PLASAMENTE ALTERNATIVE Valori perene, eterne şi inestimabile

Academia Română a elaborat şi a tipărit un album dedicat unui incredibil tezaur de valori culturale şi istorice, naţionale, Biblioteca sa. În condiţii grafice deosebite, susţinut de o muncă acribică, este primul volum, pentru 1867-1885, din vreo 10 câte se crede că vor fi. Biblioteca Academiei Române are cărţi vechi, unicat, are ziare care marchează momente istorice, hărţi importante, fotografii, manuscrise, şi colecţii consistente de monede şi medalii. În total, peste două milioane de cărţi, 8,6 milioane de periodice, adunate în 58,8 mii de titluri, aproape 10 mii de manuscrise, în diferite limbi ce au făcut istorie pe la noi, 345 de mii de documente istorice diverse, 19 mii de cărţi româneşti, vechi, rare şi importante, 331 de mii de scrisori, şase mii de arhive personale, 45 de mii de gravuri, multe vechi şi preţioase, 251 de mii de fotografii, 12,6 mii de hărţi, 44,6 mii de partituri muzicale, 15 mii materiale audio-video, 78 de mii de monede de colecţie şi peste 10 mii de medalii, 1,5 mii de sigilii, 48 de mii de obiecte ce ţin de filatelie, în primul rând timbre, mărci poştale.

Patriarhul Daniel a amintit că prima donaţie, care stă la baza BAR, a fost făcută de un prelat, episcopul de Buzău, Dionisie Romano, acum 155 de ani. Fondul esenţial al acestei donaţii este colecţia adunată de căpitanul Constantin Cornescu-Oltelniceanu, pe care episcopul o cumpărase pur şi simplu, chiar cu bani împrumutaţi, de la moştenitorii militarului colecţionar. Aflând mai multe despre Dionisie Romano, această faptă nu mai apare ca fiind de mirare. Mare patriot şi cărturar, a avut o activitate intensă, cu multe premiere şi realizări de avangardă pentru acele vremeuri. A vizitat Văcăreştiul, închisoarea, ca participant la Revoluţia din 1848, a înfiinţat şcoli, a tipărit cărţi şi periodice, "Vestitorul Bisericesc", din 1839, fiind prima publicaţie bisericească de la noi. A murit în 1873, fără ca donaţia sa să fi ajuns în totalitate la Academie. A fost un prilej pentru moştenitori să încerce să mai tragă un ce profit după strămoşul lor. Deşi a întârziat vreo trei decenii, până la urmă biblioteca episcopului a ajuns unde fusese donată. Important este că gestul lui fondator a generat o efervescentă a donaţiilor, bine documentată în primul volum al "Istoriei Bibliotecii Academiei Române". Acolo avem şi linista manuscrisă a donaţiei Dionisei Romano, care începe cu "Pravila de la Govora", din 1640, şi "Psaltirea de la Belgrad", din 1651. E vorba de Bălgrad, de fapt, adică Alba Iulia. Cum Snagoiu este Snagov!

Directorul Bibliotecii Academiei Române, Nicolae Noica, este apreciat pentru rezultatele de excepţie din numai doi ani de când îndeplineşte această funcţie. Şi nu au fost deloc ani normali, în întreaga lume. El a estimat că, în prezent, au fost inventariate fonduri ce adună 870 de milioane de euro, şi se poate ajunge, la final, la 2-3 miliarde de euro. Fonduri pentru achiziţii nu prea sunt, academicianul Răzvan Theodorescu, vice-preşedinte al Academiei care are în grijă şi Biblioteca, a dezvăluit că directorul Noica tare ar cumpăra noi loturi din licitaţiile ce se desfăşoară în zilele noastre, şi despre care am tot scris.

Să mergem şi noi acolo, să vedem ce obiecte care ar fi putut figura în colecţiile Bibliotecii Academiei Române se vând prin licitaţii. Nu "tablouri", sau nu numai! Ci şi cărţi, ziare, manuscrise, fotografii, cărţi de vizită. Monedele se vând şi ele, mai ales în acest an, dar în şedinţe specializate, şi asta este bine.

