Surse: Glencore livrează aluminiu rusesc în sistemul London Metal Exchange

Traderul elveţian de mărfuri Glencore Plc a livrat cantităţi semnificative de aluminiu de origine rusă către depozitele din Gwangyang, Coreea de Sud, înregistrate la Bursa Metalelor din Londra (London Metal Exchange - LME), spun surse care au cunoştinţă directă de această situaţie, citate de Reuters. O altă sursă declară că aluminiul livrat la Gwangyang a fost produs de Rusal.

Livrările în depozitele LME evidenţiază dificultatea cu care se confruntă Rusal, cel mai mare producător de aluminiu din lume (din afara Chinei), în condiţiile în care contractele din 2022 expiră, iar cumpărătorii evită metalul rusesc pentru contractele din 2023, afirmă una dintre sursele citate.

Unii cumpărători şi utilizatori finali de aluminiu din industria transporturilor, construcţiilor şi ambalajelor nu doresc să folosească aluminiul fabricat de Rusal în produsele lor. Metalul nedorit, cum este cel de la Rusal, ajunge de obicei în sistemul LME, o piaţă de ultimă instanţă pentru consumatori şi producători, potrivit Reuters.

Sursele citate nu au precizat cât de mult aluminiu de la Rusal a fost livrat de Glencore către depozitele LME din Gwangyang.

Glencore şi London Metal Exchange au refuzat să comenteze pe marginea informaţiei publicate de Reuters, iar Rusal nu a răspuns solicităriilor de declaraţii.

În aprilie 2020, Rusal a încheiat un contract pe termen lung în baza căruia furnizează către Glencore 6,9 milioane de tone de aluminiu. Din această cantitate, 344.760 de tone au fost livrate în 2020, iar aproximativ 1,6 milioane de tone pe an sunt furnizate între 2021 şi 2024.

O informaţie publicată săptămâna trecută de Bloomberg, conform căreia administraţia americană analizează o eventuală restricţionare a importurilor de aluminiu rusesc - ca răspuns la invazia militară a Moscovei în Ucraina - a determinat creşterea cu peste 7% a preţului aluminiului în 12 şi 13 octombrie, ajungând la 2.359,50 dolari tona. Potrivit traderilor de aluminiu, reacţia bruscă a fost cauzată de temerile legate de o eventuală criză în domeniu, dacă gigantul Rusal ar fi sancţionat. Rusal asigură 6% din livrările globale de aluminiu - estimate la aproximativ 70 de milioane de tone în acest an.

Atunci, Christopher Burnham, preşedintele En+, compania care deţine pachetul de control la Rusal, a avertizat, conform spglobal.com: "Speculaţiile iresponsabile de acest fel aduc beneficii doar concurenţilor, care au pledat public pentru restricţionarea accesului nostru pe piaţă, dar dăunează consumatorului american şi economiei SUA, ameninţând peste 164.000 de locuri de muncă directe şi 470.000 indirecte în industriile potenţial afectate. Aceste speculaţii afectează şi clienţii pentru că ele pot adăuga mii de dolari la preţurile maşinilor şi camioanelor".

Burnham a amintit că SUA au aplicat anterior sancţiuni împotriva Rusal în 2018. Conform declaraţiilor sale, preţul aluminiului tranzacţionat la LME a crescut cu 29% în 2018, în urma sancţiunilor, şi "au fost făcute mari eforturi pentru ca producătorii americani să găsească materii alternative".

Stocurile de aluminiu din depozitele LME au crescut vineri cu 65.825 de tone, la 433.025 de tone. Din această cantitate, 23.525 de tone au fost livrate către Gwanyang, în Coreea de Sud şi 44.675 de tone către Port Klang din Malaezia, conform Reuters.

Marţi, stocurile crescuseră cu 48.350 de tone, potrivit nasdaq.com. Preţul aluminiului cu livrare la trei luni era ieri, la LME, de peste 2.190 dolari tona.

