"Stadion de cartier", un proiect incomod

Bazele sportive din Capitală au, mai nou, o echipă de "apărători", iar aceasta este o veste proastă pentru autorităţile "anchilozate" şi rechinii imobiliari. Faptul că demersul este susţinut de un antrenor de talia lui Mircea Lucescu şi de un om de afaceri important, implicat în fotbal, Dan Şucu, sporeşte interesul din jurul acestuia. Antropologul Andrei Mihail şi istoricul Răzvan Voinea au prezentat proiectul în prima zi a campaniei electorale, sperând că în acest mod vor atrage atenţia viitorilor edili şi consilieri. Cu această ocazie a fost lansată şi petiţia "Apăraţi bazele sportive bucureştene" de către Asociaţia Centrul de Studii Sportul Est European (CS Sportul), în cadrul evenimentului "Jucăm acasă". Petiţia cere consilierilor locali şi generali, primarilor de sector şi primarului municipiului Bucureşti să blocheze desfiinţarea bazelor şi instalaţiilor sportive existente, să îi oblige pe proprietari să le repună în circuitul public şi pe dezvoltatori să asigure astfel de amenajări în proximitatea noilor ansambluri construite. CS Sportul a întreprins o serie de acţiuni concrete în cadrul proiectului "Stadion de Cartier", printre care cartografierea tuturor bazelor şi instalaţiilor sportive şi de agrement din Bucureşti, funcţionale în 1989, inventar care va fi publicat în toamna acestui an, precum şi colectarea documentelor de arhivă care atestă investiţiile realizate de statul român în patrimoniul sportiv şi de agrement din Bucureşti, dar şi cercetarea de teren în proximitatea acestor amenajări pentru a identifica şi pune în valoare importanţa lor la nivelul calităţii vieţii cotidiene.

Bucureştiul avea 130 de baze sportive în urmă cu 35 de ani, iar acum în locul unora au apărut centre comerciale, altele sunt în paragină, şi doar o treime mai sunt funcţionale. Despre aceste baze a vorbit şi Mircea Lucescu: "Aceste baze erau folosite şi pentru competiţii la nivel raional, orăşenesc, judeţean. Îmi aduc aminte că numai în cartierul meu erau trei, patru. Acolo ne întâlneam, acolo jucam, acolo creşteam. Aveai un patriotism local foarte dezvoltat. Erai preocupat de tot ce se întâmplă în zona respectivă. Cred că locurile acestea au fost extraordinare pentru creşterea unei generaţii de copii mai sănătos. Asta era baza. Era pentru toată lumea. Acum văd ca au dispărut aceste locuri. Dacă se poate, jumatate din populaţia Bucureştiului să semneze aceasta petiţie pentru că este extrem de importantă pentru sănătatea copiiilor noştri".

Proiectul Stadion de Cartier documentează trecutul şi prezentul fostelor baze sportive muncitoreşti ale Capitalei. Totul a început de la o curiozitate personală a lui Andrei Mihail. Fascinat de trecutul fotbalului copilăriei sale, a devenit tot mai interesat de istoria instituţională şi socială a facilităţilor sportive care stăteau la baza marilor rezultate ale fotbalului profesionist din anii "90. În 2019, echipa Stadion de Cartier s-a îmbogăţit cu încă doi membri, Ileana Szasz şi Andrei Răzvan Voinea, proiectul fiind adoptat de Asociaţia Studio Zona.

Proiectul are şi un manifest: "Bucureştiul este un oraş tot mai poluat, cu tot mai puţine spaţii verzi şi locuri publice, în care riscurile asupra sănătăţii publice cresc de la un an la altul. Sportul de masă este doar unul dintre nenumăratele instrumente pe care autorităţile trebuie să le folosească pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oraşului. În ultimii 30-40 de ani capitale din Europa precum Viena sau Paris au realizat că activitatea fizică de masă este esenţială pentru un oraş prietenos cu locuitorii săi şi au acţionat în acest sens. Bucureştiul trebuie să înveţe atât din propriul trecut, cât şi din experienţa pozitivă a altor oraşe. Astfel, pentru noi, dezvoltarea sustenabilă Bucureştiului trebuie să ţină cont şi de următoarele idei legate de îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a activităţii sportive de masă: Renovarea şi intabularea tuturor bazelor sportive aflate în proprietatea autorităţilor locale;

Trecerea în proprietatea autorităţilor locale a tuturor bazelor sportive deţinute de alte instituţii ale statului; Construirea de noi baze sportive publice în cartierele sărace ale Capitalei, astfel încât suprafaţa oraşului să fie acoperită uniform, în funcţie de densitatea populaţiei din fiecare zonă;

Elaborarea unor noi planuri urbanistice care să oblige dezvoltatorii imobiliari să construiască facilităţi sportive în cadrul noilor ansambluri imobiliare; Accesibilizarea tuturor bazelor sportive astfel încât ele să poată fi folosite de către toţi locuitorii oraşului, atât pentru persoanele cu diferite dizabilităţi sau cu un nivel scăzut al veniturilor; Colaborarea cu şcolile şi cluburile de fotbal din cartiere, cu ONG-urile locale şi cu Federaţia Română de Fotbal pentru dezvoltarea activităţii sportive atât în direcţia sănătăţii publice, a apropierii şi mobilităţii sociale, dar şi a sportului de performanţă;

Dezvoltarea unor structuri destinate zonelor marginalizate care să se bazeze atât pe specialişti în domeniul sportului, cât şi pe psihologi, nutriţionişti sau asistenţi sociali, care să funcţioneze ca instrumente de asistenţă socială;

Finanţarea proiectelor comunitare şi a iniţiativelor cetăţeneşti dedicate sportului de mase; Implicarea cetăţenilor în elaborarea politicilor de dezvoltare a sportului de mase; Transparentizarea procesului de reglementare şi de cheltuire a banului public destinat sportului de mase".

În cazul în care demersurile pe lângă autorităţile locale şi deţinătorii bazelor nu vor avea succes sunt pregătite şi acţiuni în justiţie.