English
În programul de 40 de puncte prezentat de SYRIZA în anul 2012, cea din urmă propunere a fost "închiderea tuturor bazelor străine din Grecia şi retragerea din NATO". După ce coaliţia formată de SYRIZA şi ANEL (Partidul "Grecii Independenţi") a câştigat alegerile în luna ianuarie a anului curent, această idee electorală nu s-a mai regăsit în lista de priorităţi a noului guvern elen, dar a fost vehiculată iar în contextul negocierilor dure purtate cu creditorii europeni.
O eventuală ieşire a Greciei din Alianţă are, numai în parte, un precedent în decizia Franţei din anul 1966, de a se retrage din structura militară de comandă a NATO şi de a elimina de pe teritoriul naţional bazele care nu se aflau sub autoritate franceză. NATO a depăşit cu succes acel "French-exit" parţial: a relocat Cartierul General de la Paris, la Bruxelles, a restructurat flancul vest-european, a înlocuit ofiţerii francezi de stat major etc. Iar Franţa a revenit pe deplin în NATO în anul 2009.
Un "Grexit" militar nu s-ar putea realiza peste noapte, oricât de revoluţionară ar fi viziunea politică a SYRIZA.
Ar fi un proces de durată, în timpul căruia statul grec ar abandona treptat garanţiile de securitate pe care i le conferă statutul actual de membru al NATO şi, concomitent, ar acţiona pentru a-şi asigura garanţii alternative, construite împreună cu noi aliaţi.
Varianta neutralităţii militare nu este exclusă, dar e improbabilă, dacă se are în vedere ce forţe externe apasă, din imediată apropiere, voinţa politică a Greciei: presiunea exercitată constant de Turcia şi apetitul renăscut al Rusiei de a-şi extinde influenţa în Europa. Acesta din urmă conturează, însă, cel mai urât scenariu posibil pentru NATO: Grecia ar putea rămâne în Alianţă, dar ca un cal troian ale cărui hăţuri le-ar ţine Rusia.
Ipoteza nu este hazardată: atmosfera din Grecia de astăzi seamănă izbitor cu climatul social-politic din Franţa anilor "60, care a fost propice pentru succesul împotriva NATO reuşit de reţeaua de spionaj condusă de ofiţerul român Mihai Caraman, ulterior decorat de KGB pentru rezultate excepţionale.
Opinia publică franceză era ostilă hegemonului Europei, care pe atunci era SUA, opinia publică greacă e ostilă actualului hegemon, Germania. Puterea politică de la Paris simpatiza cu Blocul Estic, până la a tolera tacit acţiuni de spionaj ale serviciilor secrete estice care vizau "ţinte" non-franceze. În Grecia de azi, puterea politică de la Atena manifestă vădit dorinţa unei apropieri de Rusia.
Aliaţii vor avea o problemă comună dacă, în timp ce statul Grecia e membru cu drepturi depline în NATO, politicienii greci se simt inspiraţi de perspectiva "noii orânduiri mondiale" pe care o promite Federaţia Rusă şi vor fi tentaţi să facă favoruri în acest sens.
Guvernul elen investit în luna ianuarie 2015 are prevăzute în organigramă, pe lângă posturile de ministru, mai multe funcţii de ministru-adjunct şi de ministru-delegat cu însărcinări speciale. Aceşti din urmă membri ai guvernului fac parte formal din diverse ministere, întrucât, funcţional şi legal, se subordonează direct premierului Alexis Tsipras şi aplică în activitatea lor curentă programul asumat de SYRIZA.
În urma negocierilor, conducerea politică a Ministerului Apărării Naţionale a revenit unei troici formate din: ministru - Panos Kammenos, liderul fondator al ANEL, ministru-adjunct - Nikos Toskas, general-maior în rezervă, anterior candidat la alegeri pe lista SYRIZA, ministru-delegat cu însărcinări speciale - Kostas Isihos, şeful departamentului de politică externă al SYRIZA.
Aşadar, partidul de dreapta ANEL conduce ministerul, dar este secondat de un militar de carieră adoptat electoral de SYRIZA şi de către expertul în afaceri internaţionale al acestei formaţiuni de stânga, care îl reprezintă pe premier şi nu răspunde în faţa ministrului. SYRIZA a cedat partenerului de coaliţie Ministerul Apărării Naţionale, dar se foloseşte de această instituţie pentru a-şi aplica programul politic (modelul se repetă şi la Ministerul Afacerilor Externe, la conducerea căruia a fost numit Nikos Kotsias, care în mod oficial este neafiliat politic, dar care, la rândul lui, e secondat tot de doi miniştri-delegaţi ai SYRIZA). Cine sunt, însă, cei trei care asigură în prezent conducerea politică a Ministerului grec al Apărării Naţionale?
