Vicepremierul italian Matteo Salvini a declarat joi că nu şi-ar dori ca UniCredit să-şi mute baza legală în Germania, ca parte a unui posibil acord cu Commerzbank şi că Roma încă se gândeşte la poziţia sa în legătură cu o posibilă fuziune, transmite Reuters.
UniCredit a declarat în această lună că a cumpărat un pachet de 9% din Commerzbank şi ulterior şi-a majorat participaţia la aproximativ 21%, condiţionat de aprobarea Băncii Centrale Europene, folosind instrumente derivate.
Banca italiană să cumpere mai multe acţiuni şi a făcut presiuni pentru discuţii pentru a explora o relaţie, în cea mai ambiţioasă încercare de până acum de fuziune a băncilor paneuropene.
"Nu pot să spun că guvernul s-ar opune, luăm în considerare diverse ipoteze, dar eu nu aş fi pentru", a declarat Salvini la o conferinţă de presă la Roma, clarificând că doreşte ca UniCredit să-şi păstreze funcţiile centrale în Italia, confirmând o ştire anterioară a Reuters.
"Ne uităm la o discuţie între jucători privaţi", a spus Salvini, liderul partidului de co-guvernare Liga din coaliţia de dreapta a lui Giorgia Meloni, adăugând că guvernul italian încă ia în considerare poziţia sa.
Joi mai devreme, ministrul Industriei Adolfo Urso a declarat la Bruxelles că un potenţial acord între cele două bănci ar fi "bun" şi că este important să existe bănci cu "o dimensiune supranaţională şi europeană".
Grupul rezultat dintr-o fuziune UniCredit-Commerzbank ar avea aproape 60% din împrumuturile clienţilor în Germania, conform calculelor Reuters.
Surse au declarat săptămâna trecută că UniCredit va solicita aprobarea autorităţilor de supraveghere pentru a putea achiziţiona până la 30% din Commerzbank.
În timp ce guvernul italian a păstrat până acum o atitudine prudentă în această problemă, potenţiala preluare a stârnit tensiuni în Germania, unde conducerea Commerzbank, angajaţii şi cancelarul naţiunii, Olaf Scholz, şi-au exprimat cu toţii opoziţia.
O încercare anterioară a fostului CEO al UniCredit, Jean Pierre Mustier, de a prelua Commerzbank a întâmpinat opoziţie politică în Italia, din cauza planurilor de a crea un holding german care să conducă afacerile băncii.
Politicienii italieni au privit în mod tradiţional cu îngrijorare fuziunile transfrontaliere ale băncilor lor, din cauza rolului pe care îl joacă în sprijinirea Trezoreriei în refinanţarea datoriei publice de aproape 3 trilioane de euro a ţării.