PREŞEDINTELE SENATULUI SPUNE CĂ NU ARE DE CE SĂ-I FIE RUŞINE Afacerile lui Tăriceanu

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a scăpat cu imunitatea neatinsă. El spune că a scăpat şi cu onoarea nepătată. Conform declaraţiei făcute de la tribuna Senatului, înaintea votării solicitării făcute de procurorii Direcţiei Naţionale Antiocorupţie, Călin Popescu Tăriceanu a afirmat: "DNA vrea să pună o pată pe întreaga mea carieră politică. Sunt de 30 de ani în politică şi nu am făcut niciodată vreo faptă ilegală (n.r. - iniţial, Tăriceanu a spus «nu am făcut niciodată vreo faptă legală») sau de care să îmi fie ruşine".

Din cercetarea atentă a afacerilor derulate de-a lungul ultimilor 30 de ani de către cel care ocupă vremelnic a doua poziţie în stat, reies lucruri care nu sunt tocmai limpezi şi despre care am putea spune că lui Tăriceanu ar trebui să îi fie ruşine.

Tăriceanu şi-a început cariera în afaceri cu bani de la actualul lider al ALDE Europa, Guy Verhofstadt, când a înfiinţat, în anul 1990, primul post de radio privat din ţara noastră, Radio Contact.

Prima acţiune politică a lui Tăriceanu a fost după alegerile din anul 1990, când, împreună cu bunul său prieten, Dinu Patriciu, a dezmembrat o parte din Partidul Naţional Liberal şi a înfiinţat PNL-Aripa Tânără. În 1991, PNL-AT devine primul partid politic desprins din dreapta "istorică" care acceptă să legitimeze "monopolul", pe care-l instaurase după decembrie '89 FSN-ul, prin intrarea la guvernare în cabinetul condus atunci de Theodor Stolojan. Noua formaţiune politică avea să se redenumească, în februarie 1993, Partidul Liberal 1993. Cu toate acestea, în anul 1993, Tăriceanu se întoarce în PNL, la fel cum vor face şi colegii săi din Aripa Tânără, în anul 1996, când nu au reuşit să intre în Parlament.

În urma reintrării în PNL, Tăriceanu a fost ministru al Industriei şi Comerţului în perioada 1996-1997.

În acelaşi timp, încă din anul 1992, Călin Popescu Tăriceanu deţinea 85% din societatea Automotive Trading Services(ATS) şi era reprezentant unic, în ţara noastră, al firmei franceze de automobile Citroen.

Se pare că această calitate l-a făcut să părăsească în anul 1997 funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului. După ce a rămas doar reprezentant unic al firmei Citroen, între 1997-2000 întregul parc auto al Companiei Naţionale Poşta Română SA a fost înlocuit cu automobile Citroen, despre care la vremea respectivă s-a scris că au fost supraevaluate. Afacerea a fost una care a adus un adevărat boom financiar pentru firma patronată de Călin Popescu Tăriceanu, care a început să dezvolte parteneriate şi cu reprezentanţii Harley-Davidson.

• Călin Popescu Tăriceanu, asociat cu un fost spion maghiar

Conform unor informaţii publicate de jurnalistul Dan Badea, în publicaţia Interesul Public în 28 septembrie 2007, în noua afacere Călin Popescu Tăriceanu s-ar fi asociat cu un fost spion maghiar, Rudas Erno. Potrivit sursei citate, Tăriceanu nu era direct implicat în firma H-D, ci indirect, prin intermediul societăţii Automotive Trading Services SRL (ATS), al cărei patron era, cu 85% din capitalul social. Deşi numele lui Tăriceanu nu apare în firma H-D (iniţialele provin de la de la Harley Davidson), asta nu înseamnă că actualul preşedinte al Senatului nu a fost asociat cu Rudas Erno, câtă vreme firma sa, ATS, deţinea jumătate din afacerea cu spionul ungar. Altfel spus, banii rezultaţi din această relaţie suspectă s-au dus la Rudas Erno şi jumătate la ATS, deci la Călin Popescu Tăriceanu şi la asociatul său Răzvan Valeriu Bucurescu.

