"Radio şanţ" transoceanic

Presa autohtonă a intrat în febra WikiLeaks. Ziare, site-uri, bloguri şi televiziuni prezintă şi comentează documente atât de explozive încât unele nici măcar nu fac fâs. Informaţii cu adevărat valoroase sunt îngropate sub un munte de aşa zise "cablograme secrete" care conţin rezumate ale articolelor din presă sau zvonuri împachetate frumos de personaje dornice să dea raportul în faţa reprezentanţilor celui mai luminos licurici din galaxie. Când vor apărea şi marile dezvăluiri, lumea probabil că va avea deja alergie în fază avansată la WikiLeaks şi nimeni nu va mai fi dispus să asculte sau să citească. Schema a mai fost folosită şi din câte se pare funcţionează perfect în favoarea celor puţini şi în defavoarea celor mulţi.

De fapt mare problemă a acestor documente nu o reprezintă conţinutul ci numele celor care au contribuit la redactarea lor. Aflăm că diverse personaje din lumea politică, din guvern ori din mass-media s-au prezentat regulat să fie trase de limbă de reprezentanţii unei ambasade care acum se mulţumeşte să ne anunţe că nu se poate pronunţa asupra autenticităţii documentelor. Nu se ştie exact ce doreau să obţină cei care s-au îngrămădit să se spovedească la urmaşii Unchiului Sam, dar probabil vom afla dintr-un alt val de documente. Este evident că o parte din conaţionali au delaţiunea în sânge şi nu au nevoie de altă motivaţie pentru a turna.

Majoritatea bârfelor care au circulat prin diverse medii în ultimii ani se regăsesc în celebrele documente WikiLeaks. Interesele unor moguli, amantlâcuri din zona politică, probleme cu alcoolul îndelung dezbătute pe la colţuri, scandaluri economice disecate în diverse anchete de presă, corupţia generalizată, caracterizări sumare făcute diverşilor lideri autohtoni, cam acestea sunt ingredientele din ciorba "WikiLeaks România".

Toate murăturile au fost scoase din borcane şi sunt vândute acum la preţ de trufandale de primăvară. Tipic. Ce reacţie poţi avea în faţa unui document exploziv, etichetat "Confidenţial", care se intitulează "Bani şi politică: cine deţine, de fapt, România?", care ar fi trebuit desecretizat la data de 2 august 2017? Afli că Patriciu, Vîntu, Niculae, Becali, Voiculescu sunt printre cei mai bogaţi locuitori ai acestei ţări, că au dat bani la mai toate partidele, că au interese politice la nivel înalt. Îţi vine să întrebi care e poanta. Visele politice ale lui Mircea Geoană, răutăţile lui Vasile Blaga, combinaţiile lui Traian Băsescu, delaţiunile murdare ale unor nimeni sunt atât de cunoscute încât nu simţi niciun fior când ele îţi sunt servite proaspăt traduse din limba engleză.

Cei care caută numai partea plină a paharului pot susţine că trăim într-o ţară atât de transparentă încât spionii nu au altceva de făcut decât să citească presa şi să urmărească programele TV pentru a obţine suficientă "marfă" pentru angajatori astfel încât să-şi justifice lefurile. Cercetătorii părţii goale vor susţine că ne facem atât de mult rău singuri încât duşmanii au rămas fără obiectul muncii. Probabil, adevărul este pe undeva pe la mijlocul unui set de documente WikiLeaks.