Preţul petrolului: simptomul, nu problema

Vinerea trecută, preţul petrolului a atins un record de 139,12 dolari/baril, cu o creştere de 16,24 dolari în mai puţin două zile. Este o speculaţie sau o "bulă de aer"? Când oamenii încep să pună astfel de întrebări, eu le răspund bos­corodind: "Du-te şi caută factorii fundamentali şi apoi să mă întrebi de speculaţii".

Preşedintele OPEC, Chakib Khelil, a declarat în luna martie: "Ce se întâmplă pe piaţa petrolului se datorează proastei conduceri a economiei americane". Ieri, Secretarul General al OPEC a afirmat, încă o dată că "nu există nici o criză acum şi în viitor".

Să ne întoarcem la factorii fundamentali...

Privind la suprafaţă, această criză seamănă surprinzător de mult cu cea din 1973 - majorări de preţuri la petrol, crize mari imobiliare. Apoi avem criza din 1987, din cauza creditării excesive din America - colapsul obligaţiunilor cu înalt grad de risc. Şi la fel prin anii "90.

De fapt, criza de acum ar trebui văzută ca un apogeu al aces­tora din urmă, din moment ce lecţiile nu au fost pe deplin învăţate. Lunga, foarte lunga creştere a pieţei, corelată cu o majorare fără precedent a creditelor de consum din lumea dezvoltată, a şters şi a depăşit diferitele corecţii ale pieţei din anii "80 şi "90. Sistemul de credite ieftine şi cheltuielile haotice s-au extins pe plan global: în special ţările asiatice s-au hrănit cu firimiturile acestei creşteri şi au hrănit, pe rând, apetitul investitorilor.

Una dintre cauzele fundamentale este faptul că preţurile petrolului au crescut de la sfârşitul anilor 1980 pentru că cererea a fost mai mare decât oferta, iar OPEC a avut până acum un joc delicat de contrapondere ţinând preţurile la un nivel scăzut, sub presiunea exercitată de către America şi Europa.

Motivele nu sunt, în acest caz, nicidecum apropiate de cele de la începutul anilor "70, OPEC a văzut ce s-a întamplat cu veniturile investite din petrol, când piaţa financiară s-a prăbuşit: mai mult decât oricine, OPEC nu şi-a permis o criză financiară care ar duce la pierderile profiturilor din petrol.

În acelaşi timp, OPEC nu este prea entuziasmată de ideea de a folosi rezervele de petrol: nu a văzut încă "fundul barilului", dar ştie că este acolo. În special, saudiţii sunt conştienţi că, atunci când rezervele de petrol dispar (în viitorii 20 de ani?), acest lucru va duce la sfârşitul guvernării Arabiei Saudite.

Deci economia mondială a înregistrat creşteri timp de 15-20 de ani datorită petrolului ieftin şi a dobânzilor scăzute.

De câţiva ani, însă, economia americană s-a supraîncălzit, împrumutând ieftin şi cheltuind mult (nu în ultimul rând din cauza eforturilor făcute în războiul din Orientul Mijlociu). Discuţia cu privire la nevoia de prudenţă a adunat nori deasupra sfârşitului carierei lui Alan Greenspan, secretarul Trezoreriei Ame­ricane, cînd s-a apropiat de pensionare.

La fel cum s-a întâmplat în Marea Britanie în 1973, el nu a considerat prudent să crească dobânzile şi să ţină în frâu împrumuturile bancare, din cauza temerii că inflaţia provoacă recesiune. Şi chiar după 1987, atât în America cât şi în Marea Britanie, practici nesănătoase de împrumuturi au continuat să fie construite pe o bază putredă a creşterii creditului de consum cu înalt grad de risc.

Spus pe şleau, America şi Marea Britanie şi-au construit economiile pe o temelie formată din credite ipotecare acoperite numai (100%) cu dobânzi foarte mici, pentru persoanele care prezintă un înalt grad de risc: dacă cresc dobânzile, cei care au luat credite nu vor mai putea plăti.

Intră China în ecuaţie. Problemele economice ale Americii au fost fals prezentate - - amânate - şi chiar alimentate - de faptul că evoluţia Chinei

a ajutat la creşterea continuă a economiei mondiale, dar acum, ea este o cauză majoră a creşterii preţurilor materiilor prime. China este atît de mare, comparativ cu restul lumii, încât explozia creşterii sale în ultimii ani nu numai că a susţinut enorm comerţul internaţional, dar a şi absorbit petrolul, forţând în creştere preţul său pe plan global, precum şi şi alte preţuri ale materiilor prime, la niveluri pe care nimeni nu le-a prevăzut. Se adaugă India. Atât dezvoltarea Indiei, cât şi a Chinei contribuie, în momentul de faţă, la criza materiilor prime.

