RADET pune presiune pe autorităţi pentru reformarea sistemului

Reporter: Care a fost raţiunea pentru care RADET a dat în judecată ANRE şi Guvernul României?

Gabriel Dumitraşcu: Am apelat la instanţă împotriva Hotărârii Guvernului nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă (în continuare HG 1215/2009) şi solicităm revocarea parţială a HG 1215/2009 atacate, respectiv a art. 22 al hotărârii., care stă la baza celor două ordine ANRE. Motivele care ne-au determinat să apelăm la judecată sunt clare.

HG 1215/2009 nu cuprinde nicio motivare referitoare la reglementarea preţului la energia termică produsă în cogenerare, aşa cum cere legea.

Guvernul României nu avea competenţă în stabilirea preţului la energia termică produsă în cogenerare, conform prevederilor legale. Această competenţă este dată de lege exclusiv ANRE, ca autoritate independentă.

Modalitatea de stabilire a preţului la energia termică produsă în cogenerare încalcă principii fundamentale reglementate atât de legislaţia naţională, cât şi de legislaţia europeană: Încălcarea principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora; Încălcarea dreptului la informare; Încălcarea principiului accesibilităţii preţului pentru consumatori; Încălcarea principiului protejării interesului public; Încălcarea principiului protecţiei consumatorilor.

Mai mult, prin stabilirea preţului la energia termică produsă în cogenerare în forma prevăzută de HG 1215/2009 se ajunge la o subvenţie încrucişată între energia electrică şi energia termică. Prin stabilirea preţului pentru energia termică în cogenerare în forma prevăzută de HG 1215/2009 se ignoră însăşi natura centralelor termice în cogenerare pentru care Comisia Europeană a aprobat acordarea bonusului.

Modalitatea de distribuire a costurilor între cele două forme de energie avantajează în mod nelegal şi netemeinic energia electrică. Nu în ultimul rând, dispoziţia din cuprinsul HG 1215/2009 referitoare la preţul pentru energia termică produsă în cogenerare încalcă cadrul legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România.

Prin aceste prevederi din HG şi cele două ordine ANRE este favorizat preţul producţiei energiei electrice, în defavoarea preţului energiei termice produse în cogenerare, şi în final este prejudiciat consumatorul, prin preţul ridicat în mod nejustificat.

În Europa, cogenerarea este cotată ca fiind cea mai viabilă tehnologie pentru consumul resursei energetice primare şi transformarea într-o formă de energie - termică, electrică - printr-un proces simultan.

Mai exact, cu aceeaşi cantitate de gaz metan, într-o centrală electrică, produci o cantitate de energie electrică, iar energia termică o transferi ca pierdere în turnul de răcire.

Pentru optimizare, adică pentru diminuarea de pierdere energetică, nu mai faci răcirea într-un turn de răcire, ci introduci aburul intr-un schimbător de căldură şi îl transformi în energie termică, pe care o introduci în reţeaua de termoficare a unui consumator.

Logica tehnologică spune că, dacă nu ai avea un consumator de energie termică, toată această energie termică ar merge într-un turn de răcire.

Faptul că, la Bucureşti şi în alte oraşe, există nevoia de energie termică, ne ajută, pentru că transformăm acest subprodus rezidual, care altfel era pierdut, într-un produs comercial.

Ceea ce, în final, aduce bani şi rotunjeşte veniturile producătorului.

Onorabilul nostru guvern, de la vremea cu pricina, mai exact din 2009, şi ulterior ANRE au schimbat toată filosofia descrisă mai sus şi au spus că produsul comercial principal nu mai este energia electrică, ci energia termică şi, atunci, toate costurile - sau majoritatea - merg la energia termică şi doar rezidual se face o înregistrare de costuri şi o descărcare de costuri pe energia electrică.

Reporter: De ce au ales să spună acest lucru, în condiţiile în care, în principal, se produce energie electrică?

Gabriel Dumitraşcu: Energia termică este folosită doar în limita cererii de consum, deci numai o anumită cantitate din totalul acesteia se transformă în energie termică utilă şi ajunge la consumator.

Nu există suficient de multă cerere pentru toată cantitatea produsă, mai ales de-a lungul unui an.

Reporter: Atunci de ce au făcut asta?