Panos Kammenos este politician de carieră, format în partidul de centru-dreapta "Noua Democraţie", membru al Parlamentului de la Atena încă din 1993. Opinia publică greacă îl distinge prin adeziunea notorie la ortodoxismul naţional. Anul 2012 a fost de răscruce pentru Panos Kammenos, un an de mari investiţii personale: a lăsat în urmă 20 de ani de apartenenţă la "Noua Democraţie" şi a fondat Partidul "Grecii Independenţi". În paralel, a devenit cofondator al Institutului pentru Studii Geopolitice "Regenerarea Naţională" din Atena, prin intermediul căruia au fost organizate ulterior mai multe dezbateri circumscrise tematic ideii de viitor independent pentru Grecia. În luna noiembrie 2014, ONG-ul său a încheiat un memorandum de cooperare cu Institutul Rus de Studii Strategice, care funcţionează sub patronajul Preşedintelui Rusiei (până în 2009, acest institut s-a subordonat oficial Serviciului rus de Informaţii Externe, SVR).
În calitate de ministru, Panos Kammenos a efectuat la jumătatea lunii aprilie 2015 o primă vizită oficială la Moscova, prilej cu care a invocat "legăturile istorice şi religioase" ca temei pentru dezvoltarea cooperării militare între Grecia şi Rusia. Potrivit mass-mediei elene, a avut cu omologul său rus, Sergey Shoygu, o întrevedere privată de circa 45 de minute, fără interpret. O lună mai târziu, acelaşi ministru a finalizat o evaluare a proprietăţilor imobiliare pe care le deţin Forţele Armate greceşti, rezultând un cuantum de 32 de miliarde euro şi a propus elaborarea unui plan în baza căruia acestea să genereze un venit anual de 1,5 miliarde euro (de la 1,1 milioane euro, cât obţine în prezent ministerul din închirierea unor terenuri).
Generalul-maior Nikos Toskas a avut o carieră militară de peste 30 de ani, preponderent în unităţi de blindate. A urmat studii în SUA şi a efectuat stagii în structurile de comandă ale NATO din Belgia, Italia şi Bosnia. S-a pensionat în anul 2005, iar ulterior s-a alăturat formaţiunii PASOK, de care s-a dezis în anul 2011. În paralel cu activitatea politică, a fost activ în think-tank-uri greceşti precum "Istame" şi "Pratto". Propunerea SYRIZA de a ocupa postul de ministru-adjunct a venit în timp ce era, de trei ani, doar profesor de strategie militară în cadrul Academiei Armatei Elene. În postura de candidat, a susţinut viziunea SYRIZA privind necesitatea redefinirii politicii externe şi de apărare a Greciei. Ca ministru-adjunct, a prezentat public, în februarie anul curent, un document care ar fi provenit din cadrul unei anchete penale a autorităţilor elene vizând mita dată de două companii germane pentru a obţine preferenţial contracte din partea Ministerului Apărării Naţionale. Dar documentul nu includea referiri concrete la contracte sau oficiali greci, cele trei pagini ale sale părând a fi fost selectate astfel încât să acuze mediatic exclusiv companiile germane.
Kostas Isihos s-a născut în Argentina, a crescut în Canada şi a revenit în Grecia în anul 1980. S-a afirmat ca militant împotriva fostelor dictaturi militare din Chile şi Argentina. Ca expert în politică externă, a participat la numeroase conferinţe organizate în ţări aflate în zona de interes tradiţional a Rusiei, precum Mexic, Argentina, Venezuela, Cuba, Finlanda, Italia, fiind şi observator electoral în Africa de Sud şi Venezuela. În Grecia, a făcut carieră ca lider sindical în aviaţie, iar în anul 1991 a devenit membru fondator al Synaspimos, formaţiunea politică din care a evoluat SYRIZA. Ca politician, a condus departamentul de politică externă al SYRIZA, în paralel fiind co-preşedinte al Consiliului ruso-grec pentru cooperare economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică. De când este ministru-delegat în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, face frecvent declaraţii pentru agenţia rusă de presă "Sputnik". Într-una dintre ele a anunţat cu o lună înainte vizita ministrului Panos Kammenos la Moscova, iar în alta a relatat faptul că cerut oficial Rusiei să pună la dispoziţia Greciei documente de arhivă privind ocupaţia germană din timpul celui de-al doilea război mondial, utile pentru a susţine doleanţa Atenei ca Germania să-i plătească despăgubiri.
