România sare în aer

Am analizat ieri scenariul conform căruia ucrainenii îşi pierd de fapt ţara pentru mai multe decenii. Nu ca urmare directă a războiului. Ci din motive economice. Şi în baza unor combinaţii financiare. De cealaltă parte a zidului NATO, România este exact în aceeaşi situaţie. Fără a fi cunoscut în mod direct vreun război. Fără cutremure devastatoare. Fără vreo pandemie care să nu fi traversat întreg mapamondul. Dar cu guverne iresponsabile. Care duc inflaţia la 20%. Şi dobânzile la peste 8%.

Dacă cifrele de mai sus nu ne-ar fi fost furnizate de instituţii responsabile şi de demnitari autorizaţi ai statului, atunci pur şi simplu ne-am putea astupa urechile. Şi să afirmăm că nu vrem să auzim asemenea grozăvii. Cum să se ducă inflaţia galopând spre 20%? Cum să se scumpească costul vieţii într-un asemenea hal? Cum să se prăbuşească atât de abrupt veniturile populaţiei? Şi cum Dumezeu a ajuns o ţară atât de bogată cum este România să trăiască din cele mai mari împrumuturi din Europa, care ajung cu dobânzile până la 8%?

Ştiţi ce înseamnă 8% dobândă? Înseamnă că, în cazul unui împrumut, să spunem de un miliard de euro, luat pe 10 ani, după 10 ani vom plăti dublu. De unde? Cum vom face această prestidigitaţie, în condiţiile în care deja am ajuns cu aceste împrumuturi la fundul sacului, iar băncile şi fondurile de investiţie se codesc să ne mai dea bani, chiar şi cu 8%? Cum a ajuns unul dintre cele mai bogate state europene să ducă inflaţia până spre cifra record de 20%? Să încercăm o explicaţie, dar gândindu-ne cu admiraţie şi totodată cu invidie la vecina noastră Bulgaria, care a pornit în cursa UE odată cu noi, dar economic şi financiar puţin în urma noastră, şi care, începând de la 1 ianuarie 2024, va intra cu arme şi bagaje în zona euro.

Să nu care cumva să invoce cineva ca motiv, ca explicaţie pentru această prăbuşire a României, faptul că am trecut prin şocurile pandemiei. Toată lumea a traversat această perioadă extrem de dificilă şi într-adevăr foarte costisitoare, dar nimeni nu s-a ales cu răni atât de adânci ca România. Legitim este să încercăm să explicăm de ce în cazul României pandemia a costat mult mai mult. Să nu încerce cineva să invoce cumplitul război dezlănţuit la graniţa noastră de Est. Toate statele Uniunii Europene suportă şi încă mai mult decât noi costurile acestui război. Şi deşi au dificultăţi, nu se prăbuşesc economic. Şi, în fine, să nu invoce cineva instabilitatea politică. Nu am avut instabilitate politică decât timp de câteva luni, şi ea ar fi putut fi evitată, dacă preşedintele Klaus Iohannis nu ar fi dorit altfel. Şi atunci ce se întâmplă? De ce ne fuge pământul de sub picioare? De ce nici măcar nu mai putem să ne îndatorăm? De ce ne pierdem ţara?

Cu un an înainte de ultimele alegeri legislative, guvernul PSD a căzut. A fost pur şi simplu extras de la Palatul Victoria. La această operaţiune a contribuit în mod decisiv preşedintele Klaus Iohannis. Care ne-a garantat solemn, în repetate rânduri, prostindu-ne la cap, că dacă ne lepădăm de "ciuma roşie", totul va fi bine. Şi a început o nouă eră. Liberală. Când liberalii au venit la putere, împinşi în forţă de preşedintele Klaus Iohannis şi braţ la braţ cu neomarxiştii USR, România nu era aproape deloc îndatorată, iar ritmul de creştere al economiei era unul dintre cele mai mari din Europa. După care a început urgia. Mai întâi sub Guvernul Orban. Apoi sub Guvernul Cîţu. Economia a început să scape de sub control. Şi degeaba eu şi mulţi alţii am semnalat insistent că acumularea prostească, fără niciun rost, de datorii din ce în ce mai mari, este malefică. Şi că va avea consecinţe devastatoare. Şi că de aceşti bani nu profită statul român şi, deci, populaţia. Ci doar băncile şi societăţile de investiţii străine, care urmează să se îmbogăţească din dobânzi tot mai mari şi care în consecinţă nu mai au niciun motiv, în aceste condiţii, să împrumute societăţile comerciale. Iar ritmul de dezvoltare a încetinit în mod vizibil, gripând creşterea economică. Şi de aici alte şi alte consecinţe. Când se întâmplau toate acestea, nu existau nici pandemie şi nici război.

Preşedintele Klaus Iohannis este responsabil - domnia sa consideră că este un merit - pentru dărâmarea Guvernului PSD. Preşedintele Klaus Iohannis este responsabil - domnia sa consideră că este un merit - pentru aducerea la Palatul Victoria a Guvernului Orban plus USR. Preşedintele Klaus Iohannis este responsabil - domnia sa a considerat că este un merit - pentru aducerea la Palatul Victoria a catastrofalului Guvern Cîţu plus USR. Preşedintele Klaus Iohannis este responsabil - domnia sa consideră că este un merit - pentru înscăunarea la Palatul Victoria şi în fruntea PNL a unui general cu patru stele: Nicolae Ciucă. În parteneriat cu PSD, care nu mai este "ciuma roşie". Deci preşedintele Klaus Iohannis a vrut să măture PSD-ul de la putere şi a reuşit. A vrut să numească trei premieri "ai săi" şi a reuşit. A vrut să-şi pună omul său în fruntea PNL, şi a reuşit. De patru ori. Dacă o punem la socoteală şi pe Alina Gorghiu. A avut şi are tot ce şi-a dorit. Dacă are o criză cumplită pentru România, înseamnă că şi-a dorit-o şi pe asta.

Ultima mare gogomănie este trecerea prin Senat ca gâsca prin apă a Legii offshore. Un act normativ care vizează nu doar zăcămintele offshore, ci şi pe cele onshore. Conform acestei legi, care probabil va trece la fel şi prin Camera Deputaţilor, singurul privilegiu pe care-l va obţine România este acela de a avea dreptul de preemţiune la cumpărarea de petrol şi gaze. De necrezut! Să traduc pe scurt. Noi ne punem la dispoziţie toate aceste bogăţii, care nu numai că ne-ar putea salva economic, dar ne-a putea aduce prosperitatea în câţiva ani, mai punem şi o căruţă de bani la bătaie, multinaţionalele vin şi extrag aceste bogăţii, treabă pe care am putea-o face bine-merci şi noi, după care le mai şi facem serviciul de a le cumpăra marfa. Desigur, la preţul pieţei. E o afacere unică în analele istoriei. Un model la nivel global. Numai bun pentru state nătânge.

Deci, pregătiţi-vă! Vine urgia! Iar legea offshore nu este decât bomboana pe colivă. Să-i fim recunoscători deci lui Klaus Iohannis! Care ne vinde pe bucăţi.