Proiect de rezoluţie PE: Fondurile europene, alocate doar statelor membre care fac parte din Parchetul European

Parlamentul European va solicita Comisiei Europene condiţionarea alocării fondurilor europene de calitatea de stat membru al Parchetului European, potrivit propunerii de rezoluţie privind statul de drept care ar urmă să fie dezbătută şi votată în şedinţa din 28 februarie 2024.

Prevederea este trecută la punctul 18 al rezoluţiei unde se arată: "Parlamentul European recunoaşte rolul important al Parchetului European (EPPO) în protejarea statului de drept şi în combaterea corupţiei în Uniune şi încurajează Comisia să monitorizeze îndeaproape nivelul de cooperare al statelor membre cu EPPO în rapoartele ulterioare; invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru să se alăture EPPO; consideră că calitatea de membru al EPPO ar trebui să fie o condiţie prealabilă pentru a primi fonduri UE; îşi reiterează apelul pentru extinderea mandatului EPPO".

Propunerea de rezoluţie întocmită de raportorul Sophie in "t Veld pentru Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) din cadrul Parlamentului European reprezintă o puternică lovitură la adresa statelor membre UE care nu au achiesat încă la structura europeană de Parchet. Amintim că la Parchetul European condus în calitate de procuror-şef de Laura Codruţa Kovesi participă 22 de state membre UE, refuzând până acum participarea Ungaria, Polonia, Suedia, Danemarca, Irlanda.

Dintre aceste state, Ungaria ar avea cel mai mult de suferit în cazul în care rezoluţia Parlamentului European ar fi adoptată în 28 februarie şi va fi implementată de Comisia Europeană, ţară care se confruntă deja cu blocarea a unei părţi importante din alocarea prevăzută în Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, dar nici celelalte patru state nu s-ar simţi mai confortabil, dacă ţinem cont de importanţa lor la nivel european.

Rămâne de văzut dacă Polonia condusă acum de fostul preşedinte al Consiliului European, actualul premier Donald Tusk, va deveni membru al Parchetului European, precum şi poziţiile pe care le vor adopta Suedia, Danemarca şi Irlanda, dacă actul respectiv va trece de votul deputaţilor europeni, mai ales că rezoluţia consideră că participarea tuturor statelor membre la Parchetul European are reduce considerabil riscul de fraudare a fondurilor europene şi riscul de corupţie.

În cadrul aceluiaşi proiect de rezoluţie, se precizează că Europol, Eurojust, Curtea de Conturi Europeană, EPPO şi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) ar trebui să îşi îmbunătăţească cooperarea pentru a preveni corupţia atât în statele membre ale UE, cât şi în instituţiile europene.

Documentul citat mai arată: "Parlamentul consideră că organismele UE, cum ar fi Europol, joacă un rol important în investigarea corupţiei şi în strângerea de probe, dar că cerinţa de aprobare naţională a implicării Europol este un obstacol; solicită consolidarea mandatului Europol pentru a-i permite să investigheze cazurile de corupţie; subliniază importanţa ca supravegherea Europol să fie garantată la nivelul UE, (...); subliniază că spălarea banilor şi corupţia sunt intrinsec legate, spălarea banilor fiind unul dintre cei mai importanţi factori care contribuie la activităţile ilegale ale crimei organizate şi, prin urmare, reprezintă un atac la adresa statului de drept prin care infractorii transferă produsele infracţiunii în economia juridică; este conştient de faptul că frauda împotriva bugetului UE poate fi, de asemenea, un precursor al spălării banilor; îşi reafirmă convingerea fermă că numai prin consolidarea arhitecturii antifraudă a UE şi prin creşterea transparenţei în instituţiile europene poate fi urmărită şi consolidată protecţia intereselor financiare ale UE în mod eficient şi eficient, depăşind limitările inerente ale sistemelor naţionale care nu sunt suficiente pentru a contracara tot mai multe atacuri transnaţionale la adresa intereselor financiare ale Uniunii".

• Parlamentul critică lipsa de acţiune a Comisiei Europene împotriva statelor membre care au abuzat de programul Pegasus

Proiectul de rezoluţie are două capitole importante privind mass-media: pluralismul mass-media şi libertatea presei şi protecţia jurnaliştilor.

În privinţa pluralismului mass-media şi libertăţii presei, deputaţii europeni onstată că autorităţile de reglementare a mass-media sunt insuficient protejate împotriva influenţei politice nejustificate exercitată de guvernele din Ungaria, Slovenia şi Polonia, şi că autorităţile nu dispun de resurse - în Grecia şi România (n.red. - este vorba despre Consiliul Naţional al Audiovizualului). Documentul citat mai arată că "transparenţa proprietăţii mass-media este minimul de bază pentru a menţine pluralismul mass-media" şi că, în timp ce Luxemburg, Slovenia, Germania, Estonia, Slovacia şi Cehia au luat iniţiative pentru a consolida garanţiile legale sau mijloacele bugetare în scopul asigurării independenţei radiodifuzorilor de serviciu public naţional, iar Cipru, Irlanda şi Suedia dezbat măsurile respective, autorităţile centrale din România, Malta, Polonia şi Ungaria nu par dispuse să ia vreo măsură în acest sens.

În ceea ce priveşte protecţia jurnaliştilor, proiectul de rezoluţie exprimă îngrijorarea Parlamentului European cu privire la încercările deliberate ale mai multor guverne şi puteri economice de a reduce la tăcere jurnaliştii de investigaţie şi arată că ingerinţele, presiunile nejustificate, teama şi autocenzura au un efect negativ asupra libertăţii de exprimare a jurnaliştilor. Deputaţii europeni invită autorităţile din statele membre UE să adopte măsuri interne pentru a proteja jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului de proceduri judiciare vădit nefondate sau abuzive, şi afirmă că acest lucru se poate face prin eliminarea pedepselor cu închisoarea pentru cazurile de defăimare, prin dezincriminarea defăimării şi favorizarea procedurilor civile sau administrative.

Proiectul de rezoluţie condamnă supravegherea ilegală a jurnaliştilor, în special prin intermediul programelor spion şi arată că Parlamentul European este consternat de refuzul Comisiei de a pune în aplicare toate recomandările Comitetului de anchetă specială Pegasus şi consideră că acesta este o lipsă de acţiune din partea instituţiei de la Bruxelles. Deputaţii europeni sunt nemulţumiţi că în niciunul din numeroasele cazuri de urmărire ilegală a jurnaliştilor, activiştilor, politicienilor, avocaţilor şi altor ţinte politice nu a fost făcută dreptate şi concluzionează că multe autorităţi naţionale nu sunt nici dispuse, nici în măsură să abordeze problema, lăsând victimele fără un remediu efectiv şi democraţia neprotejată. Mai mult, Parlamentul European îşi exprimă îngrijorarea cu privire la impunitatea autorităţilor care au abuzat de utilizarea programelor spion împotriva jurnaliştilor şi arată că această utilizare nelegitimă de către guvernele statelor membre UE afectează în mod direct şi indirect integritatea procesului decizional, subminând astfel democraţia europeană.