PROIECT DE LEGE: Pierderea încrederii populaţiei în sistemul bancar - ameninţare pentru stabilitatea financiară

Pierderea încrederii populaţiei în sistemul bancar şi afectarea protecţiei deponenţilor ar urma să fie considerate ameninţări la adresa stabilităţii financiare din ţara noastră, potrivit unui proiect de lege aflat în dezbatere publică. Scopul acestei măsuri este să permită Băncii Naţionale a României (BNR) să implementeze măsurile de stabilizare şi în cazul băncilor de dimensiune mică, se explică în expunerea de motive a proiectului.

Tratarea posibilităţii pierderii încrederii populaţiei în sistemul bancar drept un risc pentru stabilitatea financiară este corectă, având în vedere că, de regulă, panicile bancare nu pornesc de la instituţiile de credit de dimensiuni mari, ci de la cele mici, "valul" propagându-se, apoi, în piaţă, este de părere analistul economic Aurelian Dochia. "Încrederea este importantă pentru întregul sistem financiar, nu doar pentru actorii mari. Aceasta reprezintă un bun comun al sistemului, cel mai preţios activ al său", ne-a declarat domnia sa.

Propunerea legislativă vine în condiţiile în care băncile vor fi obligate să aplice treptat criteriile Basel III, ceea ce urmează să facă necesare aporturi de capital suplimentar, arată Aurelian Dochia. Analistul a adăugat: "Pentru unele bănci prezente în România, atragerea de capital adiţional s-ar putea să se dovedească dificilă. Implementarea Basel III este un proces care se întinde pe mai mulţi ani, iar în această perioadă probabil vom vedea mai multe restructurări în sistemul bancar autohton, inclusiv renunţarea la piaţa românească venită din partea unor bănci care au o cotă redusă în totalul activelor. Din aceste motive, nu cred că trebuie să ne facem prea multe griji în privinţa unor bănci mici, care s-ar putea să nu mai fie aici peste câţiva ani".

În luna februarie a acestui an, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, anunţa că Banca Centrală a interzis unei instituţii de credit de la noi să mai acorde credite fără colateral constând în numerar sau având drept garanţie titluri de stat, din cauză că indicatorul de solvabilitate al acesteia se situa între 8% şi 10%. Situaţia dificilă a respectivei bănci, care, potrivit informaţiilor din piaţă, este una de talie mică, nu este provocată de rata creditelor neperformante, ci de temerea că acţionarii nu vor mai putea să o sprijine, potrivit lui Nicolae Cinteză, care preciza, atunci, că lipsa capacităţii de susţinere a instuţiilor de credit de către acţionari reprezintă principalul risc la nivel de sistem pentru următorii trei ani.

Informaţii cu privire la retragerea unor bănci din ţara noastră au tot circulat, în ultimele luni. După ce presa a scris, în urmă cu două luni, că Milennium Bank România ar urma să fie vândută, acţionarul majoritar al acesteia, instituţia financiară portugheză Millennium BCP a confirmat acest plan.

De asemenea, presa elenă a relatat, recent, că National Bank of Greece (NBG) are în plan să părăsească toate pieţele în care este prezentă, mai puţin cea de origine.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului prevede trei tipuri de măsuri de stabilizare pe care BNR poate să le adopte în cazul în care stabilitatea financiară este ameninţată, constând în transferul total sau parţial de active şi pasive ale unei instituţii de credit către una sau mai multe instituţii eligibile, implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDB) în calitate de administrator şi, după caz, de acţionar, la o bancă, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot ale acţionarilor care deţin controlul asupra acesteia, sau transferul de active şi pasive de la o instituţie de credit către o bancă-punte.

Proiectul de lege stipulează că, la implementarea măsurii pe care o alege, BNR trebuie să aibă în vedere asigurarea continuităţii activităţilor a căror întrerupere ar putea afecta semnificativ funcţionarea economiei sau a pieţei financiare, menţinerea stabilităţii financiare şi a disciplinei de piaţă şi protejarea deponenţilor garantaţi.

"Având în vedere potenţiale situaţii de vulnerabilitate a unor instituţii de credit în contextul menţinerii unei situaţii economice internaţionale tensionate şi pentru a răspunde exigenţelor de piaţă, a fost identificată necesitatea adoptării în regim de urgenţă a unei modificări legislative privind cadrul măsurilor de stabilizare, pe care le poate adopta Banca Naţională a României prin considerarea în clar, ca ameninţare la adresa stabilităţii financiare, a pericolului de afectare a principiului protecţiei deponenţilor şi/sau de pierdere a încrederii populaţiei în sistemul bancar, în scopul implementării cu celeritate a măsurilor de stabilizare şi în cazul instituţiilor de credit de talie mică, precum şi prin arătarea în clar a obiectivelor cu caracter general pe care Banca Naţională a României le urmăreşte la implementarea oricărei măsuri de stabilizare (...)", se arată în expunerea de motive.

Ideea înfiinţării unei bănci-punte în ţara noastră a fost comunicată public la sfârşitul lui noiembrie 2011, reprezentanţii FGDB declarând, atunci, pentru ziarul BURSA că aceasta are loc în momentul în care apare situaţia de dificultate a unei bănci din România de natură să pericliteze stabilitatea financiară. Banca-punte ar putea fi folosită în cazurile în care o bancă intră în dificultate fără avertizări, precum descoperirea unei fraude sau declanşarea unei crize de lichiditate. Scopul utilizării sale ar urma să fie acoperirea decalajului dintre momentul apariţiei problemelor şi vânzarea băncii către un terţ, la un preţ considerat satisfăcător de către autoritatea de supraveghere.