English
Excedentul comercial al Germaniei în relaţia bilaterală cu Statele Unite a fost de 70 de miliarde de euro în 2024, iar deficitul SUA în relaţia cu Uniunea Europeană a fost de circa 235 de miliarde de dolari.
Preşedintele Donald Trump a anunţat că astfel de dezechilibre comerciale, nu doar faţă de partenerii europeni, trebuie corectate, iar tarifele reprezintă una dintre mijloacele utilizate.
În ciuda criticilor, care susţin că vor exista numeroase efecte negative asupra comerţului mondial, este posibil ca efectele pozitive pentru economia americană să fie predominante. Acesta este şi singurul lucru care contează pentru o administraţie care urmează o politică "America First". Ceilalţi trebuie să se adapteze, să moară sau să devină vasali pentru o bucată de pâine mucegăită, pentru că lumea nu poate evolua altfel.
Susţinătorii tarifelor argumentează că acestea pot proteja sectoarele economice naţionale, vor încuraja producţia internă şi vor contribui la menţinerea şi crearea locurilor de muncă.
Stimularea producţiei interne va conduce la refacerea şi consolidarea lanţurilor de aprovizionare, un aspect deosebit de important din punct de vedere al securităţii naţionale.
Bineînţeles că doar impunerea unor tarife nu va fi suficientă, ci va fi nevoie şi de alte măsuri drastice pentru creşterea competitivităţii, care trebuie să pornească de la asigurarea energiei la preţuri scăzute, un alt aspect prioritar pentru administraţia Trump. Preţurile scăzute ale energiei sunt esenţiale pentru construirea lanţurile de aprovizionare de la primul nivel, respectiv extragerea şi prelucrarea materiilor prime.
În plus, tarifele pot genera venituri bugetare suplimentare, care, odată cu aplicarea măsurilor de eliminare a cheltuielilor nejustificate, vor conduce la corectarea puternică a dezechilibrului fiscal, unul dintre principalii factori care generează inflaţie într-o economie.
Având în vedere semnalele transmise până acum de la Washington, tarifele par să fie utilizate pentru obţinerea unor avantaje consistente în negocierile comerciale cu vecinii Mexic şi Canada, dar şi pentru stabilirea unor noi baze în relaţiile cu China.
În ceea ce priveşte relaţiile cu partenerii de peste Ocean, The Telegraph scrie că "un război comercial va zdrobi economia Europei", în condiţiile în care "birocraţii de la Bruxelles trăiesc într-o lume a fanteziei".
Citeşte Confruntarea taxelor vamale
Iar vina pentru aceste efecte "zdrobitoare" aparţine exclusiv autorităţilor europene. Chiar Mario Draghi, fostul preşedinte al BCE, a scris recent în Financial Times că autorităţile europene trebuie să adopte măsuri drastice pentru eliminarea barierelor comerciale interne din UE, unul dintre factorii care ar putea sprijini creşterea cererii.
Draghi afirmă că Europa îşi impune singură tarife vamale mult mai mari decât cele propuse recent de administraţia Trump, iar aceasta reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale sale. Afirmaţiile sale sunt susţinute cu date de la FMI, conform cărora "barierele interne ale Europei sunt echivalente cu un tarif de 45 % pentru industria prelucrătoare şi de 110 % pentru servicii".
Fostul preşedinte al BCE mai accentuează în FT că aceste bariere restrâng piaţa pe care operează întreprinderile europene, iar schimburile comerciale între ţările UE sunt mai puţin de jumătate din nivelul schimburilor comerciale între statele americane.
Soluţiile sunt evidente, însă este puţin probabilă adoptarea lor de autorităţile europene, care vor continua să-l promoveze agresiv pe Donald Trump în rolul de ţap ispăşitor.
Efectele negative cel mai des amintite pentru tarifarea importurilor sunt creşterea preţurilor de consum şi a potenţialului pentru instabilitatea economică.
În ceea ce priveşte efectul tarifelor asupra creşterii preţurilor de consum din SUA, economistul spaniol Daniel Lacalle afirmă că "inflaţia nu are nimic de-a face cu tarifele" şi "are totul de-a face cu politica Federal Reserve şi cu cheltuielile necontrolate ale Trezoreriei".
Lacalle subliniază că Fed-ul a crescut masa monetară cu cel mai rapid ritm din ultimele decenii după 2020, în 2024 a amânat procesul de restricţionare cantitativă pentru reducerea bilanţului, iar apoi a trecut şi la reducerea dobânzilor. Toate aceste măsuri au avut ca scop "ascunderea lipsei sustenabilităţii cheltuielilor guvernamentale" şi au perpetuat inflaţia, reflectată de o creştere cumulată a preţurilor de consum de aproape 25% în ultimii patru ani.
În condiţiile în care Departamentul Eficienţei Guvernamentale de la Washington identifică zilnic cheltuieli bugetare inutile, care apoi sunt eliminate, sunt create condiţiile pentru reducerea puternică a deficitului bugetar şi a necesarului său de finanţare, ceea ce poate contribui la atenuarea presiunilor inflaţioniste.
"Tarifele pot duce la creşteri ale unor preţuri individuale în cazul în care bunurile afectate sunt produse în întregime în străinătate, iar cererea este inelastică, dar acestea nu cresc preţurile agregate, cu atât mai puţin să creeze o creştere anualizată şi constantă", subliniază Lacalle, iar apoi mai afirmă că "numai politicile fiscale şi monetare agresive provoacă inflaţie".
Pe de altă parte, în ce măsură este instabilitatea economică generată de tarifele impuse de administraţia Trump un motiv de îngrijorare?
De fapt, nu este vorba despre generarea unei instabilităţi economice, ci de scoaterea la lumină a structurii instabile determinate de financializarea agresivă a economiei globale în ultimele decenii, în special a economiilor occidentale.
Donald Trump nu este, nici pe departe, responsabil pentru această evoluţie. Sau poate că este vorba despre o involuţie care trebuie oprită?
Tânguielile sau urletele isterice venite din Europa nu fac decât să confirme faptul că politica tarifară a preşedintelui american este cea corectă.
Iar când Europa va avea din nou lideri demni de acest nume, îi va putea mulţumi lui Donald Trump că a scos economiile occidentale de pe traiectoria nesustenabilă a financializării.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului