Politica în Ungaria

S-a spus despre sistemul electoral din Ungaria că este cel mai complicat din lume, aşa că va trebui să aşteptăm, pentru precizie, rezultatele finale.

Dar un lucru este clar.

Stânga a fost demolată la urne de către alegătorii maghiari. Partidul conservator FIDESZ al lui Victor Or-ban a obţinut un procent impresionant în primul tur al alegerilor. Turul II va fi pe 25 aprilie.

Miza e câştigarea unei majorităţi în Legislativul unicameal. Sunt 386 de locuri în Parlamentul de la Budapesta.

După primul tur FIDESZ a obţinut deja, din primele rezultate comunicate, 206 mandate, cu un procent de 56% de voturi pe listele de partid.

Socialiştii, doar 28, partidul naţionalist Jobbik 26, iar alianţa dintre verzi şi liberali doar 6.

Restul locurilor, inclusiv cele 58 care sunt mandate de compensare la scară naţională, vor fi atribuite în turul II. Tendinţele observate la primul tur proiectează o situaţie în care FIDESZ va guverna singur, cu o Opoziţie decorativă formată din socialişti şi din naţionalişti.

Mai întâi ceva despre sistemul de vot.

Se votează în circumscripţii uninominale şi pe liste, într-un sistem paralel.

Pentru ca alegerile să fie validate, într-o circumscripţie, din turul I, e nevoie de o prezenţă la vot de peste 50%. Acest lucru, care ar fi o problemă la noi, nu este în Ungaria, unde prezenţa de vot la aceste alegeri a fost de peste 60%, la scară naţională.

Cum se explică degringolada socialiştilor? Proasta-guvernare, în primul rând. Îmi aduc aminte de prima mea vizită la Budapesta, în decembrie 1995. Cu un an înainte, alegătorii unguri administraseră o corecţie severă Dreptei, acordând majoritatea mandatelor socialiştilor conduşi de Gyula Horn. Motivul aparent a fost criza economică prin care trecea Ungaria. Peste tot auzeai oameni care se plângeau.

În realitate politicile Dreptei aduseseră schimbările necesare şi utile. Budapesta arăta, pe atunci, uimitor în comparaţie cu urbea Bucureştilor. Centre comerciale moderne, magazine cu parfumuri franţuzeşti, maşini occidentale şi telefoane mobile. În capitala României găseai chioşcuri de tablă care vindeau ţi-gări de contrabandă şi casete piratate sub ochii "autorităţilor".

În realitate, ceea ce s-a întâmplat a fost mai degrabă o reacţie conservatoare, de teamă faţă de schimbare. Transformarea a fost prea rapidă pentru înţelegerea şi pentru sensibilităţile multor oameni. La 5 ani după comunism ei trăiau deja într-o lume cu bancomate şi cu patroni.

Alegerile din 1994 mai demons-trează ceva. Cei care pariază doar pe erodarea unui partid la putere s-ar putea să se înşele. Alianţa Democraţilor Liberi era principalul partid al Opoziţiei din Parlament. O logică simplă (sau mai degrabă simplistă) i-ar fi indicat pe liberali drept câştigători. Ei nu au putut capitaliza însă voturile nemulţumiţilor, care au mers mai degrabă în direcţia unui partid mai slab reprezentat în Parlament. Poate că acest fapt ar trebui să dea de gândit acum socialiştilor din România, principalul partid al Opoziţiei parlamentare, care încearcă să se consolideze politic printr-o apropiere de extremiştii naţionalişti.

Ultima vizită pe care am făcut-o la Budapesta a fost în 2006, tot sub un Prim-ministru socialist. Ceea ce era odată unul dintre performerii economici ai Estului european pierduse evident din viteză. Budapesta era, desigur, acelaşi oraş splendid. Dar aveam o senzaţie ciudată. Parcă nimic nu se schimbase între timp. Autobuzele, magazinele, erau aproape la fel. Poate doar mai prăfuite.

Socialiştii guvernaseră din 2002 cu ajutorul liberalilor (care între timp au devenit practic irelevanţi pe scena politică maghiară). Mai întâi, Guvernul a fost condus de Medgyessy, despre care s-a dezvăluit că a fost ofiţer al serviciilor secrete. Apoi 6 ani Guvernul a fost condus de Gyurcsány. În 2006 o înregistrare cu Gyurcsány admiţând că a minţit electoratul a generat răsmeriţe pe străzile Budapestei.

Victoria categorică a Dreptei va aduce schimbări certe. Una dintre acestea s-ar putea să fie reforma Constituţiei. Ungaria este singura ţară din Est ce foloseşte încă o Constituţie bazată pe aceea socialistă, din 1949 (amendată însă în 1989). Printre altele, este aşteptată o reducere "radicală" a numărului de parlamentari. Desigur, Stânga denunţă deja "pericolul pentru de-mocraţie"...

În realitate, pericolul pentru democraţie ar fi ca dorinţele legitime de schimbare ale majorităţii să nu aibă niciun efect. Iar acest lucru este aproape garantat într-un sistem proporţional de vot precum acela din România. În Ungaria o parte dintre deputaţi sunt aleşi prin scrutin direct, doar pe baza rezultatelor din colegii, iar compensarea la scară naţională nu e suficient de amplă să re-aducă rezultatele la proporţionalitatea pură. Din punct de vedere al rezultatelor, sistemul este semi-proporţional.

Schimbare, aşadar, va fi. Însă pentru schimbare nu e suficient să ai partide politice care să o dorească. E nevoie şi de mijloacele instituţionale care să o pregătească şi să o precipite.