SECTORUL SERVICIILOR ÎN AGRICULTURĂ, SUBUNITAR: Ţărani multilateral dezvoltaţi

Indicator al modernizării şi al bunăstării oricărei ramuri din economie, sectorul serviicilor, dezvoltat cu precădere în agriculturile occidentale, lipseşte cu desăvârşire în agricultura naţională.

Cu o pondere de doar 0,8% a sectorului serviciilor în totalul de activităţi, agricultura din ţara noastră ocupă un loc codaş în rândul celorlalte ramuri ale economiei în ceea ce priveşte activităţile complementare.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), ponderea sectorului serviciilor în totalul activităţilor din agricultură s-a înjumătăţit în perioada 1998 -2005, ajungând de la 1,7% (ponderea înregistrată la INS, în 1998), în cele din urmă la valori subunitare, de 0,8%.

Producătorii agricoli din ţară pun dispariţia serviciilor agricole, din peisajul agriculturii naţionale, pe seama lipsei de organizare a sectorului şi a dezinteresului statului faţă de problemele lor.

În opinia lor, inexistenţa activităţilor de consultanţă, intervenţie şi prestare a diferitelor activităţi agricole denotă doar sărăcia agricultorilor, degringoladă şi lipsa de profesionalism care au acaparat agricultura naţională odată cu sfârşitul "epocii de aur".

Cei mai afectaţi de absenţa activităţilor complementare sunt agricultorii, dar cei care au de suferit sunt consumatorii finali, întrucât, din pricina lipsei activităţilor complementare, preţurile unor produselor agro-alimentare cresc de la 20% până la 55%, ne-a declarat Tudor Dorobanţu, secretarul general al Federaţiei "Agrostar".

În opinia sa, numai în ceea ce priveşte consultanţa agricolă, ne confruntăm cu un monopol de stat, întrucât Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA) este singura instituţie din ţară specializată în consilierea agricultorilor, neexistând practic niciun privat.

Tudor Dorobanţu ne-a explicat: "Ponderea de 0,8% a serviciilor în totalul activităţilor agricole arată degringolada din sector. Din pricina lipsei serviciilor complementare, agricultorii nu pot închiria utilaje agricole, nu au de unde să le cumpere, nu beneficiază de consultanţă, sunt slabi reprezentanţi în relaţia cu furnizorii şi nu au parte de o serie de facilităţi care le-ar eficientiza activitatea. Fermierul român nu are alternative, nu poate apela la serviciile altor firme sau cooperative care ar putea să-l ajute în anumite perioade ale anului, când are nevoie. Astfel, a fost obligat să le facă pe toate: să-şi are ogoarele, să dea cu sapa, să hrănească animalele sau să obţină finanţare din fondurile europene. În plus, acelaşi fermier mai operează cheltuieli doar pentru anumite activităţi sezoniere".

Potrivit sindicalistului "Agrostar", problemele cauzate de lipsa serviciilor complementare au "împânzit" atât sectorul vegetal, cât şi sectorul zootehnic.

Dorobanţu a dat drept exemplu situaţia silozurilor şi a depozitelor de cereale, precum şi pe cea a abatoarelor multifuncţionale.

În ambele situaţii, fermierii reclamă tratamentul înjositor al proprietarilor, care, potrivit agricultorilor, profită, de absenţa concurenţei de pe piaţă, dar şi de lipsa unor organizaţii puternice ale fermierilor, care ar pune "piciorul în prag" într-o asemenea situaţie.

La rândul său, Marcel Cucu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), consideră că un rol important în activitatea de consiliere a fermierilor ar trebui să îl aibă staţiunile de cercetare agricolă, dar şi cooperativele agricole, care, deşi au în spate o legislaţie specială, ezită să apară în agricultura naţională.

De aceeaşi părere este şi Tudor Dorobanţu care a precizat că organizaţiile de producători agricoli ar trebui să înfiinţeze cooperative pentru a veni în ajutorul fermierilor din ţară.

"Cooperativele agricole ar putea să asigure fermierilor utilajele necesare pentru activităţi care nu au caracter permament", spune Tudor Dorobanţiu.

În opinia sa, prin solcitarea serviciilor cooperativelor, fermierii nu vor mai fi nevoiţi să-şi cumpere utilaje şi tractoare din import la preţuri ridicate doar pentru activităţi sezoniere, ci ar putea angaja cooperativa să le presteze anumite servicii. În schimb, Dorobanţu susţine că statul ar trebui să ofere cooperativelor agricole o serie de facilităţi, precum reducerea unor taxe, sedii, sau motorină mai ieftină. Rapoartele INS arată că în ţara noastră activează doar 12 unităţi cooperatiste cu suprafeţe agricole şi efective de animale, 77 de unitaţi doar cu suprafeţe agricole şi 19 cu efective de animale. Lipsa de organizare continuă...