Un război pentru distrugerea Americii

Fără să mai aibă răbdare să încerce mai întîi apa lacului, Trump s-a aruncat direct cu capul înainte în puţ. Hotărît să facă şi să desfacă totul după gîndirea lui primitivă, "Me Tarzan, You Jane", Preşedintele Statelor Unite a rostogolit pe tobogan ceea ce ar putea fi buturuga mică a unui război în stare să răstoarne carul cel mare al economiei americane şi să ducă de rîpă nu doar ţara sa, ci şi o parte din economia globală. Deosebit de alte episoade ale unor conflicte comerciale, episodul acesta a fost motivat de Trump nu doar economic, ci cu referire directă la politica altor state (!!!). Trump a constatat că Mexicul, spre exemplu, nu se ocupă suficient să îşi ţină populaţia acasă şi o lasă să plece în bejenie de capul ei, în Statele Unite. Canada, în schimb, a îndrăznit să refuze generoasa invitaţie de a deveni al 51-lea stat component al Federaţiei Nord Americane. Drept pentru care Trump a hotărît să izbească pe recalcitranţi cu măciuca în frunte: 25% tarife suplimentare aplicate de SUA pentru mărfurile importate din aceste ţări.

Citeşte SUA apasă pedala tarifelor; Impactul asupra economiei globale

În relaţia cu China, Trump se plînge amarnic, cui vrea şi are timp să îl asculte, de faptul că Marea Ţară de la Răsărit a profitat cu mult peste ceea ce este acceptabil într-o relaţie comercială echilibrată de deschiderea pieţelor americane şi de bunăvoinţa guvernelor SUA dar, mai ales, după cum susţine Trump, de greşelile masive făcute de administraţiile democrate anterioare. Rezultanta: încă 10% tarife comerciale suplimentare, peste cele 10% impuse deja mărfurilor chinezeşti importate în SUA. Urmează la rînd Uniunea Europeană şi Bunul Dumnezeu mai ştie cine a avut tupeul să îl supere pe Jupiter-Trump! Jelenski bunăoară. Lui, însă, nu i-a impus tarife, ci i-a pus sine die sechestru pe ajutorul militar în curs de livrare. Ucraina se bazează, de azi înainte, nu se ştie pînă cînd, doar pe ceea ce îi livrează Europa. Aceasta reprezintă, de departe, cea mai consistentă, dacă nu decisivă, contribuţie a Statelor Unite la prăbuşirea rezistenţei militare şi politice a Ucrainei, în faţa agresiunii Rusiei putiniene, foarte probabil sfîrşitul operaţiunilor Ucrainei pe teritoriul Rusiei şi pregătirea generală în vederea capitulării totale şi fără condiţii a Kievului, la care visează atît de arzător Putin. Un vis, după cum se vede, drag şi lui Trump. Aparent, Preşedintele în exerciţiu al SUA nu este interesat de consecinţele şi costurile deciziilor sale. De fapt, îl interesează unele şi anume doar cele care vin direct şi indirect în sprijinul regimului agresor de la Moscova. Mai mult decît orice, îl interesează să se vadă că nimeni nu poate să îi stea împotrivă şi că ceea ce vrea el este lege pentru întregul univers, indiferent cît de absurde şi nerealiste ar fi pretenţiile sale. Cu o singură excepţie, Rusia putiniană. De la ea nu vrea nimic, nu cere nimic, în schimb este gata să îi dea orice, chiar şi dacă nu cere şi nici nu dă ceva în schimb.

Citeşte Confruntarea taxelor vamale

Dar, să revenim la taurul furios Trump, care bate din copită în ţărîna arenei, fornăie ameninţător pe nările larg dilatate şi se repede să ia în coarne orice zdreanţă roşie îi flutură cineva prin faţa ochilor. De ce face el toate acestea? Unu, pentru că acesta este modelul fundamental, psihologic şi psihosocial al personajului Trump: bullying-ul. Doi, nu ştie altul. Trei, nu se poate exprima în altă cheie. Patru: este mai mult decît obşnuit să obţină astfel ceea ce vrea, să îşi satisfacă nu doar interesele, ci şi narcisismul fără de limite. Este modelul pe care şi-a construit egoul şi succesul, măsurat în bani şi statut social. În consecinţă, oricine crede că Trump va ieşi vreodată din acest model se înşeală. Sau poate crede serios că, de azi pe mîine, de dragul farmecului comunicării între specii, taurul coborît în arenă s-ar putea apuca să învăţe să cînte la vioară pentru a-şi nuanţa exprimarea faţă de toreador şi faţă de publicul spectator. Nu poate şi nici nu vrea aşa ceva! Nici măcar nu are cum să-i treacă prin cap o asemnea variantă.

Şi, ce se va alege din toată această aventură? Fără nici un fel de preambul putem să spunem cu siguranţă: Un mare faliment! Politic. Cel al Administraţiei Trump!

Citeşte Reuters: Investitorii încep să-l ia în serios pe Trump

Din punct de vedere economic, distorsiunile artificiale introduse de Trump în relaţiile comerciale ale Statelor Unite cu diverse ţări au efecte multiple, dar unul este de neînlăturat: creşterea preţurilor pentru produsele importate de America din ţările "lovite" de sancţiunile tarifare. Adică obligarea cetăţeanului american de a suporta scumpirea cu 25% a produselor respective. Şi dacă cetăţeanul cu pricina nu mai este dispus să plătească suplimentul de preţ? Atunci clientul rămîne cu buza umflată, iar importatorul rămîne marfa în raft sau magazie şi îl paşte falimentul dacă nu găseşte alt cumpărător! Schema aceasta este, însă, valabilă pentru o secţiune relativ redusă de produse, cele care sunt fabricate total în afara SUA. În relaţiile SUA cu Canada, spre exemplu, există însă milioane de produse care, pînă să ajungă la stadiul de "produs finit", presupun multiple schimburi comerciale de materii prime, materiale, produse semi-finite, părţi, componente etc. care vîntură graniţa dintre cele două ţări de zeci de ori. Produsul final poate să poarte sigiliul "made în USA" sau poate să îl poarte pe cel "made în Canada", dar el este "copilul" economiilor puternic interactive ale celor două ţări. Nicidecum al uneia singure. Modelul se aplică unei game uriaşe de alte produse ce reies din conlucrarea economic-comercială a Statelor Unite cu multe alte ţări, nu în ultimul rînd China, Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud etc. Dacă toate aceste produse nu mai sunt fabricate, atunci colapsul economic este aproape garantat. Dacă doar le creşte preţul, atunci există o gamă de reacţii relativ simple de "apărare" generate de sistemul economic, cum ar fi devalorizarea monetară sau diferite strategii de ocolire a barierelor tarifare, spre exemplu disimularea sau schimbarea legitimă a originii produselor. Nu este nici un secret, reţele complexe de relocare fictivă a provenienţei mărfurilor funcţionează azi în întreaga lume, tocmai pentru a ocoli barierele tarifare. Reţelele acestea şi afacerile lor vor creşte şi cu asta basta. Nu este de presupus că sistemul internaţional al relaţiilor economice şi comerciale poate fi destructurat atît de uşor dintr-un singur punct, fie el şi Statele Unite şi, mai ales, printr-o măsură relativ uşor de combătut şi anihilat, tarifele suplimentare pe importuri. Eşecul economic al abordării "cu ciomagul" a temelor politice internaţionale, de către Administraţia Trump, nu este altceva decît piatra de moară pe care şi-a legat-o singură de gît, înainte de a lua curajoasa decizie de a se arunca în puţ, cu capul înainte.