THEODOR STOLOJAN LA LANSAREA CĂRŢII SALE: "Adevărul trebuie restabilit întotdeauna"

Fostul premier Theodor Stolojan a afirmat, joi seară, la lansarea volumului său "Decizii, controverse şi mituri în economie şi politică (1961 - 2020)", că în decursul timpului, mai ales după intrarea acestuia în politică, s-au creat o serie de neadevăruri, care repetate încontinuu, au devenit mituri despre domnia sa. "Adevărul trebuie restabilit întotdeauna", a spus Stolojan la lansarea cărţii sale, volum publicat de editura Academiei Române.La lansare au participat mai mulţi politicieni din Partidul Naţional Liberal (PNL) şi personalităţi ale vieţii publice, printre care Ludovic Orban, preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, Raluca Turcan, ministrul Muncii, Valeriu Stoica, fost preşedinte PNL, Sebastian Burduja, vicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, Cătălin Păuna, economistul-şef al Băncii Mondiale în România, reprezentanţi ai editurii Academiei Române, dar şi Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României.

"De ce am scris această carte? În primul rând pentru că cei care aţi trecut prin guvernare, chiar recent sau în anii din urmă, ştiţi ce înseamnă constrângeri. Când iei o decizie. Când toată lumea crede că decizia trebuie luată, iar tu, care eşti în Guvern şi ai responsabilitatea de a o lua ştii că ai o serie de constrângeri care te obligă să procedezi într-un fel sau altul şi nu întotdeauna pe aşteptările populaţiei, din păcate. Deci am vrut să clarific contextul în care au fost luate o serie de decizii importante în primii trei ani ai tranziţiei. Şi nu numai: şi înainte de decembrie '89. Asta a fost situaţia, am participat la decizii importante şi înainte, în Ministerul Finanţelor. Al doilea motiv a fost pentru a scoate în evidenţă o serie de dispute care au apărut, de regulă post-factum, în care actele tale de decizie sunt interpretate în fel şi chip. Eşti făcut în toate feluri, lucru pe care ca politician sigur că trebuie să îl accepţi, eşti politician, eşti criticat. Dar în momentul în care sunt denaturate o serie de fapte reale atunci trebuie să arăţi totuşi ce se întâmplă şi de ce au fost aceste controverse la vremea respectivă. Amintiţi-vă numai aşa zisa confiscare a valutei. A intrat în folclor, nu o mai schimbă nimeni. Dar dacă analizezi cum s-a luat o asemenea decizie ajungi la concluzia că nu aveau la acel moment altceva de făcut. Şi există şi un al treilea motiv pentru care am scris această carte: în decursul timpului, mai ales după ce am intrat în politică, s-au creat o serie de neadevăruri care, repetate încontinuu, au devenit mituri. O serie de neadevăruri şi adevărul trebuie restabilit întotdeauna. Mă refer de exemplu la acea învinuire că în calitate de prim-ministru am oprit anchetele care se făceau pentru identificarea presupuselor conturi în valută ale lui Ceauşescu din străinătate de un miliard de dolari dacă vă amintiţi, a fost unul din capetele de acuzare la vremea respectivă, şi alte asemenea lucruri. Cartea arată mai puţin despre viaţa mea personală. Încearcă să explice, când se referă la mine, doar cum am ajuns să particip la o serie de decizii înainte de '89 şi după. În carte veţi găsi cum a fost elaborată strategia de tranziţie, ce a ieşit din ea în aplicare, primele reforme din primii ani ai tranziţiei, procesul de privatizare... De asemenea veţi găsi lucruri interesante despre privatizarea din Republica Moldova unde am fost unul dintre participanţii la acest proces, despre transformarea Băncii Mondiale într-o bancă a cunoaşterii, cum am încercat noi să facem din Partidul Naţional Liberal o forţă politică redutabilă pe partea dreaptă... De asemenea, despre Uniunea Europeană, România şi locul ei în Uniunea Europeană, dacă România e pregătită sau nu să intre în (zona) euro. În sfârşit, cartea se închide cu un capitol care înseamnă o privire spre viitor, viitorul pe care îl aşteptăm cu toţii şi pe care îl aşteaptă oamenii, un standard de viaţă european", a spus Stolojan la lansarea de la Palatul Parlamentului.

La rândul său, Ludovic Orban, preşedintele PNL şi preşedintele Camerei Deputaţilor, a afirmat că deşi a ajuns la Palatul Victoria după îndepărtarea unui premier care susţinea reformele, Theodor Stolojan a trebuit să facă reforme mai dure decât predecesorul său, Petre Roman.

