REDRESARE DIFICILĂ DAR NU IMPOSIBILĂ Două soluţii pentru privatizarea Oltchim

• UPDATE 14:32: Bogdan Stănescu, administratorul special al Oltchim

Acţionarii Oltchim au anunţat că l-au ales pe Bogdan Stănescu în funcţia de administrator special al combinatului vrâncean.

---

• Insolvenţa era evidentă din 2009

• Oltchim nu mai aparţinea de mult acţionarilor, ci traderilor controlaţi de fosta conducere

• Membrii fostei conduceri şi ai Consiliului de Administraţie vor răspunde în faţa legii

Oltchim Râmnicu Vâlcea are şanse de redresare şi există soluţii de privatizare, în ciuda situaţiei extrem de dificile în care se află, este concluzia administratorilor judiciari ai combinatului - Rominsolv şi BDO Business Restructuring, care au prezentat, ieri, raportul asupra cauzelor insolvenţei combinatului. Redresarea este posibilă cu condiţia redimensionării costurilor de funcţionare în scopul maximizării eficienţei operaţionale, reechilibrării patrimoniale şi reeşalonării datoriilor în conformitate cu posibilităţile reale de plată ale Oltchim.

Toate aceste principii sunt, însă aplicabile unui Oltchim în funcţiune, viu, la data confirmării planului de reorganizare, au mai spus administratorii judiciari ai combinatului. "Fără măsuri drastice de echilibrare financiară şi de recredibilizare a combinatului pe piaţa furnizorilor şi clienţilor de produse chimice vom asista la blocarea activităţii şi, într-un final, la închiderea Oltchim", au mai spus aceştia. De aceea, premergător confirmării planului de reorganizare, eforturile Ministerului Economiei şi ale administratorilor judiciari sunt orientate către continuarea activităţii cu scopul imediat al ridicării producţiei şi vânzărilor până la nivelul echilibrării fluxurilor financiare.

Întrucât finanţarea capitalului de lucru va fi prevăzută în planul de reorganizare ca o obligaţie a potenţialului investitor, administratorii judiciari au identificat două scenarii de reorganizare în vederea privatizării. O variantă presupune separarea activelor funcţionale ale Oltchim (incluzând salariaţii productivi, clientela şi contractele cu furnizorii de materii prime şi furnizorii de utilităţi) de activele ne-funcţionale, lichidabile, şi de datoriile combinatului. Activele funcţionale ar urma să fie cesionate, libere de orice sarcini, unui inves-titor strategic, iar activele ne-func-ţionale şi datoriile ar urma să fie lichidate în termenii planului de reorganizare. Din preţul activelor, funcţionale şi ne-funcţionale, precum şi din rezultatul unor acţiuni în anulare a unor contracte încheiate de Oltchim şi al unor acţiuni în răspundere formulate împotriva fostei conduceri şi foştilor administratori, în baza Legii insolvenţei, ar urma să fie făcute plăţi şi distribuiri către creditori, în termenii planului de reorganizare.

A doua variantă de privatizare este constituirea de către Oltchim a unei societăţi de tip SPV (Special Purpose Vehicle), care să preia partea func-ţională a combinatului, atât ca active funcţionale, cât şi ca afacere în curs de exercitare. În schimbul activelor transferate la acest SPV, Oltchim ar urma să primească părţi sociale, care vor fi cesionate, în termenii planului de reorganizare, unui investitor strategic. Din preţul părţilor sociale, fondurile rezultate din lichidarea activelor nefuncţionale ale Oltchim, precum şi din fondurile obţinute din rezultatul unor acţiuni în anulare a unor contracte şi al unor acţiuni în răspundere împotriva fos-tei conduceri, ar urma să fie făcute plăţi şi distribuiri către creditori.

Obiectivul major al administratorilor Oltchim pe termen scurt este pregătirea combinatului, inclusiv din punct de vedere al credibilităţii, pentru sezonul de semnare a contractelor ferme pentru întreg anul 2014 ce are loc în luna octombrie-noiembrie 2013. Potrivit administratorilor judiciari, niciun furnizor nu mai doreşte să lucreze cu Oltchim pe credit. Singurele firme care doresc, în continuare, să lucreze cu Oltchim sunt Bulrom Gas Impex şi PCC (care este şi acţionar minoritar semnificativ al societăţii şi care şi-a exprimat disponibilitatea de a sprijini şi participa la reorganizare).

