SPORT ÎN LIVING: Văcarul şi satul olimpic

O piatră mică aruncată într-un lac riscă să rămână negăsită pe veci de armate de înţelepţi, dar va face cu siguranţă câteva minuscule valuri, mai mult sau mai puţin perceptibile. Doi domni, excitaţi politic, au zis, unul zice că nici măcar n-a zis ce se spune că a zis, ceva despre o mare campioană. Cum din Băneasa până la Londra e cale lungă, declaraţiile şi mesajele circulă distorsionat, tur-retur. S-au pretins scuze, s-au oferit explicaţii şi fiecare a rămas cu convingerea că are dreptate. Dinspre Londra, a sosit un zvon, că în următoarele ore conducerea COSR ne va livra o declaraţie legată de supărarea întregii delegaţii vizavi de respectivele ziceri. De la ce s-a întâmplat într-un studio TV sau pe un cont de twitter şi până la propunerea ca toţi sportivii autohtoni să intre în silenzio stampa, e însă cale lungă.

E ştiut că sportivii stau într-un sat, satul olimpic, dar nu îmi închipuiam că şi acolo există un văcar care trebuie să se supere din când în când. Una e una şi alta e alta. Am înţeles că avem politicieni, cu priviri înceţoşate, care reduc toată presa autohtonă la Antena 3, dar speram ca măcar sportivii, antrenorii şi conducătorii lor, să priceapă că lucrurile nu stau deloc aşa. Ar fi păcat ca prin ricoşeu, politicul, sau cei care pretind că se pricep la el, să ne strice şi această plăcere simplă, de a ne bucura, de la distanţă, de performanţele, sau zbaterile spre performanţă, ale unor compatrioţi.

PS

Ce bine ar fi ca şi politicienii să fie la fel de sensibili şi să răspundă la jigniri cu lungi tăceri.