PLASAMENTE ALTERNATIVE Vacanţa, trenul din Franţa, foc şi joc

Certitudinea că tot mai largi categorii de cetăţeni au luat vacanţă mi-a fost relevată la licitaţia Alis de duminica asta. Din 11 cărţi propuse acolo, conform regulii ultimilor luni, aceea de a avea o secţiune de bibliofilie la licitaţiile de obiecte de artă, s-a vîndut doar una, prima dintre ele. A luat-o, probabil, cineva care nu aflase că a venit vacanţa. Mai exact, Almanahul Societăţii de Lectură Petru Maior, Budapesta 1901, tiparita la Gherla, cu dedicaţie manuscrisă, s-a vîndut cu preţul de pornire, 724 de mii de lei, adică echivalentul a vreo 20 de litri de benzină, cît să ieşi din Bucureşti. În acest caz, nu au avut nici o şansă un volum omagial dedicat nu lui Dan Berindei, în timpul vieţii, ci chiar lui Mihai Eminescu, în 1934, nici o carte franţuzească din 1859, tradusă din ivrit chiar de Ernest Renan, cel care a dat cea mai acceptată definiţie a naţiunii, nici albumul numismatic rusesc, nici cartea lui Mihnea Gheorghiu de acum aproape 6 decenii şi în nici un caz voluminosul album de protocol dedicat împăratului Franz Iosif, un fel de "eterna şi fascinanta sa domnie" pe care se cereau 60 de milioane de lei.

Cu o ediţie, adică două săptămîni, înainte, tot la Alis, din 10 cărţi se vînduseră 3 şi este drept că nici una dintre oferte nu depăşea 5 milioane. Şi nu s-a dat. S-au vîndut, în schimb, nişte cărţi de şcoală, ceva de istorie şi geografie, mai exact un "Atlas Geographie Physique, Politique et Historique" parizian, din 1883, vîndut cu 3,6 milioane, o istorie a Ungariei în două volume, din 1741, manual alternativ de 3,8 milioane, şi chiar trei cataloage de artă, două de la "Salonul oficial" şi unul al Expoziţiei de artă modernă din 1940, cu 4,2 milioane.

O performanţă identică, 3 din 10, fusese realizată cu o licitaţie înainte, la sfîrşitul lui iunie. Nici atunci nu s-au propus cărţi de 60 de milioane, ci s-au îndrăznit doar 8, adică 200 de euro. Nu s-a vîndut nici ediţia omagială de 50 de ani de la moarte (mergea mai bine comemorativă?) a "Poeziilor" lui Eminescu, cu ilustraţii de Camil Ressu, Steriadi şi Pointevin-Scheletti, şi nici Stendhal-ul ilustrat de Ottomar Starje cu 88 de litografii. În schimb, volumul "Bucureştii din trecut şi de astăzi", scris de colonelul Popescu-Lumina şi tipărit în 1935, a urcat ameţitor de la 4 la 17 milioane de lei, în euro fiind tot un salt de 4 ori, de la o sută la patru şi mai bine.

Lipsa mediciniştilor a făcut să rămînă nevîndută "Tout le Corps Humain", enciclopedie franţuzească de cunoştinţe medicale, în patru volume Hachette, propusă cu 4,6 milioane de lei, cît o şpagă pentru un examen nu foarte important. Plecarea deja în vacanţă a automobiliştilor nu le-a mai permis acestora să-şi cumpere agenda "Dura" din 1940, cu harta drumurilor din România Mare, la un preţ jenant, doar 400 de mii, cît nişte bujii mai răsărite, sau chiar planul din 1893 al Budapestei, de vreo 7 ori mai mult.