Gabriel Dumitraşcu: Aici nu pot să am decât supoziţii. Prin schema de ajutor de stat pentru promovarea cogenerării 437/2009, Comisia Europeană a aprobat schema de sprijin de tip bonus pentru producerea energiei electrice în cogenerare. Potrivit schemei, obiectivul măsurii este reprezentat de promovarea sistemelor de cogenerare de înaltă eficienţă a energiei termice şi a energiei electrice pentru ecologizarea producţiei de energie electrică. Aceasta urmăreşte asigurarea accesului pe piaţa energiei a energiei electrice produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, prin sprijin acordat atâta vreme cât costurile totale de producţie pentru energia electrică generată de astfel de instalaţii depăşesc preţurile dominante de pe piaţă. Ajutorul se acordă proprietarilor de unităţi producătoare de energie în cogenerare pentru a încuraja noi investiţii în tehnologia de cogenerare, precum şi în înlocuirea sau renovarea instalaţiilor existente.

Având în vedere costurile mari ale producerii energiei electrice în cogenerare, bonusul are în vedere acoperirea diferenţei dintre preţul de producţie în centrala de cogenerare şi preţul pieţei. Potrivit schemei de sprijin, bonusul este o sumă acordată pe megawatt oră (MWh) de electricitate produsă, calculată ca diferenţă dintre preţul pe piaţă al energiei electrice preconizat pentru perioada de aplicare a schemei şi costurile totale de producţie ale unei centrale tipice, după deducerea veniturilor provenite din vânzarea energiei termice.

HG 1215/2009 aprobă schema-cadru pentru acordarea bonusului de cogenerare de înaltă eficienţă şi condiţiile care trebuie indeplinite de operator pentru a obţine aceşti bani.

Bonusul de cogenerare reprezintă diferenţa de preţ pe care o plăteşte statul, prin intermediul Transelectrica, dar pe o schemă de minimis elaborată şi administrată de ANRE, între preţul de piaţă şi preţul de producţie a energiei electrice, produsă în cogenerare.

Schema de minimis, aprobată de Comisia Europeană, a fost plafonată la un miliard de euro, până în 2023, cu condiţia să faci cogenerare de înaltă eficienţă. Acest lucru înseamnă că, producând energie electrică şi energie termică, în cogenerare, economia de combustibil trebuie să fie de cel puţin 10% faţă de situaţia în care ai fi produs separat aceeşi energie electrică şi termică.

Cred că ideea autorităţilor a fost ca diferenţa între preţul de cost, mărit artificial cu această subvenţie încrucişată, şi preţul real de piaţă să fie cât mai mică, astfel încât acest miliard de euro să le ajungă pentru o producţie cât mai mare în megawaţi energetici

Aceasta este supoziţia mea. Altă logică nu există.

Legea energiei termice, legea energiei electrice, dar şi OUG-ul care a înfiinţat şi a stabilit atribuţiile ANRE, spun că, în exclusivitate, ANRE, ca organism independent, se ocupă de energie, inclusiv de tarifare. Guvernul nu avea competenţă, conform legii, să dea vreo indicaţie metodologică.

În condiţiile în care ANRE este autoritate independentă şi, prin lege, are domenii exclusive de reglementare, Guvernul, prin HG 1215,cu încălcarea legii a decis principiile metodologice de stabilire de către ANRE, a tarifelor şi preţurilor. Prin art. 22 din HG 1215/2009 s-a prevăzut faptul că ANRE stabileşte preţul pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin la nivelul preţului pentru energia termică livrată dintr-o centrală ce produce separat energie termică cu acelaşi tip de combustibil şi cu eficienţa de referinţă armonizată a producerii separate de energie termică.

Astfel, Guvernul a spus că metoda de disjungere a costurilor în procesul de cogenerare, cel puţin pe partea de energie termică, se calculează la costul gigacaloriei produsă într-o centrală termică echivalentă, nu într-o centrală termo-electrică, încălcând principiile legii energiei termice care impune ca formarea preţului energiei termice, să se facă transparent, pe baza costurilor reale înregistrate.

Acum, toată economia de combustibil sau toată creşterea de randament a procesului termodinamic, tot beneficiul acestei cogenerări, se transferă numai către preţul energiei electrice, iar energia termică rămâne în afara beneficiilor. Cu acest temei şi această orientare, ANRE a emis ordinele 3/2010 şi 15/2015, prin care se stabileşte că preţul de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă este egal cu preţul pentru energia termică produsă şi livrată dintr-o centrală termică echivalentă.

