Soarta Siriei, jucată de SUA la ruleta rusească

După ce preşedintele american Barack Obama a susţinut, în repetate rânduri, că regimul de la Damasc a încălcat "lina roşie" încă de anul trecut, folosind arme chimice împotriva propriului popor, acum, liderul SUA pare că şi-a schimbat strategia (la nivel declarativ) în ceea ce priveşte posibilitatea unei intervenţii militare, optând pentru găsirea unei soluţii diplomatice.

Barack Obama a declarat, la începutul săptămânii, că vrea să dea o şansă diplomaţiei în Siria, în condiţiile în care Damascul a dat asigurări că este pregătit să renunţe la arsenalul său chimic.

Declaraţia preşedintelui american, cel puţin surprinzătoare, vine la puţin timp după ce a cerut, în mod repetat, sprijinul Congresului ca să intervină militar în Siria.

Barack Obama a apreciat că propunerea rusă de plasare a armelor chimice siriene sub control internaţional ar constitui un semn "încurajator", ceea ce îndepărtează, cel puţin deocamdată, perspectiva unei lovituri asupra Siriei.

Liderul american a ţinut să precizeze că, deocamdată, armata rămâne în "stare de alertă", în condiţiile în care va eşua apelul la plasarea armelor chimice ale Siriei sub embargou.

"Nu cred că ar trebui să răsturnăm un nou dictator prin forţă", a spus preşedintele american, care a făcut aceste declaraţii în East Room, sala de ceremonii a Casei Albe, exact în locul în care i-a anunţat pe americani despre eliminarea lui Osama bin Laden în raidul unui comando american în mai 2011.

La rândul său, preşedintele rus Vladimir Putin a îndemnat Statele Unite ale Americii să recurgă la forţă în Siria, declarând că "este dificil să constrângi statul sirian sau altă ţară să se dezarmeze în mod unilateral, dacă există o acţiune militară în pregătire împotriva acestei ţări".

• Siria - un nou Kosovo pentru americani

Unii analişti consideră că o intervenţie militară a SUA, prin folosirea forţei aeriene, este de-a dreptul iminentă, dintr-un motiv foarte practic. Americanii trebuie să-şi salveze onoarea, după ce, anul trecut, au declarat că trecerea "liniei roşii" în cazul Siriei înseamnă folosirea armelor chimice.

Astfel, SUA îşi vor păstra intact statutul de super putere în ochii comunităţii internaţionale, pedepsindu-l pe "dictatorul" Basshar-al-Assad, nefiind nevoie de foarte multe cheltuieli ca să poarte acest război, dacă va fi un atac aerian.

Totodată, avantajul economic pentru SUA va fi pe măsură, uşurându-şi accesul la rezervele de gaz natural din bazinul Leviatan, disputate, în prezent de Cipru, Turcia, Israelul, Siria, Liban, dar şi Fâşia Gaza.

În contextul actual, trebuie precizat că Turcia i-a prezentat preşedintelui sirian Bashar-al-Assad un proiect de gazoduct Qatar - Arabia Saudită - Irak - Siria - Turcia. Astfel, gazul ar putea fi exportat şi spre Europa, "muşcând" din piaţa Federaţiei Ruse, însă Preşedintele sirian a refuzat oferta, implementând proiectul de gazoduct propus de Iran. Puţin timp după ce a început construcţia gazoductului, care leagă Sira de Iran, a izbucnit şi revolta din Daraa, momentul declanşator în conflictul sirian.

Conform unor experţi, Fraţii Musulmani, susţinuţi de SUA, Turcia, Qatar şi Arabia Saudită, au sprijinit direct organizaţia Frăţia Musulmană, ca element destabilizator pentru regimurile "trădătoare", care au negociat cu Iranul, Rusia, China şi India potenţialul bazinului petrolier Leviatanului, astfel încât regimul de la Damasc să fie răsturnat.

Venirea la putere a facţiunii opozante ar uşura, după cum remarcă unii specialişti, accesul Turciei, Israelului şi al SUA la rezervele de gaz natural.

