Statele Unite nu vor deveni independente energetic în viitorul previzibil, în pofida aşa-numitei revoluţii a zăcămintelor de şist, consideră noul director general al grupului petrolier francez Total, Patrick Pouyanne, relatează CNBC.
"SUA depind încă de petrolul din Orientul Mijlociu. Nu este adevărat că Statele Unite vor putea să îşi asigure necesarul de petrol, vor continua să importe", a spus Pouyann, citat de Mediafax.
El a subliniat faptul că SUA nu vor ajunge la independenţă energetică întrucât consumă în continure mult mai mult decât produc.
"În opinia mea, lumea de astăzi este interdependentă. Ideea că poţi ajunge independent energetic, în special în cazul Statelor Unite, unde există atât de multe companii cu operaţiuni globale, o ţară care beneficiază probabil cel mai mult de globalizare, pentru mine este ciudată. Nu cred în aşa ceva", a spus Pouyanne.
Preţurile petrolului au scăzut dramatic în ultimele luni, iar la un moment dat au ajuns la circa 60% din nivelul atins în iunie 2013, din cauza ofertei mari şi a cererii scăzute la nivel mondial.
OPEC a fost acuzată că este vinovată de instabilitatea preţurilor, întrucât a refuzat să reducă producţia, pentru a susţine preţurile. Muţi analişti consideră că această lipsă de reacţie a fost o încercare de a recâştiga cotă de piaţă, pe fondul concurenţei sporite venite din partea producătorilor care exploatează zăcăminte de şist în SUA.
Producţia de petrol a Statelor Unite a crescut constant, de la 5 milioane de barili pe zi în 2005 la 8,6 milioane de barili pe zi în 2014, potrivit Agenţiei pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA) din SUA.
Pouyanne a spus însă că Statele Unite sunt încă un importator major de petrol şi gaze, iar economia americană beneficiază de preţurile scăzute ale ţiţeiului.
"Se poate ca producătorii independenţi din SUA să nu fie mulţumiţi, ca şi investitorii în petrol şi gaze, dar pe ansamblu pentru economia americană preţurile scăzute ale petrolului sunt o veste bună", a explicat şeful Total.
Pouyanne a făcut comentariile după ce Total a anunţat o revizuire a în scădere a valorii activelor cu 6,5 miliarde de dolari, în trimestrul patru, decizie legată în special de active din America de Nord, din sectorul zăcămintelor de şist. Grupul francez a anunţat şi măsuri de reducere a costurilor, pentru a compensa declinul accentuat al cotaţiilor petrolului, urmând să restrângă şi investiţiile cu 10%, de la nivelul de 26,4 miliarde de dolari din 2014.
Şeful companiei s-a declarat însă încrezător că Total poate suporta cu uşurinţă preţurile scăzute ale petrolului, în pofida măsurilor de reducere a costurilor.
"Atunci când poţi genera un flux de numerar de 25 de miliarde de dolari la un preţ al ţiţeiului de 100 de dolari pe baril şi eventual să investeşti toată această sumă, chiar şi înainte de a plăti dividende acţionarilor, asta înseamnă că eşti la un nivel foarte înalt. Avem un bilanţ contabil solid, putem face faţă situaţiei doi sau trei ani. Nu sunt îngrijorat", a subliniat Pouyanne.
Pouyanne a fost numit la conducerea Total după ce fostul director general, Christophe de Margerie, şi-a pierdut viaţa într-un accident aviatic, în octombrie anul trecut.
Preţul petrolului Brent, de referinţă la Londra, a depăşit vineri pargul de 60 de dolari pe baril pentru prima oară în acest an, pe fondul speculaţiilor potrivit cărora companiile din domeniul energiei din SUA vor reduce operaţiunile de explorare, ducând la limitarea surplusului de petrol de pe piaţă. Petrolului West Texas Intermediate cu livrare în martie este tranzacţionat la peste 52 de dolari pe baril.
1. nu mai spune...
(mesaj trimis de eu în data de 14.02.2015, 07:27)
intrebarea este ce sens ar avea ca liderul mondial sa isi epuizeze propriile resurse cand poate sa le asigure din import cu ceva hartie si cerneala verde.
2. Gazele de șist sunt o mare țeapă
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.02.2015, 10:05)
Sunt intensive pentru consumul de capital, sunt ineficiente deoarece un puț își pierde aproximativ 60-70% din debit după primul an de exploatare și apoi se termină complet după încă 3-4 ani. Pentru a susține un flux de gaze și petrol necesar US, trebuie săpate puțuri orizontale în continuu ceea ce rentează doar la cel puțin 60-80$ barilul, pentru că nicio formațiune geologică nu este la fel cu alta. Și nimeni nu se apucă de săpat la 60$ pentru 1$ profit.
Realitatea este că atunci când gazele/petrolul din depozite mai convenționale se vor fi epuizat iar prețul rămâne definitiv peste 100$, atunci devin rentabile cu adevărat cele de șist.