Aceste trei personaje formează conducerea politică a Ministerului grec al Apărării Naţionale: un ministru potenţial tentat de fundamentarea panortodoxă a unei relaţii speciale cu Rusia, cu intenţii antreprenoriale declarate, anterior fondator de partid şi de ONG fără surse transparente de finanţare, un ministru-adjunct neîndoielnic patriot, dar bun executant şi îndatorat SYRIZEI pentru că l-a scos de la naftalină, un ministru-delegat cu convingeri timpurii de stânga şi călător asiduu în state prietene cu Rusia. Fiecare are un profil individual puternic, dar toţi gravitează în jurul ideii că Grecia poate şi trebuie să fie mai mult decât ce a ajuns astăzi. Pentru astfel de persoane, contează mai puţin mijloacele prin care acest sacru deziderat s-ar putea realiza.
Cel mai frecvent, în spaţiul public este invocat art. V din Tratatul Nord-atlantic, a cărui esenţă este conceptul de "atac armat" împotriva unuia sau a mai multor state membre, considerat a fi "un atac împotriva tuturor". Dar art. IV, cu formularea sa vagă şi generoasă, conform căreia membrii "vor avea consultări comune" oricând vor considera că le "este ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea" are rolul de pivot doctrinar şi juridic pentru o gamă largă de acţiuni de protecţie preventivă derulate de Alianţă, mai ales în gestionarea ameninţărilor asimetrice, care exced accepţiunea limitativă a "atacului armat".
Deriva politică a Atenei se vede deja în cadrul Uniunii Europene, Grecia fiind primul stat membru unde puterea guvernamentală aparţine, în mare parte, unui partid extremist. Dacă alunecarea Greciei spre Rusia va avea, pe viitor, manifestări concrete, va fi plauzibilă o interpretare conform căreia NATO se confruntă cu o situaţie în care este ameninţată "independenţa politică" a unui stat membru. Formal, cineva din interior va trebui să tragă semnalul de alarmă şi să ceară "consultări". Poate că generalul-maior Nikos Toskas va îndeplini acest rol, în baza funcţiei sale de ministru-adjunct al Apărării Naţionale. Sau poate va face doar jocul SYRIZEI, oricare ar fi acesta în continuare.
Clasa politică grecească visează la mitica Elada şi să aibă potenţa de a culege beneficiile unui rol de mediator între "lumea veche", cu organizaţiile ei reprezentative (NATO, UE, Banca Mondială, FMI) şi "noua ordine mondială" construită treptat de Federaţia Rusă şi China, prin noile sale organizaţii (BRICS, AIIB - Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură, SCO - Organizaţia de Cooperare de la Shanghai). Ca şi Franţa în 1966, Grecia oscilează acum între Vest şi Est. Dar cu ce preţ pentru ceilalţi, aliaţii de azi?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 04:35)
Mult mai probabila este iesirea Greciei din zona euro
.Iesirea din NATO ar implica parasirea si a UE, lasand locul gol disponibil pentru Turcia, care n-a avut acces din cauza, mai ales, opozitiei Greciei.
Turcia ar profita imediat de noul avantaj, ceea ce va fi o lovitura dura la adresa integritatii teritoriale a Greciei.
1.1. Turcia nu va fi niciodată membru UE (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 09:46)
NICIODATĂ. Pe motiv de nealiniere democratică. Ce face Turcia în Orient, ca politică externă, este incompatibil cu ce reprezenta UE. Dar dacă și Ucraina vroia să ajungă în UE, atunci totul este posibil.
Verdictul meu este că Turcia și Ucraina nu vor fi NICIODATĂ membre UE.
2. Blocul FOAMEA, inainte de blocul NATO
(mesaj trimis de Teo în data de 14.07.2015, 06:31)
Evolutiile geostrategice trecute in revista de articol ar lua foarte mult timp, un timp in care populatia Greciei ar trece prin privatiuni zilnice din cauza carora Tsipras ar ajunge carpa de sters pe jos pentru intreaga natiune. Asta si merita, sarlatanii ca Tsipras!