Historic este o casă de licitaţii relativ recentă,specializată tocmai în vânzarea de astfel de delicate obiecte de mărturie istorică. În iulie trecut, Historic a avut o licitaţie numită chiar "Licitaţia Presa românească de la începuturi până în prezent". Cel mai mare preţ a fost de 1,6 mii de euro, licitat pentru un set cu numerele de la 33 la 101 ale publicaţiei "Albina românească¢, care a apărut la Iaşi, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, între 1829 şi 1835, apoi între 1837 şi 1850. Lotul conţine şi 10 numere din "Alăuta românească", un supliment literar, cu o apariţie cam neregulată, al "Albinei". Este prima revistă literară apărută în Moldova în limba română.

Nu foarte scump, adjudecat doar cu 300 de euro, un anumit lot cere atenţie. Este vorba de numerele din 1845 ale publicaţiei "Buletin. Gazetă Oficială", de la 1, din 2 ianuarie 1845, până la 116, din 29 decembrie 1845. Este, desigur, echivalentul "Monitorului Oficial" de astăzi, iar în 1845, domnitor în Muntenia era Gheorghe Bibescu, pe care l-a prins şi Revoluţia din 1848. Lângă titlul publicaţiei, în litere chirilice, ca tot tiparul, avem o ştampilă foarte clară, bine plasată, pe care, sub numele şi stema statului, scrie "ŞCOALA ŞI BIBLIOTECA ARHIMANDRIT CHIRIAC NECULAU DIN COMUNA VÎNĂTORII NEMŢU". Cum scrierea ştampilei foloseşte litere latine trebuie să o plasăm mult după momentul apariţiei publicaţiei, anul 1845.

Tot cu 300 de euro s-au dat patru tomuri, trei legate în piele, una cu legătură contemporană, din "Magazin istoric pentru Dacia", numerele dintre 1845 şi 1847 ale publicaţiei scoase de Nicolae Bălcescu, aflat în primii 24 de ani scurtei sale vieţi, şi de August Treboniu Laurian, de 34 de ani, cărturarul ardelean care preda, atunci, la "Sfântul Sava". Mai târziu, el va fi un membru activ al "Societăţii Academice Române", precursoarea Academiei Române, şi un donator de bază pentru Biblioteca sa.

Preţurile pentru loturile de periodice vândute în licitaţia Historic nu au trecut de 500 de euro şi sunt foarte multe neadjudecări. Au rămas nevândute, deşi se cerea doar 50 de euro, mai multe publicaţii vechi, unele sunt de tipul "Le Canard enchaîne" sau gama Caţavencu, dar cu mai bine de un secol înainte. Ediţiile "primul număr" ale publicaţiilor din decembrie 1989 nu au avut nicio căutare.

Anul trecut, în iulie, cu o prezentare video în care apare Ion Caramitru, s-a desfăşurat, la Historic, licitaţia "Repere istorice din trecutul românesc". S-au vândut, la preţuri accesibile spre mici, multe fotografii dar şi cărţi. August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălcescu, alături de Cezar Bolliac şi Ion Heliade-Rădulescu apar pe un set de patru fotografii de dimensiunea unei cărţi de vizită, dedicat liderilor români ai Revoluţiei de la 1848, vândut cu 200 de euro. Se patre că era un fel de modă a cartonaşelor cu portrete dar nu de vedete muzical-coregrafice ci de personaje emblematice ale istoriei românilor.

O adjudecare interesantă s-a produs la 4.850 de euro, în uriaş salt de la 500. Este vorba de un act de vânzare prin care, în anul 1860, un anumit Sterea Chiriacopulo, din Galaţi, îi vinde lui Vasile Stoica un teren, cu 1.400 de galbeni, în judeţul Covurlui. Nu ar fi vreo mirare să îl găsim în vreo acţiune de revendicare. S-au dat proprietăţi şi pentru mai puţin, fără nicio legătură cu confiscarea comunistă.