UBU UBUBU UBU

Scrisă la 1896, piesa "Regele Ubu" este cea care a deschis apetitul teatrului modern pentru "absurd". Formă absolută de sfidare a politicii, oglindă netrucabilă şi neîndurătoare a mecanismelor simple, dar atît de eficiente, prin care distrugerea, ridicată la rang de politică a guvernării, devine destin, atît pentru conducători, cît şi pentru supuşii lor. De cînd a fost publicată, Regele Ubu nu a încetat să furnizeze modele de reprezentare, care mai de care mai inventive, toate ilustrînd, însă, aceeaşi realitate repetitivă a jocului politic, scăpat de sub controlul celor care sunt puşi mereu să plătească oalele sparte.

Tabloul rezultat a fost interpretat, adesea, doar ca o ilustrare fenomenologică a exerciţiului dictatorial al puterii. Recenta noastră experienţă politică, post totalitară, ne-a dat şansa să constatăm că referinţele pot fi foarte bine la:

- Revoluţii care schimbă formele şi instituţiile guvernării, dar nu şi finalitatea ei: opresiunea, nedreptatea structurală, sărăcirea în bucate şi în idei a societăţii, în beneficiul celor de la "Curte", care se bucură de libertatea, nestingherită de lege, de a-şi exersa pofta mereu neostoită de putere, bani şi glorie;

- Lovituri de stat mascate, ori ascunse în faldurile mişcărilor entuziaste de stradă;

- Mişcări de stradă transformate în uriaşe maşinării de demolat siguranţa şi libertatea spaţiului public;

- Maşinaţii cu cîntec şi cu adresă, menite să recicleze avutul public în buzunarele private ale camarilelor politice;

- Devastarea domeniului public şi a tot ceea ce s-a găsit pe el, pentru a fi transformat în sursă imediată de venituri pentru aceleaşi camarile politice;

- Acapararea instrumentelor de comunicare publică în folosul propagandei politice a puterii;

- Alungarea culturii din spaţiul public, mai ales din cel stăpînit de mass-media, în folosul direct al "traficanţilor" de audienţă, cu toţii înregimentaţi politic;

- Cheltuieli astronomice din fondurile publice, cu impact minim, sau zero asupra calităţii vieţii în spaţiul public;

- Confiscarea instituţiilor publice şi transformarea lor în furnizoare de sinecuri, ori maşinării de translatat banii din domeniul public în buzunare private, mereu bine plasate politic;

- Folosirea justiţiei ca instrument al puterii, iar atunci cînd rezistă, slăbirea şi chiar distrugerea capacităţii ei de reacţie independentă, prin nesfîrşite "reforme";

- Ignorarea suverană de către politicieni şi responsabilii guvernării a agendei stringente a supuşilor, dominată tiranic de temele supravieţuirii;

- Distrugerea capacităţii de creaţie, ca trăsătură dominantă a culturii sociale şi înlocuirea ei cu valorile şi comportamentele mult mai "accesibile" ale imitaţiei şi producţiei psudo-culturale, "de consum";

- Degradarea şi chiar distrugerea fizică a spaţiului şi a bunurilor publice ..................... ....................................................................................................................................................................................

(În acest spaţiu, cititorii sunt invitaţi să înşiruie alte aspecte ale vieţii publice care le sunt cunoscute şi arhicunoscute, ilustrînd acest mod spectaculos şi atît de ruinător de a face politică!)

....................................................................................................................................................................................

Mesajul cel mai important al piesei lui Alfred Jarry este însă cel din final. După "aventura" din Polonia, unde autorul şi-a plasat personajele, Ubu şi trupa lui se îmbarcă, fiecare visînd să ajungă la o altă destinaţie: Franţa, Spania, Danemarca etc.

Morala este evidentă: Nimeni, niciunde şi nicicînd nu este la adăpost de "binefacerile" unui regim de guvernare bazat pe "Legile lui Ubu":

1. Nimic din ceea ce este important pentru bunul mers al societăţii nu trebuie să rămână necălcat în picioare şi, la nevoie, distrus;

2. Nimic din ceea ce ar putea satisface, fie şi vremelnic, bunul plac al conducătorilor nu trebuie ignorat, amînat, inhibat sau lăsat pe mîna altora.

Oricui i se poate întîmpla, chiar de mai multe ori într-o singură viaţă!