Riscul economic s-a mutat în ţările dezvoltate

• (Interviu cu Mihail Ion, preşedintele Raiffeisen Asset Management)

Reporter: În urmă cu câteva săptămâni, pieţele de acţiuni au avut o perioadă de volatilitate maximă, mai ales cea de la Bucureşti, unde am văzut acţiunile scăzând cu 15%, în câteva ore ca să închidă, apoi, şedinţa pe creştere. Ca administrator de fonduri cu expunere pe acţiuni, cum aţi reacţionat la aceste mişcări ale pieţei? V-aţi recalibrat strategia?

Mihail Ion: Am luat anumite decizii de investire sau dezinvestire zilele acelea, însă, într-o măsură redusă, pentru că sunt şanse mari ca o repoziţionare pe diferite active, exact într-o perioadă de turbulenţă cum este cea pe care o traversăm, să te facă să pierzi bani. Încercăm să evităm decizii sub impulsul momentului.

Totuşi, ponderile acţiunilor în portofoliul fondurilor specifice au fost mai reduse, am considerat că este bine să fim mai prudenţi. Achiziţiile punctuale au fost reduse în perioada aceasta.

Reporter: Totuşi, mulţi au considerat că tocmai această perioadă de volatilitate creează oprotunitatea să faci bani...

Mihail Ion: Sunt de părere că, în astfel de momente, sunt şanse mari şi să reuşesti, dar şi să pierzi. Este foarte posibil, ca, din fluctuaţiile pieţei, să reuşeşti, de fapt, să ajungi pe minus şi atunci ai nevoie să fii foarte prudent în momente de genul acesta.

Reporter: Unii dintre brokerii de la noi subliniază mimetismul dintre BVB şi pieţele externe, în speciale cele americane, subliniind că, atunci când cele din străinătate scad cu 3%, a noastră scade cu 6%... Se întâmplă asta din cauza faptului că în Româ­nia nu sunt investitori instituţionali puternici?

Mihail Ion: În România există investitori instituţionali puternici, dar cu o prezenţă mai discretă pe piaţa de acţiuni. Asta înseamnă că cea mai mare parte din activele acestor inves­titori instituţionali sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă, acesta este şi cazul nostru. Deşi avem în jur de 650 milioane de euro în administrare, circa 5-10% sunt plasamente în acţiuni, restul fiind plasamente în instrumente purtătoare de dobândă.

De asemenea, portofoliile fondurilor de pensii au alocări în acţiuni undeva între 10-15% din portofoliu. Totuşi, plasamentele pe care le facem sunt dictate de preferinţa investitorilor. Cum cele mai mari intrări de resurse le avem în fondurile cu plasamentele în instrumente purtătoare de dobândă, atunci sumele care pot să fie investite în acţiuni din resursele pe care le atragem în fondurile cu plasamente în acţiuni cu fondurile de acţiuni sau diversificate sunt mici.

Piaţa de la Bucureşti scade mai mult din cauza faptului că n-avem investitori instituţionali cu prezenţă pe piaţa de acţiuni. Aceştia nu reacţionează la volatilitate ridicată, nu iau decizii de moment emoţionale şi sigur că dacă ei ar realiza cea mai importantă pondere din volume, atunci volatilitatea pieţei ar fi mai redusă. Probabil că, în perioada maximă de volatilitate de la BVB, pe care am văzut-o în urmă cu două-trei săptămâ­ni, o mare parte din volume au fost făcute de investitori de retail...

Reporter: Credeţi că există o res­ponsabilitate a instituţionalilor locali faţă de dezvoltarea Bursei?