"Mă bucur că domnul Stolojan a luat decizia să scrie o carte pentru că mărturisesc că de la apariţia în viaţa publică (a domniei sale) am fost foarte interesat de ce stă în spatele unor deciziide-a lungul carierei prodigioase pe care a avut-o şi încă am întrebări la care nu am primit răspuns şi sper să găsesc răspunsuri la această întrebare. De domnul Stolojan se leagă practic prima individualizare a tehnocraţiei, domnul Stolojan a ajuns premier într-o perioadă foarte tulbure a României când exista o confruntare între două aripi a FSN-ului. Deşi a ajuns la putere după îndepărtarea unui premier care, aşa părea, că este un om care sprijină reformele, a trebuit să facă reforme mai dure deşi în Parlament, în Camera Deputaţilor preşedinte era Dan Marţian, iar la Senat preşedintele era Alexandru Bârlădeanu, fost ministru am Comerţului Exterior în 1947 sau 1948 dacă îmi aduc bine aminte. Chiar e un citat în carte în care domnul Bârlădeanu spunea «voi vreţi să distrugeţi economia, voi vreţi să construiţi capitalismul». Cam asta a fost perioada în care domnul Stolojan a guvernat şi cam ăsta era contextul parlamentar. Context în care a trebuit să ia reforme extrem de dure, extrem de serioase, în nişte condiţii în care resursele financiare aflate la dispoziţia României erau mai degrabă blocate din cauza faptului că nu se organizau alegeri libere şi democratice într-un termen scurt. Un alt episod să spun foarte interesant în cariera domnului Stolojan a fost venirea la Partidul Naţional Liberal. Sigur că aici domnul Valeriu Stoica a avut rolul determinant. (...) Candidatura domnului Stolojan la preşedinţia României din partea PNL a reprezentat un puternic suport pentru Partidul Naţional Liberal care venea după o perioadă de guvernare în Convenţie în care s-a despărţit de PNŢCD şi a reuşit să supravieţuiască politic unei guvernări care a fost într-o perioadă extrem de dificilă şi care a dus la erodarea formaţiunilor politice aflate la guvernare", a spus Orban.

Orban i-a ridicat de altfel o întrebare lui Stolojan, respectiv de ce a dat înapoi mandatul de premier încredinţat de preşedintele Traian Băsescu în 2009, la care Stolojan a răspuns:"Sunt două motive. Sigur, Raluca (Turcan) le ştie, nu ştiu dacă le cunosc şi alţii. În primul rând am văzut ce negocia Emil Boc, care era un negociator foarte bun, cu Geoană. Ce vor să facă în acea alianţă de guvernare care era PNL-PSD. Şi ceea ce se negocia acolo era cu totul altceva faţă de am afirmat în campaniile electorale. Ca să vă dau un exemplu: prim-ministrul ca să schimbe un ministru trebuia să ceară aprobarea coaliţiei, celor doi preşedinţi (de partide). Ceea ce însemna să-l faci pe primul-ministru jucăria miniştrilor. Sigur că până la urmă s-a găsit o altă formulă. La vremea respectivă erau deja semnele crizei (financiare) şi am propus un moratoriu: am spus, la fel ca şi acum, să oprim... Nu e posibil când ai, când prevezi o cădere a economiei, să vii şi să creşti salarii, să creşti pensii şi aşa mai departe. Bineînţeles că lucrurile nu erau clare pentru foarte mulţi şi ideea cu moratoriul a fost îngropată. Mai sunt o serie de asemenea lucruri încât am mers la Băsescu, care era preşedinte, şi am spus «domne, dacă vreţi să funcţioneze cât de cât această alianţă, trebuie ca cei ca Boc să fie prim-ministru». Până la urmă viaţa mi-a dat dreptate. De ce: pentru că la prima confruntare dacă vă amintiţi, cu (Dan) Nica, s-a stricat alianţa. Chiar în aceste condiţii, imaginaţi-vă cei doi preşedinţi de partid luând decizii în cadrul coaliţiei, primul-ministru în concepţia respectivă era aşa un fel de-al treilea care execută întotdeauna. Eu mi-am dat seama că intram în conflict foarte rapid cu acest lucru şi a fost o decizie".

Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, a spus că lucrarea lui Stolojan reprezintă o contribuţie valoroasă la cunoaşterea istoriei reale, îndeosebi economice a ţării, atât înainte cât şi după 1989.