Rudas Erno, fostul şef al spionajului ungar în România, a intrat în atenţia Securităţii încă din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale şi pentru o revistă samizdat, coordonată de Laszlo Tokes şi Szocs Geza. În 1988, spionul cu acoperire diplomatică a avut misiunea să verifice credibilitatea lui Stelian Tănase în vederea folosirii acestuia ca sursă pentru Occident. Retras în acelaşi an de la post, pentru a nu fi expulzat, el a fost retrimis în 1989 în Româ-nia, pe o funcţie inferioară, în locul unui alt coleg care fusese prins în flagrant răspândind manifeste în Bucureşti. Numit ambasador al Ungariei în România, după 1990, Rudas Erno şi-a continuat activitatea de spionaj, iar în 1993, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu (actualul coleg de partid al lui Călin Popescu Tăriceanu), a prezentat omologului său ungar, la Gyula, un dosar cu faptele ofiţerului. Meleşcanu s-a întâlnit cu omologul său ungar, la Gyula, cu prilejul dezvelirii bustului lui Liviu Rebreanu (20 martie 1993), şi i-a înmânat acestuia un dosar consistent cu privire la gravele şi repetatele încălcări de către Rudas Erno şi alţi diplomaţi unguri, a prevederilor "Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice încheiată la Viena la 18 aprilie 1961". Cert este că, după această întâlnire, partenerul de afaceri al actualului preşedinte al Senatului a intrat în dizgraţie şi 17 iulie 1995 a fost ultima zi a lui Rudas Erno în calitate de ambasador al Republicii Ungare în România. Retragerea lui Erno a avut loc după ce, în acelaşi an, în cotidianul maghiar Pesti Hirlap au fost prezentate informaţiile publicate în nr. 25 al revistei "Spionaj-Contraspionaj", care apărea la Bucureşti, şi în care se vorbea despre activitatea de spion a lui Rudas Erno, pe atunci ambasador plenipotenţiar, a şefului biroului de presă MTI (Otto Oltvanyi) şi a lui Arady Sandor, fost ataşat militar al Ungariei în România.

• Tăriceanu şi dosarul Rompetrol

Perioada de glorie a lui Tăriceanu în politică începe în anul 2004, când preia interimar funcţia de preşedinte al PNL, după retragerea lui Theodor Stolojan din fruntea partidului. Totodată, prin renunţarea lui Stolojan la statutul de candidat al Alianţei Dreptate şi Adevăr la alegerile prezidenţiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu Tăriceanu devine copreşedinte al alianţei şi candidat propus pentru funcţia de prim-ministru. Băsescu câştigă alegerile prezidenţiale, iar Tăriceanu este desemnat să formeze viitorul guvern.

După preluarea guvernării, premierul Tăriceanu a părut preocupat mai mult de problemele asociaţilor şi prietenilor şi de bunul mers al activităţii desfăşurată de dealerii de automobile din ţara noastră decât de dezvoltarea economică a ţării şi de investiţiile în infrastructură.

Un astfel de caz este intervenţia lui Tăriceanu în dosarul Rompetrol, în favoarea prietenului său Dinu Patriciu, cu care în vara lui 1990 înfiinţa PNL-Aripa Tânără. În 27 mai 2005, după mai bine de 13 ore de audieri, Dinu Patriciu a fost reţinut câteva ore de procurori DIICOT. Cu ocazia acestui eveniment, a devenit evidentă influenţa pe care o avea Patriciu la cel mai înalt nivel: astfel, premierul Călin Popescu Tariceanu l-a sunat pe procurorul general al României, Ilie Botoş, în ziua reţinerii lui Dinu Patriciu, pentru a-l întreba care sunt acuzaţiile aduse prietenului său. Opinia publică a condamnat la acea vreme gestului lui Tăriceanu, pe care l-a considerat o încercare evidentă de intimidare a justiţiei.

Pentru că Ilie Botoş nu a părut dispus să îi ofere lui Tăriceanu informaţiile dorite, acesta din urmă s-a îndreptat către Traian Băsescu, preşedintele ţării, conform dezvăluirilor făcute în anul 2007 de acesta.