Mihail Ion: În primă instanţă, res­ponsabilitatea noastră ca investitori instituţionali este în faţa clienţilor noştri. Sigur că ne dorim să avem un univers investiţional cât mai larg şi acesta să fie prezentat de titluri româ­neşti. Dacă mediul investiţional local este restrâns şi o parte din economisirea internă locală care vine în fonduri mutuale sau în fondurile de pensii nu găseşte instrumente suficiente pe plan local, banii sunt investiţi afară. Am făcut un calcul din care a rezultat că, în ultimii 2-3 ani, de când a început să se dezvolte segmentul fondurilor mutuale şi al fondurilor de pensii, circa 500 milioane de euro au fost investite în străinătate.

Reporter: În ce fel de plasamente au fost investiţi aceste 500 de milioane de euro şi unde anume?

Mihail Ion: Cea mai mare parte din bani a fost plasată în obligaţiuni.

Probabil că obligaţiuni suverane sunt puţine, vorbim de obligaţiuni emise de bănci sau alte corporaţii, cu emisiuni denominate în lei între 40 de milioane şi 100 şi de milioane de lei astfel încât să poată fi absorbite de piaţa românească.

În general, astfel de obligaţiuni sunt listate la Luxembourg, dar nu le achiziţionăm direct de acolo, ci la momentul emisiunii.

Reporter: Cum v-au prins scăderile de pe pieţele externe, care au fost în fierbere în ultima perioadă?

Mihail Ion: Avem o pondere de acţiuni în portofolii puţin mai redusă în perioada aceasta, suntem mai atenţi şi la lichiditatea unor titluri pe care le-am putea achiziţiona şi suntem într-o perioadă de aşteptare.

Evităm plasamente în obligaţiuni care pot să pară atractive în momentul acesta din punctul de vedere al randamentului, pentru că ne preocupă foarte mult şi ce lichiditate ar putea să aibă în viitor. Preferăm să ţinem ceva cash pentru potenţiale oportunităţi.

Reporter: Investiţi la Bursa de la Sibiu?

Mihail Ion: Nu. Am avut în trecut poziţii pe derivate, într-o măsură relativ mică.

Poziţiile pe derivate le poţi lua fie ca să acoperi anumite poziţii din portofoliul de pe piaţa spot, fie să-ţi îndeplineşti obiectivele investiţionale, însă ni s-a părut că putem să ne îndeplinim obiectivele şi altfel. În plus, lichiditatea nu a fost întotdeauna cea pe care ne-am dorit-o. Piaţa e îngustă, să zicem.

Reporter: V-aţi confruntat cu mai multe retrageri în ultimele săptămâ­ni?

Mihail Ion: Nu mi s-a părut că sunt evoluţii ieşite din comun. Pe fondurile de acţiuni nu e nimic care să iasă din tipare, în sensul că nu vedem nişte retrageri mai mari decât normale.

Sunt, însă, perioade în care intrările de investitori sunt ceva mai mici decât ieşirile, însă nu ne îngrijorăm. Este normal ca unii investitori să decidă să dezinvestească.

Pe fondurile cu plasamente în instrumente purtătoare de dobândă intrările sunt mai mari decât ieşirile, adică avem subscrieri pozitive, iar activele noastre sunt la maxim istoric. N-aş putea să spun că vedem un comportament influenţat primordial de perioada actuală.

Reporter: "Franklin Templeton", unul dintre marii administratori internaţionali de fonduri, şi-a anunţat intenţia să intre cu 11 dintre fondurile sale şi în ţara noastră. În prezent, piaţa fondurilor multuale de la noi este dominată de doi jucători. Ce impact va avea intrarea Franklin Templeton la noi?

Mihail Ion: Ne bucură că Franklin Templeton vine cu o ofertă de fonduri şi pe piaţa românească, ea se adaugă deja ofertei de fonduri străine pe care o au disponibilă unele dintre marile bănci pentru clienţii lor deja.

Dacă un administrator de calibrul Franklin Templeton vine cu ofertă proprie şi în România, asta înseamnă că el crede în potenţialul pieţei de la noi. În mod clar vorbim despre o creştere a ofertei de fonduri şi o potenţială viitoare competiţie care nu face decât să avantajeze investitorul român.

