Schengen or not Schengen?

Problema extinderii spaţiului Schengen spre est este un examen crucial pentru Uniunea Europeană într-un moment în care valorile europene nu sunt la mare preţ. Dar, ca de obicei, centraţi doar pe problemele româneşti, am ratat, şi de data aceasta, o dezbatere despre viitorul Europei. Căci problema spaţiului Schengen nu priveşte doar Româ­nia sau Bulgaria, ci întrea­ga Europă. Iar inventarea unor criterii aleatorii pentru a împiedica aderarea celor două state la spaţiul Schengen arată cât de mult a transformat deja criza economică ideea europeană. Când personaje precum Hans-Peter Friedrich, membru al Uniunii Creştin Sociale bavareze (CSU), aripa conservatoare a creştin-democraţiei germane, ajung să influenţeze politicile unui stat al cărui rol a fost şi rămâne esenţial în constituirea Uniunii Europene, ceva nu mai merge în Europa.

Personajul în discuţie, Hans-Peter Friedrich, nu este la prima afirmaţie controversată. Numit minis­tru federal de interne în martie 2011 - în contextul remanierii produse de demisia, ca urmare a scandalului plagiatului tezei de doctorat a ministrului apărării, tot membru CSU, Karl-Theodor zu Guttenberg - Hans-Peter Friedrich a făcut de la început o declaraţie voit extremistă: "Nimic în istorie nu demonstrează că islamul ar aparţine Germaniei". Printr-o astfel de poziţie, politicianul bavarez a pus dintru-început coaliţia negru-galbenă (CDU-CSU-FDP) într-o situaţie dificilă.

Atunci, în martie 2011 această afirmaţie, nu doar extremistă şi xenofobă, dar şi vădit provocatoare, a fost criticată chiar de fostul preşedinte Christian Wulff (CDU), care declara că "islamul este o parte din Germania". Într-o astfel de situaţie tensionată, Angela Merkel a preferat să vorbească prin intermediul lui Steffen Seibert, purtătorul său de cuvânt, care a încercat să minimizeze dezacordul, afirmând că "odată cu trecerea timpului, islamul a devenit o parte a Germaniei". Nu e de mirare că Hans-Peter Friedrich s-a simţit protejat. Iar declaraţiile sale din "Der Spigel", de la începutul lunii martie 2013, trebuie privite în acest context. De alt­fel, acum, în martie 2013, reacţia critică ce a venit atât din partea unor colegi de coaliţie (cum au făcut-o într-un interviu în "Der Spigel" Gunther Krichbaum, membru al Uniunii Creştin Democrate (CDU) şi preşedinte al comisiei pentru afaceri europene a Bundestagului sau Gisela Pilt, vicelidera grupului liberal din Bundes­tag), dar şi, mult mai prompt, din partea opoziţiei social democrate, nu a fost la fel de puternică precum în 2011. Contextul electoral german contează, iar cel bavarez de asemenea, deoarece pentru a fi reprezentată în Bundestag CSU bavarez ar trebui să atingă pragul de 5% la nivel federal, ceea ce nu este, mai ales în condiţiile modificărilor la sistemul electoral german, atât de sigur. Până acum, CSU profita de un efect pervers al sistemului electoral german pe care Curtea Constituţională de la Karlsruhe l-a declarat neconstituţional în 2008 pentru ca mai apoi, în vara lui 2012 să declare neconstituţională legea prin care se încerca modificarea acestui defect. Aşa că, pentru Hans-Peter Friedrich, votul alegătorilor populişti şi xenofobi din Bavaria este esenţial pentru a mai avea acces în Bundestag. Iar pentru Angela Merkel, o victorie a CSU în alegerile legislative din septembrie, fără prezenţa aliatului bavarez în Bundestag, ar fi echivalentă cu o înfrângere.

Întreaga spirală a declaraţiilor, începând cu cea a ministrului de interne germen în "Der Spigel", continuând cu cea a ministrului de externe român Titus Corlăţean, iar mai apoi cu atacurile lansate de Traian Băsescu şi contraatacurile lui Victor Ponta, continuând cu restul luărilor de poziţie şi a comentariilor, întăreşte ideea că jocul politic, chiar când subiectele sunt europene, este doar naţional. Dar aderarea la spaţiul Schengen vorbeşte mai mult despre Europa decât despre România sau Bulgaria.