În consecinţă, am cerut anularea articolului 22 din HG 1215/2009 si a ordinelor ANRE 3/2010 şi 15/2015 (n.n. care a inlocuit Ordinul 3/2010). Or, apreciem că modalitatea prevăzută de art. 22 din HG 1215/2009 de stabilire a preţului la energia termică produsă în cogenerare, respectiv a echivalenţei stabilite între acest preţ şi preţul energiei termice produse într-o centrală termică care produce separat energie termică încalcă o serie de principii fundamentale care guvernează preţurile la energia termică şi piaţa energiei termice.

De asemenea, această modalitate de stabilire a preţului este în contradicţie cu însăşi raţiunea producerii energiei în cogenerare şi acordării bonusului pentru energia electrică produsă în centralele de cogenerare. Mai mult decât atât, prin stabilirea acestei echivalenţe între preţul energiei electrice produse într-o centrală în cogenerare şi cel al energiei termice produse într-o centrală termică care produce separat energie termică se ajunge în mod nelegal la susţinerea costurilor energiei electrice in detrimentul costului energiei termice, şi astfel, la obţinerea unei energii electrice mai ieftine produse în cogenerare, care implicit beneficiază de ajutor de stat legal sub formă de bonus de cogenerare , dar şi nelegal, prin susţinerea pe toată diferenţa de randament din cogenerare.

În aceste condiţii, am apreciat că prevederile art. 22 din HG 1215/2009 sunt lovite de nulitate, impunându-se emiterea unei reglementări conforme cu prevederile legale.

În literatura de specialitate, există circa zece metodologii de împărţire a costurilor între energie termică şi energie electrică. Guvernul nostru a ales cea mai defavorabilă metodă de stabilire a tarifului energiei termice, adică duce din costurile cu combustibilul se alocă către energia termică şi doar 35% către producerea de energie electrică. Alte metode inversează raportul.

Metoda aprobată în 2009 de Guvern favorizează, însă, pretul energiei electrice produse in cogenerare, pe care îl reduce, în defavoarea preţului energiei termice, care creşte nejustificat.

Metoda de stabilire a preţului reglementată de HG 1215/2009 are consecinţe importante asupra pieţei, având impact direct atât asupra capacităţii financiare a RADET şi a Primăriei Municipiului Bucureşti de gestionare eficientă a serviciului public, precum şi asupra suportabilităţii preţului de către consumatorul final.

În consecinţă, prin această prevedere s-au amplificat condiţiile blocajului financiar Primărie- RADET-ELCEN-Romgaz. De vreme ce preţul la energia termică şi electrică produsă în cogenerare generează dezechilibre majore în piaţă, dar şi din nevoia de reformare a bazei de funcţionare a serviciului public de alimentare cu energie termică, se impune acţiunea noastră de contestare a prevederilor art. 22 din HG 1215/2009, care stabilesc principiile de formare a preţului la energia termică produsă în cogenerare.

Am depus plângerile la Curtea de Apel în 4 ianuarie împotriva Guvernului şi a ANRE.

În plângerea contra Executivului am argumentat că HG 1215 respectiv nu cuprinde nici o motivare referitoare la reglementarea preţului energiei termice produsă în cogenerare, că guvernul nu avea competenţă în stabilirea preţului energiei termice produsă în cogenerare şi că modalitatea de stabilire a preţului la energie termică produsă în cogenerare încalcă principii fundamentale regementate de legislaţia românească şi de legislaţia europeană.

În subsidiar, RADET cere şi suspendarea tuturor efectelor.

Suspectez o diferenţă de cele puţin 20-25% în tariful reglementat la energia termică în plus, în perioada 2010-2015.

Vrem să plătim către ELCEN un consum curent corect dar, până nu reglementăm pe fond problema în justiţie, nu mai putem satisface pretenţiile ELCEN cu privire la penalităţile pretinse.

Reporter: ANRE a spus că a respectat legea.

Gabriel Dumitraşcu: Să fie clar, ANRE nu respectă legea, ci respectă hotărârea Guvernului, derobându-se de calitatea de autoritate independentă.

Reporter: Datoria RADET către Elcen este în jur de 800 milioane de euro. Elcen are, însă, o datorie de peste 300 de milioane de lei către Romgaz pentru gazele consumate.

Dar RADET are de recuperat de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice creanţe de circa 715 milioane de lei.