Reporter: Cum aveţi de gând să vă apăraţi cota de piaţă? Aşteptaţi să vină şi să vedeţi ce se întâmplă?

Mihail Ion: Ce vreau să spun este că, pentru noi, cota de piaţă nu este un scop în sine, mai ales că o cotă de piaţă atât de ridicată ca a noastră nu are cum să fie menţinută pe termen lung, într-o piaţă dezvoltată. O cotă de piaţă ridicată reflectă un stadiu încă incipient de dezvoltare al pieţei.

Noi încercăm să înţelegem cât mai bine ce-şi doresc investitorii, să avem şi o calitate a forţei de vânzare din ce în ce mai bună care să poată să transmită către investitori avantajele investiţiilor în fonduri şi care să poată să contribuie la o îmbunătăţire a culturii economico-financiare a popu­laţiei care, în ultimă instanţă, o să crească volumele atrase în fonduri. Este un proces de durată, astfel că nu mă aştept ca lucruri spectaculoase să se întâmple peste noapte, nici cu dis­tribuţia, nici cu volumele pe care le-ar putea atrage "Franklin Templeton" în România, dar nici cu volumele pe care le-am putea atrage noi în România cu nişte plasamente pe pieţele externe.

Reporter: Dar FT oferă expunere, prin cele 11 fonduri, pe pieţe des­tul de interesante precum China....

Mihail Ion: Avem şi noi plasamente pe pieţele externe în acţiuni, nu direct, ci prin intermediul unor fonduri, pe pieţe emergente, precum China, Coreea de Sud, America de Sud, Brazilia, dar şi în Europa Centrală şi de Est.

Preferăm să investim în fonduri de acţiuni, care au la rândul lor, plasamente de sute de milioane de euro.

Am preferat pieţele emergente pentru că au ritmuri mai ridicate de creştere, în ciuda faptului că sunt percepute ca pieţe mai riscante şi poa­te că în continuare, cel puţin din perspectiva riscului politic, am putea să le catalogăm astfel.

Totuşi, riscul economic s-a mutat acum în ţările dezvoltate. Dezechilibrele majore s-au acumulat în ţările dezvoltate şi de acolo a pornit criza financiară. Ţările emergente, în schimb, sunt poziţionate foarte bine, au bugete relativ echilibrate, sunt deţinătoare ale unor rezerve valutare foarte importante, sunt creditoare ale economiei globale, au piaţă internă în creştere şi, în consecinţă, toate astea le poziţionează mult mai bine în contextul global actual.

În acelaşi timp, speranţa de randament pe care o oferă pieţele emergente este una care corespunde aşteptărilor românilor. De multe ori, randamentele aşteptate pe termen lung pe pieţele de acţiuni dezvoltate s-ar putea să nu fie satisfăcătoare pentru investitorii din România pentru că la noi dobânzile sunt foarte ridicate la depozite.

Reporter: Care este investiţia medie în fondurile Raiffeisen?

Mihail Ion: Pe fondul în lei, tichetul mediu pe persoană fizică este de 37.000 lei, echivalentul la 8-9000 euro, iar pe persoană juridică este deja peste 300.000 lei. Pe fondul în euro tichetul mediu este de 21.000 euro, iar la fondul în dolari tichetul mediu este de 46.000 dolari, dacă transformăm totul în echivalent euro ar fi cam 32.000 euro.

Reporter: Nu v-aţi gândit şi la un fond în franci?

Mihail Ion: Am avut solicitări de la investitori în acest sens. Ideea este că universul investiţional, în alte monede decât în euro, este destul de restrâns, în sensul în care ne referim la instrumente care ar trebui să genereze o remunerare atractivă pentru clienţii români.

Sigur că putem face plasamente în franci elveţieni, numai că randamentele exprimate in franci ar fi mici comparativ cu un depozit bancar, încât produsul n-ar fi interesant pentru clienţii din România.