Rolul educaţiei în demararea unei afaceri (II)

În articolul precedent am citat un studiu publicat in decembrie 2007 de către SBA (Small Business Administration - Administraţia pentru întreprinderi mici şi mijlocii) din SUA în care se arată impactul pe care îl are nivelul educaţiei persoanelor în demersul acestora de a începe sau nu afaceri proprii, afaceri care pot însemna afaceri pe cont propriu sau francize.

O mare influenţă o are şi experienţa în muncă, anterioară momentului iniţierii demersurilor de pornire a unei afaceri private. De asemenea, cercetările (Cooper et al, "Pre-Venture Planning." The Small Business Economy: A Report to the President, 2007, Gartner - Liao) arată că cei care au experienţă deja în domeniul de activitate în care îşi deschid noua afacere au performanţe mai bune şi mai mult succes faţă de cei care nu deţin astfel de experienţă. Profesorul Scott Shane ("Prior Knowledge and the Discovery of Entrepreneurial Opportunities." Organizational Science, 2000) arată contribuţia cunoştinţelor şi a experienţelor anterioare în recunoaşterea potenţialului oportunităţilor de afaceri.

Omul învaţă şi din greşeli, iar studiul SBA confirmă aceasta. Astfel, eşecurile înregistrate în experienţele anterioare de demarare a unei afaceri pot fi benefice, şi nu un impediment. O cercetare din 1990 (Karl Vesper - "New Venture Strategies") citată de studiul SBA arată că cei care au avut eşecuri în afaceri nu văd în aceasta un obstacol în calea demarării unei noi afaceri.

Pe de altă parte, educaţia poate oferi instrumentele necesare multor populaţii sau locuitori din regiuni defavorizate pentru a putea să avanseze în societate, respectiv să se dezvolte economic, prin pornirea de afaceri private. O cercetare din 2007 (Anil Rupasingha şi Stephan Goetz - "Social and Political Forces as Determinants of Poverty: A Spatial Analysis." Journal of Socio-Economics) relevă faptul că în regiunile geografice cu populaţie având nivele mari de educaţie, gradul de sărăcie este redus.

Dar, gradul de educaţie nu este întotdeauna corelat cu activitatea antreprenorială (fie că este vorba de întreprinzător particular sau de francizat sau francizor). Un studiu din 2005 (Zoltan Acs şi Catherine Armington "Using BITS to Explore Entrepreneurship, Geography, and Economic Growth.") arată că nu există o relaţie între numărul persoanelor cu educaţie superioară şi activitatea antreprenorială. În schimb, s-a observat o relaţie între nivelul de educaţie liceală, nivelul de educaţie al regiunii studiate fiind măsurat în funcţie de numărul absolvenţilor de liceu. Cu alte cuvinte, antreprenorii trebuie să angajeze forţă de muncă ce are un anumit nivel de calificare.

Cercetarea SBA arată că educaţia este mai importantă pentru cei care devin antreprenori exploatând o oportunitate de afaceri, decât pentru cei care devin antreprenori din necesitate.

Gradul ridicat de educaţie poate, de asemenea, reduce dorinţa de a deveni întreprinzător particular. Cei care au absolvit forme de învăţământ superior au numeroase oportunităţi - unele lucrative - încât a porni o afacere proprie este o opţiune mai puţin atractivă. Aceste persoane se bucură de oferte de muncă din partea marilor corporaţii, având poziţii bune în companie şi de numeroase beneficii suplimentare pe lângă salariu. În studiul său, "Self-Employment as an Alternative to Unemployment", Ellen Rissman arată că activitatea de antreprenoriat este mai frecventă în cadrul populaţiilor care se confruntă cu oferte limitate pe piaţa de muncă. O cercetare din 2004 arată că persoanele absolvente ale instituţiilor de învăţământ superior sunt predispuse de trei ori mai mult să se numere printre cei care lucrează pe cont propriu, decât persoanele care au un grad de educaţie până la cel liceal. Această descoperire derivă din faptul că probabilitatea este mai mare ca persoanele cu educaţie superioară să activeze în domenii unde antreprenoriatul este răspândit. La polul opus, este teoria conform căreia, spre deosebire de domeniul serviciilor, probabilitatea este mai mare în cazul afacerilor în construcţii ca acestea să fie demarate de către persoane care nu au studiat în instituţii de învăţământ superior.

În ce priveşte sectoarele de activitate, probabilitatea de a lucra pe cont propriu este mai mare la persoanele cu educaţie superioară şi care activează în domenii precum construcţii, sectorul imobiliar, servicii profesionale sau ştiinţifice sau alte servicii (cu excepţia celor din administraţia publică). De asemenea, probabilitatea de a fi angajaţi care lucrează pentru altcineva este mai mare la persoanele care au absolvit instituţii de învăţământ superior şi activează în domenii precum minerit, producţie, utilităţi, vân­zări angro, informaţii, finanţe şi asigurări, educaţie etc.

Concluzia studiului SBA este că nivelul educaţiei este un determinant important în alegerea unei activităţi ca antreprenor. Cu cât nivelul educaţiei unei persoane este mai mare, cu atât creşte mai mult probabilitatea ca această persoană să demareze o afacere proprie (ca simplu întreprinzător sau ca francizat), mai ales în anumite domenii de activitate.