Aşadar, o intervenţie militară în Siria înseamnă pentru americani două tipuri ce câştiguri: unul de imagine la nivelul comunităţii occidentale, păstrându-şi statutul de gardian al democraţiei şi unul economic, având cale liberă la gazele naturale de pe coasta de est a Mării Mediterane.

Deşi americani îşi vor păstra imaginea nepătată în faţa aliaţilor, aceştia vor stârni, consideră unii experţi, un pan-americanism total (n.r o reacţie puternică de respingere) în rândul lumii musulmane, care, pe termen lung, va contribui la slăbirea soft power-ului (n.r. puterea unui stat de a domina alt stat fără să utilizeze forţa militară) occidental.

• Dublul joc al lui Putin în chestiunea siriană

Conform opiniei unor analişti în relaţii internaţionale, Federaţia Rusă va ieşi marea învingătoare din conflictul sirian.

În primul rând, Vladimir Putin şi-a asumat rolul de negociator al oricărei intervenţii occidentale în Siria. Dacă Rusia va fi în favoarea unui potenţial atac, deşi va pierde avantajul strategic din Orientul Mijlociu, va avea alt tip de beneficiu.

Un posibil scenariu pare că se conturează în ultima perioadă în acest sens: Rusia renunţă la influenţa din Orientul Mijlociu pentru Europa de Est.

Iar Federaţia Rusă are nevoie de Estul continentului european mai mult decât de Orientul Mijlociu din multiple motive, mai spun analiştii menţionaţi: este fosta zonă de influenţă a URSS, aici este graniţa cu spaţiul occidental şi implicit cu NATO, este o piaţă de desfacere pentru energie.

Totodată, Rusia, din raţionamente strategice şi economice, are tot interesul ca SUA să fie implicate în cât mai multe războaie în diverse zone ale lumii.

Într-o primă instanţă, dacă SUA sunt implicate în diverse războaie în Orientul Mijlociu, atunci statele atacate vor avea nevoie de armament, pe care, după cum arată istoria recentă (Afganistan sau Siria) îl obţin de la ruşi.

Industria de armament a Rusiei şi-a mărit semnificativ cifrele de profit în ultimii ani, fiind principalul furnizor de arme în Orientul Mijlociu.

Totodată, implicarea SUA în Orient îi permite Rusiei să acţioneze nestingherit în zona proximă de interes, respectiv Europa de Est.

Săptămâna trecută, preşedintele Traian Băsescu avansa un scenariu cu privire la un posibil schimb compensatoriu: Rusia cedează Siria şi câştigă Transnistria, şi implicit Moldova.

"Unde se va recompensa Federaţia Rusă ca şi pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia, ce ar fi mai la îndemână acum? Transnistria", a precizat Traian Băsescu.

• Intervenţia militară a ţării noastre în Siria, respinsă de cetăţeni

Potrivit unui sondaj realizat de o organizaţie internaţională, opt români din zece resping orice tip de intervenţie militară a ţării noastre în Siria.

Alături de Slovacia (cu 85% din populaţie împotriva unei intervenţii), ţara noastră face parte din topul statelor din Europa care resping implicarea într-o intervenţie armată în Siria.

Cu toate că populaţia s-a declarat împotriva unei intervenţii pe teritoriu sirian, ţara noastră s-a alăturat grupului de 11 state din grupul G20 care a semnat declaraţia potrivit căreia se face apel la un răspuns internaţional puternic la această gravă încălcare a regulilor (n.r. posibilele atacuri cu arme chimice din Sira) după care se conduce lumea.

În respectivul document se mai arată că statele semnatare trebuie să transmită "un mesaj clar că acest tip de atrocitate nu se mai poate repeta niciodată, iar cei care au comis aceste crime să fie traşi la răspundere".

Conform unor surse din piaţă, afirmaţiile de la începutul săptămânii ale preşedintelui Traian Băsescu cu privire la Siria anunţa finalul dramei siriene: intervenţie militară în perioada următoare, căreia i se va alătura şi ţara noastră