English
Poziţia constituţională a unui preşedinte în România este atât de puternică, încât bătălia pentru ocuparea acestei poziţii devine acerbă. Controlul exercitat în ceea ce-i priveşte pe candidaţi este multiplu, atât în plan naţional, cât şi în plan internaţional. Iar serviciile secrete joacă, din nou, la acest capitol, un rol-cheie: cele interne şi cele străine, începând cu partenerii euro-atlantici ai României, dar continuând şi cu statele considerate neprietene.
În decembrie 1989 şi în primele luni care au urmat după lovitura de stat, serviciile secrete implicate - afirm din nou, cele interne şi cele externe - au trecut printr-o traumă de mari proporţii, riscând să piardă controlul. Să ne amintim cât de puternică a fost influenţa exercitată pe teritoriul României de serviciile secrete ale Uniunii Sovietice, dar şi modul în care s-au implicat serviciile secrete europene, în special cele ale Franţei şi Marii Britanii, ca să nu mai vorbim despre rolul jucat de serviciul secret maghiar. În plan intern, bătălia a fost şi mai cruntă.
Întrucât lovitura de stat s-a dat prin intermediul Armatei, marele dirijor fiind, pentru câteva zile, generalul Victor Atanasie Stănculescu, după care la pârghiile de comandă venind generalul Nicolae Militaru, documentat ca agent activ GRU, vârfurile Securităţii - şi nu numai vârfurile - s-au trezit, pe neaşteptate, din poziţia de stăpâni ai inelelor în personaje puse la zid, dintre care unele au fost executate la propriu, iar altele la figurat. Pentru aceste personaje, coşmarul a durat câteva luni bune, până când, la mica înţelegere cu Ion Iliescu, Virgil Măgureanu a refăcut rândurile Securităţii, transformând-o în Serviciul Român de Informaţii. După care, treptat, pe parcursul a circa doi ani, serviciile secrete străine nu şi-au mai făcut simţită prezenţa în mod ostentativ, Securitatea devenită SRI şi-a refăcut rândurile, iar Serviciul Secret al Armatei a început să acţioneze mult mai discret, treaba murdară fiind preluată de un nou serviciu secret fabricat de Gelu Voican Voiculescu în interiorul Ministerului de Interne, denumit de popor "Doi şi-un sfert".
La început, panica instaurată atunci când plăcile tectonice se mişcau aparent necontrolat a vizat pur şi simplu supravieţuirea fizică a unora dintre componenţii statului subteran. Ulterior, lupta pentru supravieţuire s-a concentrat în direcţia preluării unor atribuţii de natură să le permită acestora să stăpânească jocul politic şi, pe de altă parte, în asumarea, rând pe rând, a unor facilităţi importante în domeniul afacerilor, începând cu resursele - în primul rând cele energetice -, apoi cu sistemul bancar, iar în final cu mecanismele politice ale statului: cele guvernamentale, cele parlamentare şi, fireşte, cele prezidenţiale. În acest fel, pentru mai multe decenii, situaţia a fost tranşată în România în sensul raportului de forţă. În esenţă, poporul alege, dar alege, cu rare excepţii, exclusiv din rândul celor desemnaţi pentru a fi aleşi prin mecanismele subtile sau brutale ale statului subteran.
Nici în acest an situaţia nu este diferită. Lăsând la o parte, pentru moment, ceea ce se întâmplă din această perspectivă în Parlament, în Guvern şi în plan local - unde, în esenţă, principalele pârghii sunt preluate prin procură de reprezentanţii statului subteran -, pretendenţii la poziţia prezidenţială sunt, practic, fără excepţie, rezultatul unor negocieri purtate în forţă de către serviciile secrete interne, precum şi de către serviciile secrete externe, care îşi exercită influenţa asupra României.
O spun pe şleau, fără a încerca, printr-un artificiu, să-i surprind pe cei care citesc această analiză. Oricât de complicată sau încinsă pare competiţia pentru poziţia de la Cotroceni, "alergătorii" relevanţi sunt, fără excepţie, oameni ai ceea ce generic putem numi "sistemul". Vă veţi întreba, desigur, care este, din această perspectivă, punctul meu de vedere legat de Călin Georgescu, candidatul cel mai bine plasat, dar şi în cea mai mare măsură respins de "sistem". Vine Călin Georgescu din afara "sistemului"? Sau provine dintr-o ramură a acestuia mai puţin relevantă şi mai greu de controlat de către celelalte linii de forţă ale statului subteran?