"Prin conţinutul său extrem de bogat în evenimente, redate cu multe detalii utile, susţinute de un volum impresionant de informaţii statistice, de natură fiscală, bugetară, valutară, privind preţurile, comerţul exterior, situaţia întreprinderilor şi altele, putem afirma cu convingere că asistăm dincolo de o lucrare conţinând memoriile exacte ale autorului la apariţia unei cărţi document scrisă de o personalitate marcantă a ţării. Dincolo de expunerea cu elocism a evenimentelor economico-politice la care a participat profesorul Stolojan, cartea acoperă cu fapte, explicaţii şi date statistice o perioadă foarte semnificativă din timp, respectiv începând cu anii '60 şi până în prezent. Autorul propune în finalul lucrării şi un set consistent de soluţii şi acţiuni destinate asigurării dezvoltării economice şi sociale sustenabile a României în cursul următorilor 10 ani, pe fiecare domeniu important de activitate", a spus Georgescu.

Între evenimentele economico-politice cu semnificaţie redate de Stolojan în conţinutul cărţii se numără şi epopeea rambursării integrale şi anticipate a datoriei externe a României între anii 1981 şi 1989 decisă de Nicolae Ceauşescu, în condiţiile în care autorul se afla la conducerea Direcţiei Valutare şi a Relaţiilor Internaţionale din cadrul Ministerului de Finanţe.

"Încrâncenarea lui Nicolae Ceauşescu pentru achitarea anticipată a datoriei externe s-a reflectat în dispoziţia dată Băncii Naţionale a României pentru vânzarea a 80 de tone de aur din rezervele internaţionale ale României. Tot Nicolae Ceaşescu a dispus ca după achitarea integrală a datoriei externe să înceapă cumpărarea de aur pentru reîntregirea rezervei României. Până la finele lui '89 au fost cumpărate 21 de tone de aur", afirmă Stolojan în carte, care adaugă că dorinţa de a cumpăra înapoi aurul vândut a fost una dintre cauzele care l-au determinat pe Nicolae Ceauşescu, ca după martie '89, când a fost realizată ultima plată din datoria externă, să nu relaxeze restricţiile din economie, respectiv să reducă exporturile de alimente, să renunţe la marile proiecte de investiţii care nu contribuiau direct la creşterea exporturilor sau a productivităţii şi, în general, să refuze să îmbunătăţească aprovizionarea şi viaţa populaţiei.

"Pentru a menţine ritmurile de creştere economică, a susţine exporturile şi a rambursa anticipat datoria externă, Nicolae Ceauşeascu a aplicat o adevărată terapie de şoc propriului popor în anii '80. Din această cauză, comparativ cu celelalte ţări socialiste ce nu au trăit o asemenea experienţă socială traumatizantă şi care înregistrau datorii externe semnificative la finele anului 1989, în România nu a fost posibilă aplicarea terapiei de şoc imediat după anul 1990. Cui? Unei populaţii deja vlăguite în deceniul precedent", a mai spus Georgescu.

Acesta a adăugat: "Cu privire la perioada ulterioară lui 1989, câteva referiri: în ansamblul reformelor specifice tranziţiei de la economia socialistă, de comandă, la economia capitalistă, de piaţă, cel mai dificil de aplicat s-a dovedit a fi liberalizare preţurilor şi tarifelor cuplată cu asigurarea stabilităţii unui curs de schimb al leului. Iniţial, Guvernul a decis ca liberalizarea preţurilor să se efectueze gradual, în 2 etape: de la 1 noiembrie 1990 şi 1 ianuarie 1991, a doua fază fiind amânată pentru aprilie 1991 şi realizată parţial. Graficul de liberalizare a preţurilor a fost succesiv amânat de factorii politici din cauza costului social ridicat ce urma să fie suportat de populaţie. În aceste condiţii care puneau mare presiune asupra bugetului statului prin subvenţiile substanţiale care trebuiau acordate pentru numeroase produse şi servicii profesorul Stolojan a demisionat în aprilie 1991, împreună cu alţi doi membri ai Guvernului, din poziţia de ministru al Finanţelor. Autorul precizează că în perioada respectivă s-a procedat la deprecierea succesivă a cursului de schimb al leului de la 21 lei pe dolar la 35, apoi la 60, dar pe piaţa paralelă neoficială acesta depăşea în anul 1991 valoarea de 200 de lei. Confruntat cu un nivel foarte scăzut al rezervei valutare a statului, îndeosebi din cauza disciplinei financiare a societăţilor comerciale exportatoare, în scopul funcţionării evitării întreruperii funcţionării sistemului energetic naţional, având ca efecte negative imediate oprirea activităţii unor mari întreprinderi industriale şi periclitarea încălzirii populaţiei în iarna '91-'92, pe baza aprobării Parlamentului din 6 noiembrie 1992, Guvernul Stolojan a procedat nu la confiscarea ci la extinderea convertibilităţii interne a leului pentru toate operaţiunile curente şi la unificarea cursurilor de schimb la un nivel situat între cel oficial de 60 de lei şi cel interbancar de 200-300 de lei, respectiv la valoarea de 180 de lei pe dolar, concomitent, că aici e problema unora, cu schimbarea la acest curs în mod obligatoriu a 800 de milioane de dolari aflaţi în conturile bancare ale agenţilor economici indisciplinaţi care erau obligaţi să vândă valuta statului după încasarea de la exterior dar nu o făceau. (...) La terminarea mandatului ca prim-ministru profesorul Stolojan a spus următoarele: «m-am pregătit aproape o viaţă pentru un an de guvernare». Afirmaţie pe care după citirea lucrării aş extinde-o sub următoarea formulare: «m-am pregătit o viaţă pentru a deveni unul dintre cei mai prestigioşi economişti români pe plan intern şi internaţional, precum şi un om politic foarte respectat şi apreciat pentru profesionalismul dovedit şi ţinuta morală ireproşabilă»".

