Slovenia, o altă poveste de "succes" a zonei euro

Autorităţile europene s-au angajat într-o campanie neruşinată de relaţii publice în ultima perioadă, prezentând falimentul Greciei drept un succes răsunător. Premierul Lucas Papademos a declarat în faţa naţiunii că restructurarea datoriilor reprezintă un "succes istoric", care reuşeşte, pentru prima dată, să reducă povara datoriei publice. Fostul oficial al Băncii Centrale Europene nu a explicat, totuşi, cum este posibilă reducerea datoriei, când un "haircut" de 110 miliarde euro este înlocuit cu împrumuturi de 130 de miliarde.

Acum pieţele şi-au îndreptat atenţia către Portugalia, Spania şi chiar Irlanda, căreia i-a fost refuzată cererea de amânare a plăţilor pentru o datorie de 3,1 miliarde euro, care ajunge la scadenţă la sfârşitul lunii.

Dincolo de ţările din prima linie a falimentelor europene, pieţele neglijează, deocamdată, ţările din eşalonul al doilea al falimentului, acolo unde se află în prezent Slovenia.

Grăbiţi să lase în urmă instabilitatea politică din fosta Iugoslavie, slovenii au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene în 2004 şi au intrat în zona euro în 2007. Noi pieţe s-au deschis pentru companiile din Slovenia, dobânzile au scăzut şi o avalanşă a finanţărilor externe a stimulat economia.

De la intrarea în UE şi până în 2008, creşterea medie anuală a PIB-lui a fost de 5%, faţă de o medie de 4% înregistrată în perioada 1993 - 2003. Din păcate, reversul monedei euro nu a fost văzut sau a fost ignorat până la declanşarea crizei financiare globale.

Creşterea economică a fost stimulată de avansul fără precedent al datoriei private, care a ajuns să reprezinte peste 130% din PIB la sfârşitul anului trecut. În 2004 gradul de îndatorare a sectorului privat era de circa 75%, conform datelor de la Eurostat.

Între 2004 şi 2007, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut până la 23%, de la 27%, dar apoi s-a angajat pe o traiectorie explozivă, pe fondul măsurilor de stimulare fiscală, şi a ajuns la aproape 48%, în 2011. De la adoptarea euro în 2007, datoria publică a Sloveniei a crescut de peste două ori, până la 16,8 miliarde euro. Estimările FMI indicau o datorie publică de 42,3% din PIB, în 2011 şi de 48%, în 2014.

Dezechilibrele externe şi cel bugetar s-au accentuat semnificativ după intrarea în zona euro, iar media deficitului structural (n.a. variabilă urmărită în mod deosebit, conform prevederilor noului tratat fiscal european) în ultimii 4 ani a fost de 3,9%, conform datelor de la FMI, în condiţiile în care acesta s-a situat sub 1%, până în 2005.

Acum, Slovenia a fost inclusă de Comisia Europeană pe lista ţărilor europene care trebuie supravegheate atent pentru a se determina dacă sunt "riscante sau nocive" pentru întreaga Uniune. Oare cum se simt slovenii, care au reuşit performanţa de a deveni nocivi pentru UE în doar cinci ani?

În raportul FMI asupra situaţiei economice a Sloveniei, din luna mai 2011, se estima că rata şomajului va fi de 7,5%, în decembrie 2011, iar creşterea economică din 2011 de 2%. Datele oficiale de la Ljubljana arată o rată a şomajului de 12,5%, în condiţiile unei contracţii economice de 0,2% (n.a. după o scădere anuală de 2,8% a PIB-ului în T4 2011). Conform ultimelor estimări guvernamentale, economia Sloveniei va înregistra o contracţie de 0,9% în 2012, iar rata şomajului va creşte până la 12,9%.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, este vorba despre aceeaşi creştere explozivă a datoriilor, care a lăsat mult în urmă adevărata capacitate a economiei reale de rambursare a acestora. În timp ce PIB-ul a crescut cu 31%, în termeni nominali, datoriile totale au crescut cu aproape 130%, de la intrarea în UE.

În condiţiile în care posibilităţile de atragere a depozitelor, într-o ţară cu 2 milioane de locuitori, sunt foarte limitate, sistemul bancar a finanţat creditarea din surse externe. Media raportului dintre credite şi depozite a atins un maxim de 162,7%, în 2008, iar în cazul băncilor cu acţionari majoritari străini a depăşit 250%.

Dependenţa de finanţările străine s-a menţinut extrem de ridicată şi în 2011, în condiţiile unui raport credite/depozite de circa 140% pentru întreg sistemul bancar şi de peste 200% pentru băncile cu acţionari străini majoritari.

Creditele s-au îndreptat, după cum era de aşteptat, şi către sectorul imobiliar rezidenţial, unde s-a "dezvoltat" o bulă speculativă impresionantă.

În ultimul raport asupra stabilităţii financiare, publicat de către banca centrală a Sloveniei în decembrie 2011, se arată că preţurile de pe piaţa imobiliară rezidenţială din Slovenia au crescut rapid până în 2008, iar de atunci s-au înregistrat doar scăderi uşoare ale preţurilor, în ciuda stocului ridicat de locuinţe nevândute. Pare cunoscută situaţia?

Tot în raportul băncii centrale se mai arată că "presiunea de reducere a preţurilor de pe piaţa imobiliară va creşte în următorii doi ani, în ciuda contracţiei activităţii din construcţii", deoarece "multe dintre locuinţele nevândute sunt neinteresante din cauza caracteristicilor sau locaţiei". Din nou, pare cunoscută situaţia?