Călin Georgescu nu putea, în comunism, să-şi facă studiile în Occident fiind trimis acolo de către statul român, fără a fi fost în prealabil recrutat de direcţia externă a Securităţii. El nu putea să ocupe, rând pe rând, funcţiile importante pe care le-a ocupat în ierarhia guvernamentală naţională sau în ierarhia internaţională, dacă nu ar fi fost arondat, cu arme şi bagaje, "sistemului". Prin această afirmaţie nu doresc să susţin teza conform căreia Călin Georgescu s-ar fi făcut vinovat de o activitate caracterizată prin lege drept poliţie politică, după modelul deja dovedit în justiţie al lui Traian Băsescu. Nu deţin asemenea elemente. Prin urmare, prezum faptul că el a acţionat ca un bun patriot în interesul statului român, fiind însă atent controlat pe parcursul întregii cariere de către Securitate. Date fiind poziţiile pe care le-a ocupat, ipotetic îl localizez în zona a ceea ce astăzi se numeşte Serviciul de Informaţii Externe.
Dar cum de nu au apărut decât rareori asemenea informaţii vizându-i pe competitorii la cea mai înaltă funcţie în stat? Opinia mea, bazată pe o întreagă carieră de ziarist specializat în investigaţii, este că cheia seifului cu marile secrete de acest fel o deţine Armata. Adică serviciul secret al Armatei. Să ne reamintim că, în prima lună de la lovitura de stat din decembrie 1989, până la formarea SRI, tot ceea ce a însemnat servicii secrete în România a fost preluat de către Armată, cu arhive cu tot. Întrucât la vârful Armatei se instalaseră reprezentanţi ai serviciilor secrete sovietice, aceştia şi-au stabilit ca prioritate "curăţarea" cu rapiditate a arhivelor, astfel încât să nu mai existe dovezi ale legăturilor lor cu KGB şi cu GRU. După care, Serviciul Secret al Armatei a selectat şi preluat alte dosare relevante în acel moment sau care puteau deveni relevante în viitor.
Fără a mai intra, pentru moment, în alte detalii, am convingerea că domnul Călin Georgescu a reuşit să zboare atât de mult timp pe sub radar, întrucât dosarul său a fost pus la păstrare, el fiind protejat, dintr-un motiv sau altul, de puternicul Serviciu Secret al Armatei. Asupra acestui subiect voi reveni.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Comentariu eliminat conform regulamentului
(mesaj trimis de Redacţia în data de 11.03.2025, 13:40)
...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.03.2025, 14:48)
O mica introducere in ceea, ce ne va rata curind o alta fata a Romaniei Europene acolo unde totii cei care denumiti de presa „ cutiile de conserve ” vor fi scoase la lumina si prezentate cetatenilor drept tradatori de tara,ne vor umple zilele de bucurie . .Multora le tremura deja izmenele cele rosii .Nu mai este drum de intors .Curind Romania va prezenta (ca si probabilitate ) fata cea intunecata a rusilor si a recentelor aliante cu noua administratie de peste ocean .Romania devine astfel natiunea care va face toate jocurile politice viitoare din intreaga lume europeana si transatlantica .Ucraina sprijinita de Romania si Rep .Moldova fieful Maiei Sandu , vor prezenta lumii intregi , in curind ,totul .Georgescu a jucat si el cartea care îi era pusa la dispozitie .Nu a avut capacitatea de a intelege întregul cum dealtfel extrem de putini dintre noi o pot face .Una peste alta Imperiul se va reface .Toate drumurile duc la Roma va redeveni dezideratul natiunilor . Pacea va fi facuta probabil la Moscova .
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.03.2025, 14:52)
Controlul puterii asupra posibilitatii de a candida,
nu pune in randul democratiilor originale din Rusia/China/Iran.....
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.03.2025, 19:00)
Din acest moment , pe cale de consecinta,nici un candidat care si-a permis sa se pozitioneaze verbal impotriva Constitutei si impotriva Institutiilor statale nu mai poate candida pentru nici o functie in Stat .Partidele trebuie sa isi faca curatenie rapid in propria ograda .La fel ONG urile sau alte instituitii similare de la Ministerul de interne pina la armata cum dealtfel ar trebui sa faca si institutiile de Media .