Preţul memoriei

Acum o săptămână, o licitaţie Goldart încheia primul trimestru de vânzări, oferindu-ne pretextul unui bilanţ. A fost un început de an cu un demaraj fără chef, cu multe asemănări cu atmosfera anului de care ne despărţeam. Mai multe ca veştile uimitoare de pe piaţa de artă au fost cele despre dispariţia unor artişti, mai ales în vremea când atunci trebuia să fie primăvară. Multiple sunt cauzele şi motivele, dar trebuie să ne amintim că ne-au părăsit Traian Brădean, la 87 de ani, Simion Crăciun, grăbit la 56, şi Nistor Coita, cu o zi înainte ca, la 29 martie, să facă 70 de ani. Spre deosebire de piaţa de artă, veştile despre artiştii care pleacă sunt rare spre deloc, vorbind de inabilitatea supravieţuitorilor de orice fel de a-i omagia, de a le cinsti memoria, de a-i menţine în gândurile noastre şi pe piaţa de artă. Din păcate, deşi suntem încă tributari ideii conform căreia artiştii plecaţi dintre noi devin mai valoroşi, vom înţelege că ei dispar din atenţia publică şi din topul vânzărilor. Multe depind şi de moştenitori, cei care deţin memoria oficială şi vreun stoc enorm de creaţii ale artistului. Ei pot arunca totul pe piaţă, cu o frenezie autodistructivă, pot gira moştenirea, poate chiar cu parcimonioasă sau deloc vânzare a numitului stoc, se pot zbate să crească vizibilitatea celui moştenit, într-un proces mai lung şi nu mereu cu rezultate imediate.

Astfel de artişti contemporani, care se duc sau cei care vin tare, sunt şi vor fi prezenţi în licitaţiile Goldart, cum au fost mereu la această casă deschizătoare de ferestre de oportunitate pentru minunaţii noştri contemporani. Cu 4.800 de euro s-a vândut un portret cu atmosferă articulată de Constatin Piliuţă, care a murit acum 10 ani. Pictura se numeşte "Filosoful" şi a fost realizată în 1983, acum 30 de ani, şi pornise de la jumătatea preţului de adjudecare. O altă pictură de Piliuţă, o iarnă cu sat, cal şi căruţă, nu a găsit cumpărător pe la vreo 2 mii de euro. Până la "Filosof", o pictură statică în maniera de maturitate a lui Ion Sălişteanu, artist dispărut la senectute şi în mare discreţie, acum 2 ani, a fost vândută cu un modest 700 de euro, semn de instalare a procesului pe care îl conturasem anterior.

Preţul vânzării a fost, totuşi, de 32 de mii de euro, şi a fost obţinut, conform aşteptărilor şi calculelor, de "Flori în vas albastru" de Pallady, un preţ de două ori mai mare faţă de estimarea medie afişată.

Preţul cel mare a fost urmat, într-un tip de clasament ad-hoc pe care îl practicam deunăzi, de 18,5 mii de euro, realizate de "Căpiţe la Giverny" de Samuel Mutzner, dar mult sub estimarea anunţată, care mergea până la 27-29 de mii. Exact anterior, un alt Mutzner, "Lan de grâu", a plecat la 4 mii de euro, cam în limitele estimării.

Preţuri semnificative sunt aduse şi de două picturi cu aceeaşi semnătură, cea a lui Ipolit Strâmbulescu, impus ca Strâmbu. În primul rând vorbim de 4.600 de euro pentru un joc de lumini în jurul mesei familiale de seară, din 1921. Cu o stabilitate stilistică de-a dreptul remarcabilă, peste 10 ani, artistul avea să ne ofere o scenă de artă culinară, de fapt de bucătărie, mai exact de bucătăreasă, vândută cu 2.600 de euro. Ambele vânzări sunt creşteri însemnate de preţ, cu una sau două mii de euro mai mult decât s-a minim estimat ori s-a pornit.

Tot mii de euro, 4,5 şi 4,2, au reuşit două peisaje, unul mai rural, de Ghiaţă, şi altul urban de Franţa, de Schweitzer-Cumpăna. La final de tot, "Vas cu flori galbene" de Ion Pacea a plecat pentru 1,4 mii de euro, un preţ aproape bun dacă nu ar fi cam jumătate din estimarea plină de speranţe.

O figură frumoasă a reuşit o gravură de Aman, cât un timbru, reprezentând un portret de bărbat din secolul al XIX-lea, care a urcat de la un minim estimat de 220 de euro la o adjudecare cât zece, de fix 2.200 euro. Este încă o dovadă a puterii semnăturii, care devine clar forţă investiţională, fără a preda din aceste atribuţii şi valorii operelor de artă. Mai puţin se simte acest efect la vânzarea unei picturi de Ludovic Basarab, maestrul atmosferei filtrate de interior de biserici, eşuat la scenele campestre. Doi călugări la o masă în chilie, iviţi pe carton în diferite tehnici, au plecat pentru 1,7 mii de euro, triplul estimărilor minime, mai mari decât preţul de pornire. Iar un colţ din atelierul pictorului Dimitrie Mihăilescu, pe pânză, a fost vândut şi el cu un preţ bun, 1.100 de euro.

În rest, ar mai fi un pastel de Bordenache, estimat la 260-300 de euro, dar care a ajuns la 500. Un petec de hârtie de Vasile Grigore, plin de lumină de litoral, estimat la 220-300 de euro s-a dat cu 130. Flori pictate de artişti cu trei nume, Traian Bilţiu-Dâncuş şi Victor Mihăiles-cu-Craiu, s-au vândut cu 400, res-pectiv 700 de euro. Altele, de Paul Verona, s-au dat cu 800 de euro.

La preţuri decente şi accesibile putem vorbi şi de contemporani, un "Port la Mediterană" de Dragoş Viţelaru a obţinut 400 de euro, la fel Margareta Sterian, cu o panoramă de bâlci, un Traian Brădean vândut cu 600 de euro, dar fără succes la piesa mai importantă, cu căluţi trişti de Apuseni, pe care se cereau vreo 2 mii de euro.

Din trei sculpturi, s-a vândut un Fekete-Negrulea, cel cu Statuia Aviatorilor, din cele două existente în ofertă, cu 1.500 de euro. Al treilea este un regret că încă nu este cunoscută forma corectă a supra-numelui regretatului româno-canadian cu suflet de Brăila, Nicăpetre. Nici acum, la atâta timp de la naştere şi şase ani de la dispariţie nu ştim că numele nu i se scrie Nică Petre şi nici Petre (Bălănică N. Petre) Nică.