Banca americană de investiţii Goldman Sachs Group Inc. nu crede că SUA vor interzice aluminiul rusesc şi anticipează că presiunea asupra preţurilor metalelor va continua, "având în vedere cererea fizică slabă din Europa". În opinia specialiştilor Goldman Sachs, citaţi de Bloomberg, situaţia geopolitică nu stimulează eliminarea metalelor ruseşti de la burse.

La începutul acestei luni, LME a lansat pentru discuţii un document privind posibilitatea interzicerii tranzacţionării şi stocării în sistemul său a aluminiului, nichelului şi cuprului din Rusia.

• Preţul îngrăşămintelor scade

Cotaţiile îngrăşămintelor scad, în condiţiile în care fermierii nemulţumiţi de preţurile mari şi-au amânat achiziţiile, ceea ce a dus la declinul cererii şi apariţia unui fenomen de suprasaturaţie care dă peste cap piaţa pentru inputuri agricole, transmite Bloomberg.

La începutul acestui an, preţurile îngrăşămintelor au atins valori record, după ce sancţiunile impuse Belarusului, un important producător, şi invazia rusească din Ucraina au dus la explozia preţurilor pentru îngrăşăminte destinate culturilor agricole. Asta a determinat marii producători mondiali de îngrăşăminte să îşi majoreze achiziţiile şi să transporte cantităţi mari de produse pentru a evita problemele din lanţurile de aprovizionare şi restricţiile comerciale impuse pentru o serie de pieţe precum Rusia, notează Agerpres.

Astfel de măsuri au dus la majorarea stocurilor de îngrăşăminte în unele regiuni importante, iar fermierii nu mai cumpără îngrăşăminte, o situaţie care afectează şi mai mult piaţa. Această evoluţie afectează atât SUA, un mare cumpărător de îngrăşăminte şi cel mai mare exportator mondial de porumb, cât şi Brazilia, cel mai mare exportator mondial de soia boabe.

"Fermierii şi-au redus achiziţiile pentru acest input costisitor. Cererea mondială pentru amoniac, fosfat şi potasă este în scădere comparativ cu situaţia din alţi ani", spune Alexis Maxwell, analist la Bloomberg Intelligence.

Un indice săptămânal care urmăreşte preţul ureei în New Orleans a scăzut cu 3,2% vineri, continuând un declin care durează de o lună, pe măsură ce fermierii americani aşteaptă să vadă cât de mult vor coborî preţurile. Fermierii brazilieni amână şi ei achiziţiile, ceea ce duce la scăderea preţurilor pe măsură ce stocurile încep să se acumuleze.

Companiile din industria de îngrăşăminte mizau pe faptul că fermierii vor cumpăra inputuri pentru culturile agricole, având în vedere preţurile ridicate ale cerealelor. Însă, pe măsură ce fermierii au văzut cum preţul produselor agricole scade, după ce a atins valori ridicate, şi-au limitat chletuielile, revenind asupra deciziilor privind aplicarea de îngrăşăminte, momentul livrărilor şi impactul asupra recoltelor viitoare. De exemplu, chiar dacă cultivatorii de porumb trebuie să folosească azot în fiecare an, cei din SUA nu sunt nevoiţi să facă acest lucru în perioada toamnei.

Brazilia, cel mai mare importator mondial de îngrăşăminte, se confruntă cu o situaţie similară. Ţara a importat cantităţi record de îngrăşăminte în acest an pentru a se asigura că fermierii săi vor avea suficiente inputuri necesare extinderii suprafeţelor cultivate.

"Ritmul record al importurilor din acest an a dus la umplerea depozitelor, astfel că Brazilia a fost nevoită să reexporte surplusul, ceea ce a pus presiuni asupra preţurilor interne şi internaţionale, pe măsură ce Brazilia va importa volume mai mici în a doua jumătate a anului", susţine Maisa Romanello, analist la firma Safras & Mercado.

Preţurile îngrăşămintelor în Brazilia au scăzut aproape la jumătate faţă de vârfurile atinse în luna aprilie.