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 07:15)
Ti se pare ca escrocii de la Bruxelles merita altceva?!
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 08:02)
Dincolo de NATO este tot lume, ci nu se naste haul....
3.1. Absolut corect (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 09:51)
Dar autorul este parte din "establishmentul" NATO. A scris și articole pe la revista Academiei Naționale de Informații (SRI).
Partea simpatică este că un om al "establishmentului" numește Syriza ca partid extremist. Syriza nu mai este așa ceva de când a devenit partid (era înainte o alianță pestriță, un soi de grup social). Dar autorul face parte din corul celor integrați în "establishment" (sau "sistem") și trebuie să critice poziția Syrizei.
Syriza este o formațiune "anti-establishment" de aici și fricțiunile dintre autorul "establishmentului" și ideile Syrizei de azi (și nu grupul social de acum 4-5 ani).
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Iulian în data de 14.07.2015, 10:06)
Dle. Cristi C, autorul acestui articol a fost si nu mai este parte a "establishmentului", cum ziceţi dvs. Aprecierile formulate în articol sunt integral expresia propriei constiinte. Sper să nu va fie foarte greu sa credeţi asta. Pe viitor, m-ar bucura sa si cititi articolele pe care le comentati (am observat la precedente articole publicate de ziarul nostru ca ale dvs. comentarii rareori abordează pe fond chestiunile prezentate in text si frecvent sunt "pe lângă").
3.3. Te-a dibuit repede, Iuliane! (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 14.07.2015, 10:24)
Ha!
O inclestare cu domnul Cristi C.!
Bravo Iulian!
Marturisesc, insa, ca interventiile lui Cristi C., despre care spui ca adesea sint "pe linga", au armatura documentara si sint extrem de instructive, fiind purtate de atitudine vie.
Sint curios sa vad ce iese din confruntarea asta....
3.4. Conștiința este "formată" (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 10:53)
Că nu se naște nimeni cu ea - este parte din fenotip, nu genotip. Și este un lucru greu să te scoți singur din "formatarea" impusă anterior.
Scrisoare deschisă:
The Guardian: "There is no symmetry between the so-called 'extremism' of left and right"
The recent election of Syriza in Greece (Report, 26 May) offers a vibrant glimmer of hope for the future of social and economic democracy in Europe. At the same time, however, the rise of rightwing nationalism, stoking racist and antisemitic sentiments, threatens the ideals of a plural and democratic Europe. Media accounts that misrepresent the importance of the growing electoral support for Syriza as the rise of leftwing "extremism" must be countered in the strongest of terms. There is no contemporary symmetry between the so-called "extremism" of left and right.
The efforts to dismiss the emphatic call for economic justice in both Greece and Spain (Podemos gathered 8%) as "populist", "anti-European" or "scepticism" misreads their political reach and importance. These radical left victories cannot be compared with the rise of the Front National in France, Ukip in England, the strengthening of antisemitic parties in both Greece and Hungary as well as anti-immigrant populism in Belgium and Denmark.
The rise of the "Eurosceptic" right wing, with its clearly racist platforms, is a direct result of austerity policies. The rise of the left, on the other hand, offers a critique and alternative to social and economic inequalities spawned by austerity policies. To prevent violence and despair spreading further, the European Union needs new alliances across national borders and a radical rearrangement of its institutions to achieve greater democracy and economic equality. A major public debate should be launched to discuss the future of the EU, the role of solidarity and social justice, and the contemporary meaning of the "idea of Europe".
The success of a democratic public debate, however, depends upon truth and transparency in the media representation of political movements and their claims. We demand vigilant attention to the difference between political objections to austerity that seek greater inequality and those that seek greater equality. Only then can we see more clearly how the future of democracy is at stake.
Autori:
Judith Butler, Etienne Balibar, Costas Douzinas, Wendy Brown, Slavoj Zizek, Chantal Mouffe, Toni Negri, Joanna Bourke, Sandro Mezzadra, Drucilla Cornell, Engin Isin, Bruce Robbins, Simon Critchley, Jacqueline Rose, Eleni Varika, Micael Lowy, Jean-Luc Nancy, Jodi Dean
Dacă autorul este mai presus științific decât oricare dintre semnatarii acestei scrisori, eu mă înclin.