Intrarea în marea familie europeană (n.a. care se dovedeşte pe zi ce trece tot mai disfuncţională) a stimulat optimismul şi la nivelul companiilor, optimism care s-a concretizat în "acumularea" de credite pentru dezvoltare.

De la intrarea în zona euro, datoriile totale ale companiilor au crescut până aproape de 100% din PIB, de la circa 65% în 2007, în condiţiile în care aceste datorii au ajuns la 140% din capitalul propriu în T2 2011.

Multe din aceste credite au devenit neperformante în ultimii ani, iar tendinţa negativă s-a accelerat în 2011. Creditele restante de peste 90 de zile au ajuns la 11,4% din portofoliul total de credite al sistemului bancar, în septembrie 2011, valoarea nominală a acestor restanţe fiind de 5,7 miliarde euro. Pentru companiile nefinanciare, situaţia este mult mai gravă, restanţele de peste 90 de zile ajungând la 18,6%, de la 12,3% la sfârşitul anului 2010.

Circa 44% din creditele acordate sectorului construcţiilor prezentau res­tanţe de peste 90 de zile, în septembrie 2011, iar pentru creditele acordate sectorului tehnologiei informaţiei şi telecom ponderea restanţelor de peste 90 de zile a fost mai mare de 28%.

În raportul asupra stabilităţii sistemului bancar sloven din 2011, banca centrală arată că "portofoliile de credite acordate companiilor nefinanciare au cea mai slabă calitate la nivelul băncilor mari cu acţionari locali", iar tendinţa negativă va continua şi în 2012.

Firmele din Slovenia au nevoie acum de capital suplimentar în valoare de 4 miliarde euro (n.a. circa 11% din PIB-ul Sloveniei în 2011), pentru a fi capabile să contracteze noi credite, conform unor declaraţii recente ale guvernatorului băncii centrale.

Consecinţele dezastruoase ale exuberanţei iraţionale generate de banii ieftini se manifestă, desigur, şi la nivelul sistemului bancar.

Băncile din Slovenia au raportat pierderi record în 2011, în condiţiile în care economia a reintrat în recesiune. Datele băncii centrale arată pierderi cumulate de 356 de milioane de euro, pe fondul alocării a 1,1 miliarde euro pentru provizioane.

Nova Ljubljanska Banka şi Nova KBM, primele două bănci din sis­tem, au împrumutat recent 1,7 miliarde euro de la BCE, în cadrul operaţiunii de refinanţare pe termen lung. Aceste împrumuturi nu îmbunătăţesc, din păcate, şi calitatea activelor din portofoliile celor două bănci de stat. Situaţia financiară a băncii Nova Ljubljanska, cea mai mare din Slovenia, este atât de gravă încât banca centrală a luat în considerare preluarea administrării sale directe, conform unei ştiri Bloomberg din februarie 2012.

Prăbuşirea economiei în 2009, când PIB-ul a scăzut cu peste 8% faţă de anul precedent, a determinat creşterea tensiunilor sociale şi politice, în condiţiile în care trebuia aplicat urgent un program de austeritate.

Reformarea sistemului public de pensii şi creşterea vârstei de pensionare au constituit, desigur, priorităţi ale acestui program, iar un referendum organizat pe această temă a condus la căderea guvernului şi organizarea de alegeri anticipate. O coaliţie de cinci partide a reuşit cu greu să formeze noul guvern, în ianuarie 2012, un pilon important fiind Partidul Pensionarilor. Oare care este probabilitatea ca aceştia să voteze pentru reformarea sistemului de pensii şi cum îi vor primi pe comisarii europeni, care vor veni să impună aplicarea pactului fiscal?

Perspectivele economice ale Sloveniei continuă să se menţină negative cel puţin pe termen mediu, în condiţiile unei recesiuni neaşteptate în 2011 şi a înrăutăţirii perspectivelor economice la nivel continental.

Dependenţa excesivă de pieţele din UE s-a observat cel mai bine la nivelul primilor doi exportatori ai Sloveniei. Compania Revoz, subsidiară a grupului Renault şi cel mai mare exportator din ţară, tocmai a anunţat reducerea semnificativă a locurilor de muncă, pe fondul reducerii comenzilor de pe pieţele europene, iar Gorenje a raportat o deteriorare importantă a rezultatelor financiare, în condiţiile scăderii cererii şi a creşterii costurilor cu materiile prime.

Ce mai poate face acum Slovenia, o ţară al cărei vis european s-a trans­format aşa de rapid într-un coşmar?

În cazul unui colaps al monedei unice, va reveni într-o poziţie mult mai dificilă decât aceea din care a plecat în căutarea bunăstării europene, dar cu o povară uriaşă a datoriilor, pe fondul unei creşteri a costurilor de finanţare.

Autorităţile vor alege, desigur, opţiunea solidarităţii europene, care le va obliga, nu peste mult timp, să ceară un ajutor financiar similar celui care i-a "salvat" pe greci. Înlocuirea creditorilor privaţi cu cei oficiali va conduce la o îmbrăţişare şi mai puternică din partea fraţilor mai mari din zona euro, care va sufoca orice perspectivă de îmbunătăţire a situaţiei pentru sloveni.

Părăsirea zonei euro şi restructurarea datoriilor, înaintea "organizării" unui program de salvare de către instituţiile financiare internaţionale, devine o opţiune tot mai atrăgătoare. Dar este şi fezabilă, când represaliile autorităţilor europene planează ameninţător asupra oricărui dizident?

Totuşi, o opţiune ar mai exista, dar alegerea acesteia depinde de fereas­tra de oportunitate deschisă de un nou default suveran în zona euro. Această fereastră se apropie, iar Slovenia ar putea intra "la aspiraţie" pe un nou culoar, care să îi permită începerea reconstrucţiei.