Oricum, Statele Unite au început să fie îngrijorate de posibilitatea unei prăbuşiri şi recesiuni cauzate de inflaţie. Succesorul lui Greenspan, Ben Bernanke, a scăzut dobânzile în repetate rânduri, pentru a amortiza potenţiala prăbuşire a pieţei. A fost de-ajuns doar eşecul unei singure bănci pentru ca piaţa interbancară să cadă, iar sentimentul de siguranţă să dispară - a fost un "moft". Această situaţie nu a favorizat dolarul şi, pe măsură ce valoarea lui a scăzut, preţul petrolului a crescut. Astfel, cum tranzacţiile internaţionale cu petrol sunt efectuate în dolari, efectul crizei a fost simţit în întreaga lume. Această criză a intervenit şi la nivelul aurului, al altor bunuri şi, bineînţles, al grâului.

De aici, putem concluziona că problema nu este numai una a petrolului, ci este o "bulă speculativă" a întregii economii a Statelor Unite, dar şi a Regatului Unit al Marii Britanii, prinsă de trena SUA, din cauza bancherilor incredibil de incompetenţi care au căzut în aceeaşi criză a creditelor. Nu OPEC împinge scumpirea petrolului. Investitorii au pompat bani în mărfuri, în special pentru petrol, ca să prevină căderea dolarului, generată de micşorarea dobânzilor din SUA.

Astfel, speculatorii creează o bulă speculativă în altă bulă speculativă: speculatorii care au pariat pe o cădere a preţurilor petrolului prin intermediul "short sales" (o strategie care constă în vânzarea bunurilor pentru a le reachiziţiona mai târziu la preţuri mai mici) au fost forţaţi să acopere obligaţiile la preţ mai scump, ceea ce a condus la o creştere şi mai mare a preţului petrolului. Între timp, băncile au cumpărat ţiţei la termen pentru a-şi acoperi obligaţiile prin înţelegeri care să compenseze investitorii şi companiile (de exemplu aeriene), dacă ţiţeiul va creşte la 140 de dolari barilul. Avem de a face cu o aglomeraţie de bule speculative.

Bulele tind să fie înţepate de către consecinţele colaterale ale evenimentului de bază (da, există asemenea lucruri, precum consecinţele, şi în viaţa noastră), iar pariurile din prezent sunt pentru preţul alimentelor din întreaga lume. Mişcarea Guvernului SUA de a redirecţiona fermierii de la cultivarea grâului la cea a combustibililor biologici, pe lângă faptul că a fost o mişcare extrem de incompetentă, a coincis cu retragerea Arabiei Saudite din programul (la fel de incompetent) al cultivării grâului. În curând ne vom confrunta şi cu o criză globală în domeniul alimentar.

Preţurile alimentelor de bază se vor scumpi semnificativ şi vor afecta pe toată lumea, nu numai pe oamenii săraci din Africa (probabil că din această cauză există indicatori care arată creşteri gigantice ale numărului de consumatori din SUA: este o panică temporară de a cumpăra, nu un vot de încredere). Când preţurile vor creşte, vor copleşi cumpărătorii din supermarketurile în următoarele luni, şi (mult dorita) corecţie a inflaţiei se va instaura. Apoi pericolul crizei, care ar fi putut fi evitată, va lovi în plin.

Între timp, domnul George W. Bush a continuat să acuze OPEC că a redus rezervele de petrol şi a cerut creşterea acestora pentru scăderea preţului petrolului. Oficialii OPECau declarat, în martie, că piaţa petrolului este "bine dotată în prezent cu un stoc de petrol mai mare decât media pe ultimii cinci ani" şi au mai adăugat " cu îngrijorare, că preţul actual nu reflectă situaţia pieţei".

Săptămâna aceasta, oficialii Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) au transmis semnale amestecate: ţările care nu sunt în OPEC nu au rezerve în creştere şi în timp ce solicitările pentru achiziţionarea de petrol au scăzut (un pic) ca răspuns la scumpirea acestuia în ţările dezvoltate, "sunt puţine semne de scădere a cererii în ţările non-OECD, unde creşterea economică este mult mai semnificativă decât preţul în determinarea solicitărilor". Toate acestea sunt forţe care nu ţin de controlul SUA. Vai, Doamne!

Aşa că lucrurile fundamentele sunt: supraîncălzirea economiei SUA, coroborată cu scumpirea preţurilor materiilor prime, dobânzile care nu se mai pot duce decît sus şi China. Speculatorii care au creat aceleaşi bule plutesc doar pe suprafaţa mizeriei fundamentale şi nu o creează.

Pentru România, ar putea fi beneficii ale crizei, dacă ne-am putea proteja noi înşine de bula speculativă a petrolului, dar asta nu este o certitudine. Mai important însă, România ar putea beneficia de poziţia puternică de producător de alimente.

Între timp, nu este vizibil nici un semn de redresare a problemelor economice din partea SUA, care continuă mai departe să acuze OPEC şi să spună tuturor că dolarul va deveni mai puternic.