În schimb, diminuarea drastică şi fără nici o legătură cu vacanţa a monarhiştilor a făcut ca o piesă importantă, versiunea germană a cărţii reginei Maria "Povestea vieţii mele", cu autograf, să rămînă nevîndută. La 3 milioane, cît se cerea pe ea, putea să o cumpere oricare dintre cei premiaţi cu tot felul de ocazii de regele Mihai în ultimul timp, fie ei colecţionari de cărţi, hărţi sau doar mandate prezidenţiale, şi să i-o dăruiască fostului voievod de Alba Iulia în amintirea ilustrei sale bunici. Dacă imaginaţie nu e, rămînem cu pupăturile televizate pe scenă. Iar de la numita licitaţie, cineva care a plătit 1,8 milioane, la cît s-a ajuns plecînd de la numai unu, a rămas cu exemplarul 42 din cele o mie ale cărţii "Lettres de guerre" de Jacques Vache, cu prefaţă de André Breton, iar cel care n-a fost nevoit să se lupte pentru prada sa, dar a dat 2 milioane a rămas cu un lexicon germano-latin din 1792. Inexplicabil, pentru că este o carte inutilă, nu conţine cuvinte IT sau alte argouri străine Germaniei din secolul al XVIII-lea şi latinei dintotdeauna. În plus, dacă îi vorbeşti cuiva, în Germania, după lexiconul de acum două secole şi un deceniu se prinde imediat că eşti român şi vrei să-i furi poşeta. Iar faptul evident că eşti bibliofil şi vorbeşti germana veche nu te va ajuta la comisia de selecţie pentru munci grele şi noi din Germania.

Pe 13 iunie, studenţii mai ciupeau cîte un examen între aranjamentele de practică, în timp ce vacanţa elevilor mirosea din plin a nou şi a concediu pentru părinţii lor. Atunci lucrurile stăteau altfel şi la licitaţiile de artă unde se scotea pe o carte mai mult decît în toată secţiunea, după ce a venit vacanţa, care cu trenul, care cu merţanul sau chiar cu elicopterul, depinde ce e tata. Din cele 10 oferte, cotă fixă, s-au vîndut 6, trei cu 10 milioane şi unul cu 8. Cel mai mic preţ, 4 milioane, echivalează cu cel mai mare sau mai mare decît cel mai mare din şedinţele vacanţelor noastre. Zece milioane şi 50 de mii de lei alături s-au scos, pe rînd, pentru două numere, 13 şi 14, din revista "Integral", a lui M. H. Maxy, o altă lucrare din istoria avangardei, "Le profil Navigable - Negation Concrete de la Peinture", apărută totuşi la Bucureşti, şi, respectiv, harta "Nouvelle carte postes de L'Allemagne ou de pays située au centre de L'Europe divisée dans ses états d'apres le congres de Vienne ", o realizare care arată Europa aşa cum era ea în 1818. Cu 8 milioane s-a dat volumul Gherasim Luca - Trost "Presentation de Graphies Colores, de Cubomanies et D'Objects", 1945.

Două realizări ne fac să susţinem că a fost o şedinţă bună pentru geografie, de parcă studenţii de peste drum, de la această specializare a Universităţii au fost aduşi în grup cuminte la licitaţie sau încep sesiunea mai tîrziu. "Abregé de géographie" de Adrien Balbi, volum zdravăn, cu hărţi şi planuri, scos la Paris în 1838, a fost vîndut cu 4 milioane, iar un Album general al României de Alexandru Antoniu tipărit, de Socec în 1904, a urcat de la 2 la 4,6 milioane.

La ceas de vacanţă, la 17 iulie, Monavissa a venit cu o uriaşă ofertă de cărţi, 49 mai exact, de parcă studenţii din ultimii 123 de ani îşi dădeau manualele la second hand, cum se face în lumea civilizată. Ultima vîndută a luat caimacul afacerii cu cărţi din acea zi: 60 de euro pentru "Balcic" de Ion Pillat, cu autograful autorului pentru Alexandru, nu Ghilduş, ci Busuioceanu. Şi, spre disperarea specialiştilor şi anticipatologilor, un autograf al Elenei Văcărescu pe volumul său "Chants d'aurore" a rămas la 50 de euro, cît catalogul Expoziţiei de artă română modernă deschisă cu ocazia "Lunii Bucureştilor" din 1940. Următoarele reuşite ale şedinţei datorează succesul nu autografelor, ci ilustraţiei. "Personaje şi decoruri din teatrul lui Caragiale", scrisă şi desenată de W. Siegfried, a fost vîndută cu 42 de euro, "Contele de Monte Cristo" de Dumas, tipărită în 1858 şi cu desene după gravori francezi, cu 40 de euro, iar albumul Luvhian de Jacques Lassaigne, din 1947, cu 30 de euro. La 25 de euro reapare autograful. Este al lui Cicerone Teodorescu pentru Alexandru Piru pe volumul "Cîntece de galeră" din 1946.

Mult, puţin, important este să nu ne luăm după cîntece, nu puneţi cărţile pe foc nici măcar în vacanţă. Nu de alta, dar decît să ne coste mai bine să sperăm la o afacere bună.