3.5. letopisetu zice bine (răspuns la opinia nr. 3.4)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 14.07.2015, 11:30)
Draga Cristi C,
Adica reusita depinde de TRUTH ans TRANSPARENCY. ADEVARUL Este doar unul,Insa TRANSPARENTA este ca si ratingul.
3.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.4)
(mesaj trimis de Iulian în data de 14.07.2015, 11:58)
vă mulţumesc pentru articolul din "The Guardian". cred e puţin cam departe de conţinutul articolului asupra căruia facem schimb de opinii.
3.7. nu va subestimati domnule Iulian (răspuns la opinia nr. 3.6)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 14.07.2015, 14:11)
Articolul din Guardian e in compratie cu al Dumneavoastra numai bla bla bla. Vrajeala cu austeritatea si miscari de stanga ori dreapta sunt pentru clasa lui Chicos Rostogan. Problematica intre austeritate si crestere economica a iesit la inaintare pentru ca era nevoie de Putin show pentru ca hejifondurilii da aiba ce paria:-)
3.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.7)
(mesaj trimis de Iulian în data de 14.07.2015, 14:19)
Dle. Bestea,
vă mulţumesc pentru apreciere şi încurajare. fain joc de cuvinte - "Putin show" (ca să nu existe o confuzie, replica mea anterioară era adresată d-lui Cristi C).
3.9. Sunteți "pe lângă" dle Beștea (răspuns la opinia nr. 3.7)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 17:47)
Cu acest comentariu. Este adevărat că v-am aruncat pe masa un pepene consistent. Și nu ar fi trebuit să mă aștept ca o pasăre cântătoare pe la masa lui băse (cum ați mărturisit că sunteți) să poată mânca un pepene. Un hipopotam da, il va înghiți.
Articolul de față este subiectiv (ca aproape toate). Iar o tușă de subiectivitate era aceea de "extremizare" a Syriza care putea duce la o nuanțată interpretare a unor fapte (ducând la supoziția de greci, trădători ai NATO și ai aliaților).
Din pepenele pe care vi-l feliez acum, trebuia reținută opinia că, în general, în mass-media, etichetarea ca "extremă" a partidului Syriza este fie o greșeală, fie o rea-intenție. În multe cazuri, metoda de "character assassination" a Syrizei a fost țintită în legătură cu politicile economice (sub evidentul conflict de interese al patronatului acelei industrii) dar există și cazuri pe temă de politică externă.
"The success of a democratic public debate, however, depends upon truth and transparency in the media representation of political movements and their claims."
3.10. the Truth. You can't handle the truth.. (răspuns la opinia nr. 3.9)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 14.07.2015, 18:18)
Dar Mr. CRISTI. C
Accept comparatia dvs. cu pasarea si pepenele.Unde fructul se asimileaza cunostiintelor.Oricum am evoluat. Nu mai ciugulesc de pe strada. La masa domnului Hai Basescu poti invata ceva si anume strategie. Remarc verbul a arunca pe care-l folositi.CE nu inteleg este cum puteti sa puneti un pepene pe masa Rechinului. A, corect, l-ATI aruncat😊
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 14:54)
Jocurile geostrategice sunt planificate ca la sah... de la nivelul opiniei publice este greu de anticipat urmatoarea miscare si aproape imposibil de intrevazut un obiectiv important al actorilor... asta pana nu e atins, poate nici atunci prea repede. Mie imi e greu de crezut ca e reala aceata batalie propagandistica.
5. Grecia este "mainstream"
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 15:18)
Extinderea sancțiunilor din iunie s-a făcut cu unanimitate de voturi la întâlnirea din 22 iunie a Consiliului de Afaceri Externe. Grecia a fost "mainstream", după cum spunea min lor de externe. Aveau ocazia să se opună.
La întâlnirea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul miniștrilor apărării din 24-25 iunie, s-a decis fără niciun fel de probleme, organizarea operațională a trupelor NATO. În fapt, doar acest tip de lucru îl pot decide cei trei din fruntea ministerului grec al apărării, nu apartenența sau nu la o alianță sau un veto politic important (ca de ex, deciziile de buget sunt stabilite la un nivel mai înalt al Consiliului, de miniștri de externe sau șefi de stat/guvern). Cei trei au votat "mainstream".