Măsurile ferme, recomandate de administratorii judiciari pentru Oltchim, în perioada imediat următoare, sunt creşterea producţiei simultan cu reducerea costurilor, astfel încât să se atingă pragul de rentabilitate. Această etapă presupune obţinerea unei finanţări pentru capital de lucru şi obţinerea de credit-furnizor exclusiv pentru finanţarea producţiei şi, în paralel, tăierea costurilor şi amânarea plăţilor. Autorităţile negociază, în prezent, cu băncile creditoare obţinerea unui împrumut de circa 10 milioane de euro, pentru care pun gaj active ale Oltchim, care nu mai sunt ipotecate. Între timp, Ministerul Economiei a transmis Comisiei Europene toate datele necesare pentru a decide dacă societatea a mai beneficiat sau nu de ajutor de stat. Autorităţile vor să acorde Oltchim un ajutor de stat de 20 milioane euro şi garanţii pentru credite în valoare de 25 milioane euro, astfel încât combinatul să aibă asigurat capitalul de lucru.

În ipoteza că planul de reorganizare va fi confirmat cel târziu în luna septembrie 2013, obiectivul principal pentru administratorii Oltchim este semnarea contractelor de livrare produse finite pentru anul 2014 şi corelarea volumului producţiei cu vânzările preconizate. În această etapă vor fi pregătite să intre în funcţiune noi capacităţi de producţie (posibil şi părţi ale Petrochimiei Bradu), exclusiv odată cu obţinerea finanţării pentru capital de lucru şi numai în condiţiile de acorduri ferme privind furnizarea ritmică şi suficientă de materii prime.

• Cine răspunde de pierderile Oltchim

Administratorii judiciari arată că persoanele din conducerea Oltchim răspunzătoare de situaţia dificilă în care a ajuns combinatul vâlcean sunt Constantin Roibu, preşedinte al Consiliului de Administraţie (2009 - 2011) şi director general (2009 - 2012); Nicolae Radu Olaru, Director General Adjunct Producţie şi Inves-tiţii; Vasile Măndica, Director Economic; Veronica Preoteasa, Director Comercial; Daniel Mihăescu, Director Divizia Petrochimică Piteşti; membri ai Consiliului de Admnistraţie în funcţie în perioada 2009-2012. În conformitate cu dis-poziţiile art.138 alin.4 din Legea insolvenţei (nr.85/2006), aceste persoane răspund în solidar şi li se vor întocmi şi dosare penale.

• Firmele căpuşă dirijate de Roibu

Administratorii judiciari susţin că una din principalele cauze ale insolvenţei Oltchim este managementul defectuos şi iresponsabil. Ei au arătat că au existat clienţi cărora li s-au vândut produse sub costul unitar de producţie. Multe companii din grupul celor cu care Oltchim a încheiat contracte dezavantajoase erau controlate direct sau indirect de managementul societăţii (Constantin Roibu şi rude ale domniei sale, membri ai managementului şi chiar sindicalişti). De asemenea, importante tranzacţii neprofitabile au fost făcute cu firme localizate în paradisuri fiscale. Oltchim a încheiat, cu toate aceste firme, contracte de furnizare a materiilor prime, dar şi de livrare a produselor. Preţul de livrare era cu mult sub preţul de producţie.

Pierderea cumulată, generată de aceste tranzacţii este de aproximativ 105 milioane lei pentru perioada 2009 - 2012.

Decizia managementului de a vinde sub costul de producţie a fost de natură să submineze economic societatea. În raportul asupra cauzelor insolvenţei Oltchim se arată: "Faptul că Oltchim a livrat produse vandabile sub costul de producţie unor firme din grup este cu atât mai grav în condiţiile în care preţul de vânzare este mult inferior cotaţiei ICIS din domeniul petrochimic. Cu alte cuvinte, preţul de piaţă permitea ridicarea cotaţiilor produselor proprii măcar la nivelul anulării pierderii. Astfel, raportat la preţul pieţei, aceste tranzacţii au produs o pierdere de 101,5 milioane euro în cifra de afaceri".

