STUDIU NEW YORK TIMES Băncile europene - pregătite pentru o criză, dar nu pentru coronacriză

Un şoc real (cel al consecinţelor economice ale pandemiei de coronavirus) care va afecta sectorul bancar a apărut anul acesta înainte să fie lansate testele de stres - acel exerciţiu pe care îl fac autorităţile de reglementare ca să afle dacă băncile europene pot supravieţui unui scenariu ce include o încetinire economică abruptă, prăbuşirea preţurilor acţiunilor şi a cheltuielilor consumatorilor.

În noul context, o analiză realizată de New York Times aduce în atenţie faptul că impactul financiar al pandemiei de coronavirus este vizibil în fabricile închise, aeroporturile goale şi centrele pustii ale oraşelor, ceea ce generează un peisaj care depăşeşte cu mult cel mai sever scenariu avut în vedere de autorităţi pentru testarea băncilor: o scădere cu 4,3% a economiei Uniunii Europene, până la sfârşitul anului 2022.

Unii analişti se aşteaptă ca economia europeană să scadă cu peste 10% în prima jumătate a acestui an din cauza efectelor pandemiei, ameninţând cu o explozie de împrumuturi neperformante, deteriorarea activelor şi scăderea preţurilor acţiunilor.

Întrebarea care apare acum în rândul autorităţilor de reglementare şi al bancherilor centrali este dacă măsurile pe care le-au luat în ultimii ani pentru protejarea sistemului bancar vor fi suficiente ca să prevină o criză a creditului, falimentele bancare şi o prăbuşire financiară cu ramificaţii globale, conform analizei.

Andrea Enria, preşedintele Consiliului de Supraveghere din cadrul Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat recent că până acum prejudiciul creat de pandemie a fost gestionabil. Dar, domnia sa a avertizat, în acelaşi timp: "Trebuie să vedem cât timp va dura şi cât de profundă va deveni criza".

Băncile din întreaga lume sunt supuse presiunilor în noul context. Studiul citat arată că problema este deosebit de acută în Europa, deoarece multe bănci nu s-au redresat cu adevărat după criza financiară care a început în 2008 din cauza datoriilor imobiliare toxice şi s-a răspândit la datoria publică din zona euro, durând cel puţin şapte ani până să dea semne de atenuare. Instituţii financiare precum Deutsche Bank - cea mai mare bancă din Germania - sunt afectate de o rentabilitate redusă, operaţiuni ineficiente şi costuri continue pentru curăţarea bilanţurilor de credite neperformante.

În plus, studiul arată că, economia europeană depinde mai mult decât cea a Statelor Unite de funcţionarea băncilor. Potrivit acestuia, companiile europene obţin mai mult de două treimi din creditele lor sub formă de împrumuturi bancare, în timp ce firmele americane dobândesc mai puţin de o treime direct de la bănci. Ele atrag restul vânzând obligaţiuni corporative sau acţiuni.

Nu există încă vreun semn de faliment bancar, în parte datorită faptului că Banca Centrală Europeană a inundat rapid sistemul financiar cu numerar.

"Este posibil să existe anumite bănci mai mici care vor trebuie salvate, dar nu cred că este cazul vreuneia dintre cele mai mari", spune Richard Portes, profesor de economie la London Business School, preşedinte al unui comitet care consiliază Banca Centrală Europeană şi autorităţile de reglementare europene cu privire la riscurile financiare. În opinia sa, însă, "lucrurile se întâmplă atât de repede încât este imposibil să spunem ce poate aduce viitorul".

Marcel Fratzscher, preşedintele Institutului German de Cercetări Economice din Berlin, a afirmat recent: "În cel mai rău caz, am putea asista la o altă criză financiară. Sistemul bancar din Europa şi din Germania nu este atât de rezistent pe cât şi-ar dori".

Când actuala criză se va termina, băncile europene ar putea fi şi mai mult diminuate ca amploare pe scena globală, decât sunt deja. Analiza arată că, după criza financiară din 2008, giganţi americani precum JPMorgan Chase şi Goldman Sachs s-au redresat mai repede decât rivalii lor europeni, marginalizându-i. Spre exemplu, în clasamentul primelor zece bănci de investiţii de la nivel global - în funcţie de venituri -, singura prezenţă din zona euro este Deutsche Bank. Din afara Uniunii Europene, se află în acest top Barclays (Marea Britanie) şi Credit Suisse (Elveţia).

Pe măsură ce cetăţenii europeni sunt nevoiţi să stea acasă, iar aeroporturile, hotelurile, restaurantele, saloanele de înfrumuseţare, sălile de sport etc. sunt goale, oprirea bruscă a activităţii economice va aduce la lumină punctele slabe ascunse ale băncilor.