Ieșirea din NATO se face, după un an, printr-un act unilateral, al țării în cauză, care este trimis Statelor Unite care anunță apoi celelalte guverne aliate.
În Constituția Greciei, Președintele Republicii reprezintă internațional țara și semnează tratate care apoi sunt ratificate de Parlament. Ce caractere sunt poziționate pe fotoliul de ministru (adică troica ce a fost caracterizată de autor) nu contează aproape deloc. Cu Syriza sau fără, președintele Greciei este expresia unui consens major parlamentar. Tsipras l-a nominalizat pe actualul președinte din rândul partidului de centru-dreapta, Noua Democrație.
În aceste condiții, Syriza nu face decât un joc al negocierii care a fost ignorat de către nemți (fără îndoială că spionii i-au informat de adevărata stare a relației greco-ruse: rușii nu s-ar da înapoi de la două-trei afaceri bune dar cu siguranță nu și-ar permite să primească Grecia ca membru plin în SCO sau în CSTO în timp ce Turcia este în NATO; doar un nebun care-o caută războiul cu lumânarea va accepta așa ceva).
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Iulian în data de 14.07.2015, 16:41)
Dle. Cristi C,
vă mulţumesc pentru documentarea oferită şi pentru citirea articolului. aspectele prezentate de dvs. nu sunt de contestat, fireşte. în viziunea articolului, nu ipotetica ieşire a Greciei din NATO ar fi problema, ci un posibil "joc dublu" făcut de unele personaje politice de la Atena, din interiorul Alianţei.
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 18:09)
Bine punctat! Cei care au condus ostilitatile in recentul dialog cvadripartit, dialog care a condus la semnarea somnambulica de catre Tsipras a acordului, sunt americanii.
Stiu ca dl. Cristi C. este simpatizant al Rusiei dar, tin sa-i spun
5.3. Nicio legătură (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 19:44)
Americanii nu au avut nicio legătură. Germanii au făcut tot ce au vrut. Niciun ziar care dă detalii legate de negociere și nici Stratfor nu menționează cuvântul "american" în legătura cu povestea acordului maraton.
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 18:15)
Toate consideratiile din articol si din comentarii dovedesc inca o data caracterul aventurist si iresponsabilitatea lui Tsipras care joaca la cacealma soarta Greciei!
Am avut si noi un prim ministru iresponsabil care a vrut, fără să anunțe partenerii de alianță să retragă militarii din Irak. Acum, spre rușinea noastră e președintele senatului!
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 19:46)
Acest comentariu nu are nicio legatura cu subiectul articolului, fiind foarte pe langa.
7. Stimati domni
(mesaj trimis de Donny în data de 14.07.2015, 22:24)
Nu va agitati! Acesti greci vor suge de la tata Rusiei, cu aceeasi lacomie ca si la tata UE.Pana ce o lasa stearpa! Doamne ajuta!
7.1. Nope, pt că rușii sunt pățiți (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 14.07.2015, 22:43)
După ce ucrainienii i-au fraierit peste 10 de ani. Rușii vor să scape de tranzitul de gaze prin Ucraina ca de râie. Grecilor nu le vor da decât finanțare pe proiecte clar definite și stabilite. Nu bailout. Iar chinezii sunt orice dar numai fraieri nu.
8. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.07.2015, 23:40)
Chiar dacă persoanele vizate nu sunt, după cum a punctat Cristi C, factori decizionali direcți în ceea ce privește o eventuală ieșire a Greciei din NATO, chiar grație posturilor pe care le ocupă reprezintă "o autoritate", deci formatori de opinie. Acest rol nu trebuie ignorat, întrucât opinia publică și-a demonstrat adesea forța de presiune, în special atunci când autoritățile statului aveau nevoie de sprijin din partea populației. În vremuri de criză, opiniile au tendința de a se radicaliza. Este interpretabil dacă referendumul a reprezentat o dovadă în acest sens, dar poate fi o chestiune de luat în considerare în evoluțiile ulterioare. În orice caz, rezultatele referendumului au putut fi folosite ca o "armă" în cadrul negocierilor. Ignorarea unei opțiuni exprimate democratic nu era, în mod cert, o variantă dezirabilă. Atitudinea celor 3 este, într-adevăr, interesant de urmărit, mai ales avându-se în vedere scenariul "calului troian cu hățurile în mâinile Rusiei".