De menţionat că Florin Georgescu a fost cel care a insistat ca volumul lui Stolojan să fie publicat la editura Academiei Române.

Totodată, Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei şi fost preşedinte al PNL, a afirmat că "cine doreşte să înţeleagă România ar trebui să citească cartea, să citească acele capitole care se referă la România anilor 1961-1989şi o să aibă în felul acesta o imagine mult mai clară asupra României şi asupra a ceea ce s-a întâmplat în România în acea perioadă".

"În bună măsură explică şi ceea ce s-a întâmplat şi după aceea cu România. (...) Sper că vor fi mulţi tineri, mulţi oameni politici care vor citi această carte, pentru că din ea se poate învăţa cum se construiesc instituţiile. O ţară nu este puternică dacă nu are instituţii puternice. (...) Eu sunt vinovat între ghilimele pentru că din tehnocratul care fusese până atunci Theodor Stolojan, chiar şi atunci când a fost prim-ministru tot tehnocrat a fost, am reuşit să fac un om politic. A fost un moment crucial în istoria Partidului Naţional Liberal. Au fost două momente importante care nu ar fi fost depăşite de către PNL fără contribuţia pe care a avut-o Theodor Stolojan: primul a fost cel de la sfârşitul anului 2000, nu vreau să rememorez istoria acelui an care a fost foarte tumultoasă, dar ceea ce a rezultat a fost că un partid din Convenţia Democratică, cel mai important, nu a intrat în Parlament, în timp ce Partidul Naţional Liberal s-a salvat şi o bună contribuţie la această salvare a fost faptul că am reuşit să-l conving pe Theodor Stolojan să intre în PNL şi să accepte să candideze pentru funcţia prezidenţială. A fost o soluţie salvatoare pentru PNL. Mă bucur că l-am convins să accepte această asumare politică şi mă bucur că Partidul Naţional Liberal atunci a reuşit prin această soluţie să depăşească marea dificultate în care se afla. Să nu uităm că PNL a mai avut o perioadă foarte dificilă: în 1992-1996 nu a fost partid parlamentar. Cred că este singurul partid din România care a traversat o perioadă de patru ani fără a fi partid parlamentar şi care totuşi după aceea şi-a revenit şi este unde se află astăzi. Dar nu cred că ar mai fi putut să facă acest lucru încă odată. Dacă nu ar fi intrat în Parlament în anul 2000 ar fi avut soarta Partidului Naţional Ţărănesc. Al doilea moment important este legat de criza care a fost în PNL în anul 2002, criză care părea să ducă la disoluţia Partidului Naţional Liberal. Atunci Theodor Stolojan şi-a asumat candidatura la funcţia prezidenţială în PNL, a câştigat, Ludovic Orban a fost contracandidat atunci în 2002, în august, dar acea soluţie pentru PNL a fost foarte bună pentru că se intrase într-o criză de stagnare, de criză. În anul 2004, prin alianţa cu Partidul Democrat şi prin formarea Alianţei DA a reuşit să câştige alegerile. Nu singur, evident, în alianţă. Dar asta a însemnat foarte mult pentru echilibrarea sistemului politic în România. (...) Ultimul capitol din carte, care arată ceea ce din păcate foarte puţini oameni politici arată astăzi în România, arată optimism. Domnul Stolojan crede în România, acest ultim capitol din carte exprimă credinţa domnului Stolojan în România. Adică România are viitor, are un destin, chiar dacă suntem sceptici, uneori dacă suntem pesimişti, dezamăgiţi, dacă pare că suntem la marginea prăpastiei... România are viitor, iar domnul Stolojan, în ultimul capitol, arată care ar fi acest drum al României în viitor", a spus Valeriu Stoica.