Administratorii judiciari au mai spus că fosta conducere a Oltchim a utilizat calculul costului de producţie doar în functie de nivelul programat pe fiecare secţie în parte, nivel ce se realiza doar în proporţie de 50%. Astfel, Consiliul de Adminis-traţie aproba, în mod constant, preţuri minimale având ca referinţă un cost de producţie determinat în condiţii pur teoretice, nerealizabile şi nerealiste, salvând, pe termen scurt, aparenţa legalităţii acestui cadou făcut principalilor clienţi, apreciază administratorii judiciari ai Oltchim.

Gheorghe Piperea, partener în cadrul Rominsolv, a declarat că Oltchim se afla în insolvenţă încă din 2009. Tot de atunci, Oltchim nu a mai aparţinut acţionarilor, ci traderilor cu care făcea afaceri, şi în favoarea cărora sunt gajate active importante ale combinatului. Majoritatea traderilor sunt controlaţi direct şi indirect de Constantin Roibu şi asociaţii săi.

Fosta conducere a cesionat creanţele acestor firme către Oltchim în favoarea altor companii şi furnizori, iar aceste firme, au cesionat creanţele Oltchim către alte societăţi. Astfel, combinatul era prins într-un sistem de cesionări care au creat, artificial cifră de afaceri fără ca Oltchim să fi rulat, efectiv, banii din vânzări. O parte din firmele controlotate direct şi indirect de Constantin Roibu au intrat în insolvenţă, iar Oltchim are şanse minime să-şi recupereze datoriile.

• Petrochimia de la Arpechim, preluată pentru gajarea activelor

O altă cauză importantă a insolvenţei Oltchim este preluarea petrochimiei de la Arpechim, în care au fost investite sume considerabile, fără ca instalaţiile să fi funcţionat vreodată. Gheorghe Piperea afirmă că platforma de la Bradu a fost utilizată de fosta conducere ca sursă de noi gajuri pentru contractele dezavantajoase cu unii traderi.

În raportul asupra cauzelor insolvenţei se arată: "Ulterior preluării petrochimiei de la Arpechim, Oltchim a fost decapitalizată suplimentar prin implementarea unui amplu program de investiţii în vederea repornirii respectivelor active, în ciuda faptului că nu existau perspective viabile în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime, fiind de notorietate faptul că rafinăria deţinută de grupul Petrom nu a mai funcţionat din 2008. Costul total al acestor inves-tiţii, la data de 31 decembrie 2012, a fost de aproximativ 309 milioane lei. Lucrările de construcţii şi montaj au avut cea mai mare pondere în totalul lucrărilor de investiţii (aproximativ 60%) şi au fost realizate, în principal, cu Mentchim SA, Protectchim SRL şi Industrial Montaj Grup SRL (totalizând un rulaj de aproximativ 61 milioane lei)".

Doar suma de aproximativ 8 milioane euro reprezintă credit bancar de la CEC Bank, contractat pentru revizia generală şi reparaţii, în vederea repornirii activităţii petrochimiei de la Piteşti.

Un alt program de investiţii a fost derulat în Oltchim, pentru retehnologizarea instalaţiei PVC 2, în ciuda faptului că aceasta genera o marjă de profit foarte redusă, materia primă nemaifiind produsă intern, ci importată. În total, 39,8 milioane lei au fost cheltuite în acest scop. Producţia de PVC a fost sistată în toamna anului 2011, ulterior finalizării investiţiei.

• Salariile au crescut în timp ce profitul se adâncea

Evoluţia salariului mediu lunar, care a crescut cu aproximativ 40% în intervalul 2009 - 2012, a pus presiune foarte mare pe fluxurile de numerar. Astfel, cheltuiala cu salariile a crescut de la aproximativ 89,1 milioa-ne lei în anul 2009, la aproximativ 111,3 milioane lei în anul 2012, în contextul în care societatea debitoare înregistra pierderi nete anuale de peste 200 milioane lei, iar pierderea netă cumulată aferentă perioadei 2009-2012 a fost de aproximativ 1,1 miliarde lei.

Creşterile salariale au fost acordate de fosta conducere a Oltchim, în ciuda faptului că acestea trebuiau limitate la plafonul de salarii existent şi ar fi trebuit să fie corelate cu diminuarea numărului de salariaţi. Practic, prin aceste măsuri, managementul a remunerat non-performanţa şi a contribuit, în mod direct, la adâncirea pierderilor, au concluzionat administratorii judiciari.