Suntem cerşetori europeni şi avem drepturi!

După un suspans demn de cele mai bune thrillere de categorie B, autorităţile europene au anunţat acordul privind noul buget european multianual. Au fost şi ameninţări ridicole venite din partea autorităţilor noastre şi a celor de la Varşovia, cu privire la blocarea bugetului dacă nu le sunt alocate fondurile promise anterior.

Dar cerşetorii agresivi nu sunt neapărat doar din Est. Franţa şi Italia au dat de înţeles că vor bloca bugetul dacă nu vor primi fondurile agricole "cuvenite".

"Încercaţi să vă imaginaţi o târguială lipsită de maniere într-un talcioc. Aceasta este nimic pe lângă târguiala dintre liderii UE din jurul bugetului comun", scria recent Mats Persson în The Telegraph. Persson este directorul organizaţiei Open Europe, care militează pentru reformarea Uniunii Europene.

În opinia sa, "există zero şanse pentru o reformă adevărată a priorităţilor de cheltuire a banilor", deoarece "grupurile de interese, cum este lobby-ul agricol, pot bloca schimbările prin intermediul veto-urilor naţionale".

Anunţul preşedintelui Herman van Rompuy, privind succesul negocierilor bugetare, a deschis calea declaraţiilor prin care liderii europeni îşi proclamau, fiecare, victoria.

"Cameron triumfă, în condiţiile în care liderii europeni adoptă prima reducere bugetară din istoria Uniunii Europene", scrie cotidianul The Telegraph. Într-o conferinţă de presă la Bruxelles, David Cameron i-a îndemnat şi pe cetăţenii britanici să fie mândri de această realizare istorică.

Dar este o victorie adevărată? Sau doar o concesie mascată pentru sus­ţinerea unui "lider" european care ameninţă cu referendumul, într-o încercare disperată de recâştigare a încrederii populare?

"În ciuda reducerii istorice a bugetului UE, contribuţia Marii Britanii va creşte cu circa 500 de milioane de lire sterline, pe fondul creşterii cotei alocate unor noi membri cum sunt Polonia şi România", se mai arată în The Telegraph. Dacă asta este faţa triumfului, oare cum ar arăta înfrângerea?

Bruno Waterfield, corespondentul The Telegraph la Bruxelles, scria pe Twitter că "Franţa organizează opoziţia faţă de adepţii disciplinei bugetare Marea Britanie, Germania, Olanda şi Suedia". Este greu de crezut că François Hollande va înceta "rezis­tenţa" după ultima întâlnire la nivel înalt, mai ales că Parlamentul European trebuie să valideze bugetul.

Iar preşedinele Franţei nu este singur. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, "organizează desfăşurarea unui vot secret, în cadrul căruia parlamentarii se pot pronunţa împotriva bugetului, fără a fi identificaţi de alegători sau de către propriile guverne", după cum mai scrie The Telegraph.

Am citit de câteva ori paragraful pentru a înţelege pe deplin amploarea ticăloşiilor din spatele uşilor închise ale unei Europe care se vrea deschisă faţă de cetăţenii săi. Mai este posibil să nu fie pătruns, chiar şi cel mai eurosceptic european, de sentimentul înălţător al apartenenţei la marea familie europeană unită?

În timp ce liderii nu au timp să privească pe fereastră cum se adânceşte criza economică şi financiară a Europei, împărţind riguros pielea ursului din pădure, efectele acesteia se extind tot mai mult şi dincolo de Sudul şi Estul Europei.

În ultima zi a negocierilor de la Bruxelles, presa olandeză anunţa închiderea Institutului Cultural Olandez de la Paris, înfiinţat în 1957, pe fondul reducerii cheltuielilor din bugetul naţional. Aceeaşi soartă au avut-o şi institutele culturale din Londra şi Berlin.

Deteriorarea severă a condiţiilor economice din Olanda a determinat şi anunţarea unor reduceri semnificative ale plăţilor efectuate de către fondurile de pensii ocupaţionale. Menţinerea dobânzilor la un nivel extrem de scăzut, pe fondul politicii monetare ultrarelaxate a BCE, a creat dezechilibre majore între activele şi pasivele acestor fonduri, fiind depăşite pragurile prudenţiale stabilite prin lege.

Ultimele date statistice arată şi creşterea accentuată a şomajului în rândul imigranţilor din afara Europei, care a ajuns la 28% pentru tinerii sub 25 de ani.

"Coctail-ul social" din Ţara Lalelelor pare să devină astfel tot mai tensionat, cu un major potenţial exploziv. Toate aceste semnale de alarmă nu l-au împiedicat pe premierul Mark Rutte să se declare satisfăcut de rezultatul negocierilor de la Bruxelles, chiar dacă discountul de circa un miliard de euro aplicat contribuţiilor olandeze se va reduce semnificativ.

În Est, Warsaw Business Journal arată că deficitul bugetar al Poloniei a atins 23% din ţinta stabilită pentru întregul an 2013 doar în ianuarie, în timp ce rata şomajului din aceeaşi lună a urcat până la 14,2%, conform estimărilor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale.

Oare cum este posibil un astfel de nivel al şomajului într-o ţară care s-a lăudat neîncetat în ultimii ani cu performanţele sale economice? Să fie de vină fondurile europene alocate Poloniei prin bugetul multianual precedent, care au împiedicat restructurarea economiei pe baze competitive?

Anchetele declanşate de UE cu privire la modul de alocare a finanţărilor europene în Polonia ne fac să credem că astfel de investigaţii vor intra în peisajul cotidian din anii următori, mai ales în ţările membre care trebuie să primească cele mai multe fonduri.

Având în vedere corupţia şi risipa care însoţesc orice ban pe care scrie "european", motivele vor fi nenumărate pentru a suspenda sau anula orice alocare a fondurilor de "coeziune". Presiunile din partea cetăţenilor Vestului Europei vor fi tot mai mari, în condiţiile în care nu mai poa­te fi ascunsă adevărata direcţie a convergenţei europene: de la standardul de viaţă din Vest către cel din Est şi nu invers.

În încheierea articolului publicat pe blogul găzduit de cotidianul The Telegraph, Mats Persson ajunge la o concluzie deprimantă: "Europa va pierde din nou, fiind blocată de un buget fără nicio legătură cu realitatea economică".

Dilemele celor care încearcă să raţionalizeze impasibilitatea liderilor europeni faţă de prăpastia tot mai mare dintre realitatea economică şi cea bugetară a UE nu provoacă, din fericire, insomnii şi la Bucureşti. Aici lucrurile sunt clare. Preşedintele este mulţumit, iar premierul total dezamăgit.

În lumea anglo-saxonă există o vorbă: cerşetorii nu pot alege. Se pare că o parte a autorităţilor din ţările est-europene, care îşi cer drepturile lor de cetăţeni europeni, au uitat acest lucru.

Evoluţia economiilor europene din perioada 2014 - 2020 le va aminti, însă, că "cele mai bune planuri ale şoarecilor şi oamenilor ajung adesea pe căi greşite", după cum spunea poetul scoţian Robert Burns.

Şi nimeni nu va mai negocia trans­ferurile bugetare, pentru că "donatorii" îşi vor întoarce buzunarele pe dos şi vor folosi replica lui Moromete către Jupuitu': N-am!

Abia atunci va începe adevărata "convergenţă" europeană...