Nu vă gândiţi să executaţi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru recuperarea datoriei?

Gabriel Dumitraşcu: Mă pregătesc pentru asta, i-am notificat deja.

Am avut câteva discuţii, dar oficialii Ministerului spun că dreptul este prescris.

Eu nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că RADET a făcut deconturile în fiecare lună, le-a trimis către Primăria Capitalei, care, la rândul ei, le-a trimis către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Ei nu au venit, însă, cu nici un răspuns.

În fiecare an, RADET a făcut precizările de debite cu autoritatea, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti.

Le-am spus deja că îi voi da în judecată şi am început pregătirea acţiunii.

Am avut deja întâlniri cu ministrul Vasile Dâncu, în decembrie, ca să găsim o variantă de rezolvare.

Reporter: Care este stadiul scandalului cu Elcen?

Gabriel Dumitraşcu: Nu este un scandal. E o situaţie tipică de conflict de interese, generată de blocajul financiar indus. Căutăm împreună soluţii. Am fost cu cei de la Elcen la Mediaş, la Romgaz.

Până în 16 octombrie 2015, Elcen a avut un contract cu Romgaz pentru furnizarea gazului. În baza acestui contract, plata se făcea la 37 de zile de la facturare. Consumul mediu al Elcen este în jur de 4 milioane de lei pe zi pentru producţia în cogenerare energie electrică-energie termică şi vreo 2 milioane numai pentru producţia de energie electrică.

De exemplu, în aprilie 2015, ne-au plătit decontul din martie 2014, dar aceste 13 luni de întârziere la nivelul lunii aprilie au atras după sine penalităţi, accesorii de aproximativ 25% din sold. Din datoria de 3, 4 miliarde de lei către Elcen, vreo două miliarde reprezintă baza, iar restul sunt dobânzi şi penalităţi. Sper să îngheţam datoria la nivelul bazei, prin procesele pe care le-am pornit recent.

Trebuie să remarc faptul că acum am ajuns aproape cu plata la zi a diferenţei de preţ, numită popular subvenţie. Din această perspectivă, finalul de an a însemnat asumarea de către Primarul General a eforturilor de restabilire a unui echilibru financiar şi asumarea unui suport financiar major acordat de Consiliul General, care au creat premisele funcţionării în regim de continuitate a termoficării în Bucureşti.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre fuziunea RADET - ELCEN?

Gabriel Dumitraşcu: Fuziunea era oportună în 2013, acum însă devine inoportună.

Puterea instalată a ELCEN era de peste 5000 de gigacalorii pe oră.

De la 1 ianuarie 2016, ELCEN nu mai poate folosi decât sub 2000 gigacalorii pe oră din aceste capacităţi, pentru că au expirat autorizaţiile de mediu, întrucât are instalaţii vechi, care au depăşit perioada de graţie acordată de Comisia Europeană. Toate costurile de restructurare tehnologică şi redimensionare a capacităţilor Elcen intră la pasive în cazul unei fuziuni. În plus, sursele de producţie Elcen, cu o excepţie, sunt dispuse departe de locurile de consum, ceea ce induce costuri mari de transport şi pierderi mari pe reţea. Avem zona de nord est, est şi sud est a Bucureştiului neacoperită de surse de producţie de la care să preluăm agent termic pentru o distribuţie în proximitate la parametrii de calitate şi eficienţă economică.

Trebuie spus că RADET are nevoie , la vârf de consum, în aceste zile de maxim 1500 de gigacalorii pe oră. Presupunând că avem nevoie şi de capacităţi de rezervă, ar fi necesare undeva în jur de 1800 - 1900 gigacalorii pe oră instalate.

Reporter: RADET nu se poate aproviziona din altă parte?

Gabriel Dumitraşcu: ELCEN este cel mai mare producător de energie termică din România, (40%) şi din Bucureşti (90%), având în componenţă patru termocentrale (CTE Grozăveşti , CTE Bucureşti Vest, CTE Bucureşti Sud, CTE Progresul).

În Bucureşti mai există producători de energie în cogenerare "Vest Energo", care este privat, CET Grivita şi RADET, care mai are o centrală proprie, în apropiere de Piaţa Presei Libere şi care împreună pot produce până la 100-120 de gigacalorii.

Dacă privim pe hartă vom observa că CTE cu puterea cea mai mare sunt situate în zona de sud, unde erau platformele industriale până prin anii 90.

