereu Daniel Spoerri.

Târgul internaţional de artă MoBU a "decolat" perfect, de la prima ediţie. A decolat la, şi nu de la, hangarul Romaero, obişnuit cu mari manifestări, mai puţin de artă plastică. Acum, acolo, sunt 5.400 de metri pătraţi plus un avion de expoziţii de artă, mai ales contemporană, dar şi modernă sau chiar mai centenară. Chiar cu riscul de a uita pe cineva, deşi totul e memorabil la MoBU, să încep evocarea cu galeria "Alexandru Rădulescu" din Bucureşti, ţinută de un tânăr curajos şi priceput, care propune nume mari din vremuri de muzeu, Grigorescu, Luchian, Tonitza, Ciucurencu, ca să exprim o primă şi frugală privire. Dar, neapărat, să evidenţiem şi pictura de mari dimensiuni, de Ecaterina Vrana, pe care "Alexandru Rădulescu" o expune la MoBU. Sunt Muzeul Pavel Şuşară, unde arta contemporană este promovată prin metode moderne, Galeria Romană, din piaţa bucureşteană cu acelaşi nume, spre care privesc sălile galeriei cu artişti români de măiastră evocare. Sau galeria Rotenberg-Uzunov, plină de culoare şi spirit viu, care aduce viaţa vernisajelor de la umbra Ateneului, cu Teli Iacşa, Ovidiu Paninghianţ, Ruxandra Piliuţă sau uimitorul Ersin Bactişa, care face imaginile să-ţi vorbească. La propriu. FormaArt, galeria Magdei Mihăilescu, aduce pe simezele de la MoBU grupul de prieteni pe care i-a promovat şi pe simezele centrale de pe bulevard. Galeria "Cornel Florea", unde aflăm totul despre Florin Niculiu, un artist fabulos, ne regalează cu expuneri ample de Dorin Coltofeanu şi Dumitru Macovei. Galeria Nemţoi ne aduce în atenţie şi admiraţie creaţia de sticlă a lui Ioan Nemţoi, pe care o vedeam deseori şi prin State. Galeria Kulterra, unde s-a născut ideea şi realizarea acestui târg internaţional de artă, are o selecţie numeroasă şi bine susţinută, sunt cei care au expus deja la impunătorul sediu al galeriei, sau cei selectaţi serios pentru a "decola" la MoBU.

Cu bucurie am întâlnit, prin hangar sau chiar prin avion, artişti cunoscuţi şi îndrăgiţi, chiar şi apreciaţi de plăpânda noastră piaţă. Mă gândesc, fotografic şi cronologic, dar şi niţel alfabetic, la Ammar Alnahhas, Vali Irina Ciobanu, Paula Craioveanu, Irina Cristescu, cu noutăţi intense, Mugur Popa, celebrul Eugen Raportoru, Nicola D'Arco, singurul autor de artă "decollage" de la noi, Radu Pământ, sculptorul, Marius Burhan, Emilia Marinescu, Valeria Glibiciuc, acum pe simeză la Kulterra, Arina Bican, recentă expozantă la Kulterra, Misha Diaconu, sculptoriţă de mare forţă expresivă, Victor Teslaru, stăpânul nudului, Lidia Zaideh, poeto-pictoriţă, Florin Ghergu, delicat de supăratul constructor de alegorii, 1-Q Sapro, care trece de la microfon la pensulă.

Din fericire, simeza de la MoBU este mult mai bogată şi mai plină de culoare şi imaginaţie decât mi-am amintit eu în această enumerare.

În momentul în care simţi că picioarele îţi rămân în urmă, urcă în avion, sigur nu pleacă, deşi vei avea mereu această impresie. Credeam că este al lui Ceauşescu, după cum este amenajat, aşa, ca pentru un dictator din vremuri trecute, când Ronald Reagan juca, încă, în filme, iar Putin şi-o lua prin vestiarele răcanilor KGB, dar cică este a unui lider maximo african. La MoBU, în avion sunt expuse lucrări de Sammy Briss şi Harry Gutman, din două colecţii private. Aşezat comod în fotoliile foste de lux ale aeronavei-simeză, priveşti drept în faţă hangarul MoBU şi te gândeşti la impactul acestei mari şi scumpe manifestări asupra pieţei de artă româneşti. Că în viaţa artistică are deja un efect imens, de mobilizare şi modernizare.