Stagiunea de vară

Căldură mare, agitaţie politică aşijderea. Nu că ar fi o legătură cauzală între cele două, dar de ceva vreme în preajma concediilor estivale se prefigurează temele ofensivei de toamnă. De aceea stagiunea de vară deţine un rol special pe scena politicii. De 16 ani, mai puţin în 2001 când viaţa politică îngheţase şi nici dogoarea verii nu o mai putea dezmorţi, partidele folosesc lunile de vară pentru a-şi testa capacitate de luptă. Partidele parlamentare se pregătesc pentru o nouă fază a competiţiei pentru preeminenţă. Dar, ca de cele mai multe ori, obiectul încleştării e derizoriu. PSD se luptă cu culorile, incapabil să îşi refuleze obsesia portocalie. PC se confruntă cu Destinul şi pare a şti că nu îl poate înfrunta singur. Alianţa îşi trăieşte agonia fără demnitate: Abel prepară metodic uciderea rituală a lui Cain, dar nimic din tragismul biblic nu transpare în confruntarea dintre PD şi PNL. UDMR a început să îşi potrivească ceasul după ora Europe Occidentale; are însă probleme de orientare. Iar PRM, ca de obicei, combate bine.

Într-o nouă dispoziţie cromatică, roşu-socialistă, dar fără o relansare identitară, PSD a reluat tradiţia campaniilor de marketing. Moţiunea de cenzură şi ofensiva stradală rămân însă într-o zonă gri. Disjuncţia subtilă dintre Traian Băsescu şi portocaliul Alianţei ţine de tactica conjuncturală şi nu rezolvă problemele interne ale partidului. Forţa parlamentară a partidului este redusă, iar ideea dărâmării Guvernului nu are şanse de victorie. Teoretic PSD, care dispune de 107 deputaţi şi 44 de senatori, are nevoie de sprijinul PRM (32 de deputaţi şi 18 senatori), PC (20 de deputaţi şi 11senatori) şi al grupului parlamentar al minorităţilor naţionale (18 deputaţi), dar nici unul dintre aceste grupuri parlamentare nu şi-au anunţat sprijinul. Fără minorităţi, şi în condiţiile absolut ipotetice ale prezenţei tuturor parlamentarilor afiliaţi, moţiunea ar primi doar 232 de voturi. Însă cum PRM a declarat deja că nu votează cu PSD, iar PC, după ce a întreţinut artificial suspansul privind rămânerea la guvernare s-a alăturat majorităţii guvernamentale, şansele teoretice ale moţiunii s-au spulberat. Oricum reprezentanţii minorităţilor nu îşi pot asuma riscul politic al unei atitudini decisive care i-ar expune inutil. În aceste condiţii exerciţiul moţiunii rămâne simbolic şi oferă majorităţii şansă reconcilierii sale formale. Mai mult, dacă PSD nu va reuşi să depăşească semnificativ cele 151 de voturi de care dispune va proba izolarea sa politică, ceea ce va creşte presiunea asupra actualei conduceri din partea contestatarilor.

Nici PC nu intră în stagiunea de vară cu trupa în formă. Criza declanşată de declararea de către CNSAS a lui Dan Voiculescu drept colaborator al Securităţii ca poliţie politică este abia la început. Rezoluţia Consiliului Naţional al PC de duminică îi dă lui Voiculescu un vot de încredere şi îl împuterniceşte să renegocieze protocolul Coaliţiei. Cu două săptămâni în urmă, când liderul PC anunţa disponibilitatea sa de a intra în Guvern ca ministru de stat oferea un sprijin condiţionat de doi ani; acum acesta a fost redus la doar şase luni. Cam atât estima şi Traian Băsescu durata previzibilă de viaţă a Guvernului. Votul masiv în favoarea rezoluţiei, 332 contra 23, dă imaginea unui partid disciplinat în plină luptă pentru supravieţuire. Previzibilă, decizia PC nu creează condiţiile relansării partidului, amână deznodământul, dar lasă loc speranţei că negocierile ulterioare vor oferi o ieşire rezonabilă din scenă.

Protagoniştii principali ai spectacolului politic de vară vor fi tot PNL şi PD. Scenariu nu va fi diferit, căci partiturile nu mai pot fi rescrise. Scenariul moţiunii de cenzură devastatoare s-a risipit, dar consecinţele rezistenţei îndelungate încep să se observe. Atacat constant, PNL a ajuns în cea mai dezavantajoasă poziţie de până acum. Şi încă atacul frontal nu s-a lansat.