Dezavantajul este că majoritatea covârşitoare a CTE Elcen sunt în partea de sud a Capitalei, ceea ce reprezintă o disproporţie ca aşezare. Adică avem în jur de 100 de gigacalorii pe oră amplasate pentru partea de nord şi 1700 de gigacalorii amplasate pentru partea de sud. Un principiu de bază al termiei spune că sursa de producţie trebuie să fie cât mai apropiată de locul de consum, ca să scadă pierderile de temperatură, dar şi masice şi, implicit, şi costul de transport.

Acum RADET transportă în jur de 24.000 de tone de agent termic sub formă de apă fierbinte, la o temperatură în jur de 100 de grade pe oră.

Dar reţeaua RADET este foarte veche, în proporţie de 90% este mai veche de 35-40 de ani şi are pierderi mari, pe care încercăm să le rezolvăm, dar e foarte greu să cârpeşti, să pui petec peste petec.

Durata normală de viaţă pentru conducte este de maxim 20 de ani.

În 1990, plecau din CET-uri undeva în jur de 12 milioane de gigacalorii utile pe an, iar acum în jur de maxim 5 milioane de gigacalorii, din care 30% este pierderea pe reţea şi se facturează cam 3,5 milioane gigacalorii.

Comparând cifrele, constaţi că în 1990, la populaţie, se facturau 4 milioane gigacalorii şi 8 milioane consum industrial.

Am pierdut de-a lungul vremii 0,5 milioane gigacalorii la consumatorii casnici, în schimb, pe consum industrial, de la 8 milioane gigacalorii am ajuns undeva la 0,35 milioane gigacalorii.

Asta spune cât de industrializat mai este Bucureştiul.

Reporter: Nu se pot face investiţii la RADET?

Gabriel Dumitraşcu: Există potenţial de investiţii, dar nimeni nu a vrut sa creeze condiţiile care să faca posibile aceste investiţii absolut necesare, până acum.

Reţeaua primară de transport a energiei termice a Bucureştiului are peste 970 km, iar reţeaua secundară de distribuţie are peste 2970 de km.

RADET administrează domeniul public aparţinînd Municipiului Bucuresti. Toată reţeaua şi punctele termice sunt ale municipalităţii.

Municipalitatea este cea care ar trebui să facă investiţiile. Doar investiţiile în înlocuirea şi redimensionarea reţelei primare de transport ar conduce la o reducere a costurilor cu 200 de milioane de lei anual. Dar investiţiile în noi capacităţi de producţie în zonele deficitare pot fi faăcute şi de către investitori privaţi. Amplasarea judicioasă a surselor de producţie în arealul Bucureştiului ar conduce la reduceri de cost de transport a agentului termic de aproximativ 100 de milioane de lei anual. Doar implementarea acestor doua masuri ar conduce la diminuarea subvenţiei anuale cu 300 de milioane de lei şi ar face ca recuperarea investitiilor să se facă în mai puţin de 10 ani.

Reporter: Capitala a luat anul trecut 500 milioane euro din obligaţiuni. De ce nu foloseşte o parte pentru investiţii la RADET?

Gabriel Dumitraşcu: Probabil că sunt folosiţi pentru refinanţarea marile proiecte...anterioare.

În fondurile europene pe ciclul 2014 - 2020, există 187 milioane de euro fonduri, dintre care 176 au ca destinaţie modernizarea reţelei de termoficare primare şi secundare a Bucureştiului.

Când am vrut să accesăm banii pentru investiţii, ca să lucrăm proiectele pentru Primăria Capitalei, am cerut municipalităţii Master Planul Energetic. Dar nu aveau aşa ceva. Asta se întâmpla pe vremea lui Sorin Oprescu.

Anul trecut, s-a supus la vot aprobarea demarării elaborării Master Planului Energetic la final de noiembrie, consilierii nu au înţeles despre ce este vorba, nu s-a întrunit numărul minim de voturi, s-a amânat, iar acum este pe ordinea de zi a şedinţei următoare .

Dacă nu se aprobă, creem condiţiile să pierdem cei 176 milioane de euro, fonduri nerambursabile.

Reporter: Cam de câte investiţii ar avea nevoie RADET?

Gabriel Dumitraşcu: Acum upgradăm nişte studii mai vechi.

Pentru înlocuirea retelei, se estima un necesar de 1,2 miliarde de euro.