Preşedintele Traian Băsescu, cu prilejul unei declaraţii de presă făcută în 17 ianuarie 2007, a confirmat tentativa de influenţare a justiţiei, pe care Tăriceanu a încercat-o prin intermediul unui bileţel. Băsescu a explicat că premierul Tăriceanu i-a propus un parteneriat cu "oligarhiile noastre" şi că în acel moment şi-a pierdut încrederea în fostul partener de coaliţie. Băsescu afirma: "Domnul prim-ministru îmi propunea un parteneriat, dar, din păcate, cu oligarhiile noastre, la câteva luni dupa ce şi eu împreună cu el am vorbit în campania electorală despre oligarhia PSD. Cu alte cuvinte, documentul ar fi avut ca mesaj «a venit timpul nostru». Documentul nu este extrem de interesant, el, pur şi simplu, pune o întrebare - după ce mă anunţă că-mi trimite un raport făcut de Petromidia - dacă aş putea vorbi cu procurorii despre caz. Acest tip de parteneriat era inacceptabil pentru mine".

Mai mult, fostul preşedinte al ţării a afirmat că, în această speţă, "premierul Tăriceanu a fost consecvent şi în niciun caz nu a fost naiv". Băsescu mai susţine că, după ce Tăriceanu a încercat să intervină pe lângă procurorul general Ilie Botoş, a încercat să facă acelaşi lucru şi cu ministrului Justiţiei din acea perioadă, Monica Macovei.

Cu prilejul declaraţiei din ianuarie 2007, Traian Băsescu a prezentat bileţelul primit de la premierul Tăriceanu şi în care era scris: "Dragă Traiane,

1. Îţi trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc.

2. Dacă ai ocazia să vorbeşti la Parchet despre subiect?".

• Taxa auto, taxa dealerului auto Tăriceanu

Aşa cum menţionam mai sus, Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de acţionar principal al Automotive Trading Services, a fost unic reprezentant pe ţară al firmei Citroen. De-abia în anul 2011, după aproape 20 de ani de colaborare cu concernul francez, Tăriceanu a renunţat complet la vânzarea produselor Citroen.

Dar firma actualului preşedinte al Senatului a rămas în continuare dealer al mărcii Ford şi importator al motocicletelor Harley Davidson, afacere ce datează de pe vremea colaborării cu spionul maghiar Rudos Erno.

Automotive Trading Services a înregistrat cele mai bune rezultate în 2006, cand a rulat aproape 55 milioane de euro şi a avut un profit net de aproape 3 milioane de euro, an în care compania a vândut peste 3500 de maşini. În acel an, Tăriceanu era premier al ţării.

Tăriceanu a câştigat şi de pe urma unei alte decizii pe care a luat-o şi pe care a susţint-o împotriva Comisiei Europene: taxa de primă înmatriculare. Promovată şi introdusă în urma unui lobby puternic al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme, al cărui preşedinte, într-o vreme, a fost chiar Tăriceanu, această taxă a fost menţinută de actualul preşedinte al Senatului şi atunci când Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement împotriva ţării noastre.

Taxa a adus un profit substanţial în buzunarele importatorilor de maşini noi. Vânzarile acestora au crescut, în 2007, cu 49,2% în comparaţie cu creşterea de 34,5% în 2006. Printre cei favorizaţi de reglementarea fiscală aprobată de guvernul Tăriceanu s-a numărat şi firma acestuia, Automotive Trading Services (ATS), unic importator Citroen până în vara anului 2007.

La acea vreme, preşedintele Autovit, Liviu Dobrin, declara că taxa auto este o taxă de protecţie a importatorilor de maşini noi faţă de concurenţa pe care ar putea-o reprezenta un import masiv de autoturisme second-hand din ţările Uniunii Europene. El afirma: "E o taxă care a fost introdusă la presiunea Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme noi". Conform acestuia, în cursul anului 2006, o delegaţie a acestei asociaţii s-a dus la la fostul ministru de Finanţe, Sebastian Vlădescu, care a intenţionat iniţial să introducă o taxă fiscală, care ar fi fost în contradicţie cu normele UE. Apoi a încercat să introducă o taxă de mediu, iar în cele din urmă a introdus o taxă specială.

Liviu Dobrin mai spunea: "De fapt se protejează interesele unui grup restrâns, ale importatorilor şi nu ale producătorilor interni, ba chiar în dauna producătorilor. Va pierde cetăţeanul căruia i se limitează drastic opţiunea, fiind împins artificial spre a alege un autoturism nou în detrimentul unuia second".

Iar cifrele iniţiale i-au dat dreptate lui Dobrin, deoarece, în primul an după introducerea taxei, vânzarile producătorilor autohtoni au scăzut cu circa 6,9%, spre deosebire de vânzarile de autoturisme noi de import, care au crescut cu 49,2%.