Analiza menţionează că autorităţile de reglementare sunt îngrijorate, de exemplu, cu privire la numărul băncilor vulnerabile la datoriile care au un rating cu doar o treaptă peste cel nerecomandat investiţiilor ("junk"). Dacă, aşa cum este de aşteptat, criza va duce la retrogradări pe scară largă ale acestor datorii de către agenţiile de rating, fondurile de investiţii administrate de bănci vor fi obligate să vândă masiv active la preţuri mici, deoarece nu li se permite să deţină obligaţiuni cu rating "junk".

În acelaşi timp, băncile fac eforturi ca să-şi servească marii clienţi corporativi, precum companiile aeriene sau producătorii de autovehicule care şi-au terminat brusc liniile de credit existente, în contextul în care trebuie să compenseze declinul vânzărilor, iar acest lucru consumă din rezervele instituţiilor financiare.

"Pierderile de la marii împrumutaţi corporativi reprezintă cea mai mare preocupare în acest moment", spune Nicolas Veron, membru al organizaţiei de cercetare Bruegel din Bruxelles.

Potrivit analiştilor Berenberg Bank, băncile care au împrumutat masiv industria aviaţiei, precum Natixis din Franţa, sau industria petrolului şi gazelor, precum ING din Olanda, ar putea fi expuse în mod special. În acest context, un purtător de cuvânt al ING a spus că aproximativ 4 miliarde de euro din cele 38 de miliarde de euro pe care banca le-a împrumutat companiilor de petrol şi gaze sunt în pericol din cauza scăderilor recente ale preţurilor de pe piaţa ţiţeiului. Natixis a refuzat să comenteze pe marginea acestei situaţii.

Criza a fost deosebit de dură pentru băncile italiene. Italia are cel mai mare număr de decese din Europa, cauzate de virusul corona, iar asta într-un moment în care economia sa era deja în pragul recesiunii.

Germania şi alte ţări din nordul Europei au combătut propunerile pentru împărţirea sarcinii financiare generate de criză, iar acest lucru ar putea alimenta resentimentele politice în Italia, dacă vreuna dintre băncile sale va avea nevoie de salvare din partea statului. Într-un astfel de context, Richard Portes, profesor de economie la London Business School, atrage atenţia: "Dacă vreţi ca această criză să aducă la putere guverne populiste, guverne de dreapta, acesta este un mod de a le obţine".

Băncile germane sunt, de asemenea, slabe, chiar dacă economia ţării este mult mai sănătoasă decât cea a Italiei.

Ţara are mai multe bănci decât are nevoie şi multe dintre ele abia realizează profit, notează analiza, precizând că la sfârşitul lunii martie, agenţia de rating Fitch şi-a revizuit în sens negativ evaluările asupra multor creditori germani, măsură care a privit inclusiv giganţii Deutsche Bank şi Commerzbank.

De asemenea, băncile se confruntă cu o ameninţare la care nimeni nu s-a gândit înainte, potrivit sursei, care precizează că acesta este riscul lucrului de acasă, şi anume: cu cât de mulţi traderi, ofiţeri de credit şi specialişti în tehnologie lucrează de la distanţă, cu atât există un risc mai mare de atacuri cibernetice.

Studiul susţine, însă, că există şi câteva motive de optimism, acestea venind din faptul că factori majori de decizie, precum conducerea Băncii Centrale Europene, sunt veterani ai crizei datoriilor, astfel că au acumulat experienţă.

Acum, liderii europeni s-au mobilizat rapid, răspunzînd prin măsuri de urgenţă menite să reducă daunele economice cauzate de oprirea activităţilor eonomice şi carantină. Banca Centrală Europeană, spre exemplu, va cumpăra obligaţiuni guvernamentale şi corporative de până la un trilion de euro, urmărind să ajute la menţinerea ratelor dobânzilor şi să faciliteze acordarea de credite băncilor. În plus, autoritatea de reglementare le-a permis băncilor să apeleze la capitalurile pe care le-au pus deoparte pentru o astfel de urgenţă şi a insistat ca băncile să suspende dividendele şi să limiteze bonusurile pentru manageri. În acelaşi context, guvernele din unele ţări oferă garanţii de credit, astfel încât întreprinderile în dificultate să poată primi împrumuturi.

Testele de stres care trebuiau derulate în Europa anul acesta şi finalizate până la sfârşitul lunii iulie, au fost amânate. "În acest moment, punctul principal de atenţie este păstrarea capitalului băncilor", a subliniat Andrea Enria, cel care conduce Consiliului de Supraveghere din cadrul BCE.

Conform specialiştilor, sistemul financiar european este mai puternic acum decât a fost în perioada crizei financiare, iar supravegherea creditorilor este centralizată la BCE, ceea ce ar trebui să faciliteze gestionarea crizelor. În plus, băncile au fost obligate să-şi reducă dependenţa de banii împrumutaţi şi să-şi creeze rezerve de capital, având resurse, însă rămâne de văzut cât va dura criza. Cu cât această perioadă de criză va fi mai mare, cu atât creşte riscul ca resursele băncilor să sece şi să izbucnească o criză în domeniu.