Noi spunem că optimizând, cu tot cu redimensionare , ne putem duce undeva la 700 de milioane de euro costul total al reabilitării reţelelor de termoficare, primare şi secundare, inclusiv punctele termice.

Suplimentar, sunt necesare cel puţin 5 surse noi de producere a agentului termic în cogenerare, astfel încât să aplici principiul sursa de producţie să fie cât mai apropiată de locul de consum, care necesita în jur de 200 de miloane euro. Dar aceste investiţii pot fi şi private. În plus, vor fi necesari în jur de 600-700 milioane de euro pentru retehnologizarea şi redimensionarea surselor existente, o parte din costuri fiind alocate pentru ecologizarea amplasamentelor ce vor fi eliberate.

Reporter: Aceste noi surse ar trebui să aparţină statului?

Gabriel Dumitraşcu: Nu neapărat statului.

Legea a instaurat monopolul doar pe partea de transport şi distribuţie a energiei termice. Aceste surse ar putea să fie private dar, până în momentul de faţă, orice iniţiativă privată este blocată de Primăria Capitalei, de serviciile tehnice care sunt împânzite cu tot felul de obtuzităţi sau interese care blochează reformarea şi eficientizarea sistemului.

Eu am propus o altă schemă.

Din punct de vedere al fluxului material, pleci de la producţie, treci la transport, te duci în distribuţie, în furnizare la consumator final.

Fluxul financiar este invers.

Populaţia plăteşte bine, gradul de încasare fiind în jur de 92%, mai bun decât plata la energie electrică.

Eu propun ca arhitectura acestui flux financiar să fie modificată.

Pentru aceasta, activitatea RADET trebuie reformată şi centrată pe zona de monopol, adică pe transport şi distribuţie, cu o nouă organizare societară, deţinută integral de municipalitate. Scoţând în afara RADET, în altă societate controlată de municipalitate, activităţile de producţie şi furnizare care să intre în zonă concurenţială. În acest fel se vor separa şi transparentiza şi costurile legate de activitatile de monopol de cele legate de activităţile din piaţa libera, concurenţială.

În acest fel, de la consumatorul final banii se duc către furnizorul de servicii.

Furnizorul are de plătit producătorul şi monopolul de transport şi distribuţie.

El va plăti direct producătorului, dar acesta poate avea şi calitatea de furnizor final.

Totodată, trebuie la nivelul Bucureştiului să creem o piaţă concurenţială competitivă a energiei termice, similar cu piata energiei electrice. În acest fel, consumatorii vor beneficia de energia termică cea mai ieftină disponibilă, dar şi de cea mai bună calitate a prestaţiei.

Acest pachet de măsuri contribuie decisiv ca activităţile legate de producţia şi furnizarea energiei termică să devină bancabile, pentru că altfel nu finanţează nimeni.

Reporter: Dacă reţeaua nu este făcută, vrea cineva să intre în acest business?

Gabriel Dumitraşcu: Ar vrea, dacă schimbi fluxul şi pui furnizarea împreună cu producţia şi încasarea se face aici şi tu, ca producător furnizor, plăteşti doar prestaţia de transport şi distribuţie.

Reporter: Furnizorul îşi asumă pierderile de pe reţea?

Gabriel Dumitraşcu: Furnizorul nu are pierderi de reţea, nici producătorul. Pierderile se înregistrează doar pe reţeaua de transport şi distribuţie. RADET cumpăra gigacaloria la poarta CET şi o duce prin reţele şi puncte termice până la locul de consum. De aici continuă activitatea de furnizare, RADET, în viitor, va face numai prestaţia transport, distribuţie, dar producţia şi furnizarea trebuie să fie activităţi comerciale competitive, demonopolizate şi este de preferat ca producătorul să aibă şi furnizarea, ca să aibă relaţia directă cu consumatorul final.

Reporter: Elcen va pierde mult, dacă se va materializa această propunere.

Gabriel Dumitraşcu: Pentru Elcen este o provocare de reformare, venită din partea beneficiarilor şi a consumatorilor. Noi trebuie să ascultăm consumatorul dacă vrem să mai existe sistem de alimentare centralizată cu energie termică în Bucureşti. Să înlocuim în fapt furnizarea conform disponibilului la producător, cu furnizarea conform condiţiilor de calitate şi preţ aşa cum le cere şi le acceptă consumatorul.