Un risc valutar există, dar cine îl provoacă?

În urmă cu aproximativ trei luni, la o conferinţă organizată de FinMedia, am atras atenţia asupra faptului că băncile comerciale au tendinţa, în goana lor după o cotă cât mai mare pe piaţa creditului, de a nu-şi informa pe deplin clienţii asupra riscurilor la care aceştia se expun atunci când contractează un credit. M-am referit atunci în mod explicit la riscul de curs (posibilitatea ca, datorită regimului de curs valutar flotant, leul să cunoască şi episoade de depreciere, făcând astfel mai scump un credit contractat în euro), la riscul de dobândă (posibilitatea ca, la creditele pe termen mediu/ lung, băncile comerciale să crească dobânda pe parcursul derulării creditului) şi la ris-cul de venituri (posibilitatea ca rata de creştere a veniturilor împrumutatului să fie semnificativ mai mică decât cea luată în calcul la momentul contractării creditului). Iată că acum asistăm la materializarea primelor două riscuri. Sper ca semnalul transmis de mine în urmă cu trei luni să-i fi făcut măcar pe unii potenţiali împrumutaţi să fie mai precauţi şi, pe această cale, să-i fi scutit de neplăceri în prezent. Cu toate acestea, sunt conştient de faptul că îndemnul spre prudenţă pare exagerat, atâta timp cât o altă piaţă, şi anume cea imobiliară, întreţine visul unei îmbogăţiri rapide fără muncă. Atâta timp cât, potrivit aceluiaşi ziar, "Bursa", investitorii continuă să aştepte şi în 2008 creşteri semnificative ale preţurilor terenurilor şi locuinţelor, ei vor fi tentaţi în continuare să se împrumute (în pofida riscurilor menţionate) pentru achiziţii speculative în domeniul imobiliar. Adevăratele probleme vor apărea abia atunci când rata de creştere a preţurilor imobiliare nu va mai acoperi pierderile rezultate din riscul de curs şi din riscul de dobândă. Şi, având în vedere că preţul imobilelor de la Bucureşti a ajuns similar cu cel de la Praga, este numai o chestiune de timp ca acest fenomen să se petreacă.

Dintr-o situaţie de masivă subevaluare, activele româ-neşti riscă să devină, nu peste mult timp, supraevaluate. De aceea este recomandabilă o abordare mai responsabilă a riscurilor, atât la nivelul individual, cât şi la nivelul po-liticilor macroeconomice.