Unde este gheaţa din Groenlanda?

Articole recente din presa noastră ne avertizează că "planeta se topeşte". Recent, Antonio Guterres, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, declara că "era încălzirii globale s-a încheiat, a început era fierberii globale".

Nu trece zi în care să nu fie subliniată gravitatea fenomenului, care a condus la depăşirea recordurilor de temperatură înregistrate în urmă cu mii, sute de mii sau chiar miliarde de ani, recorduri care sunt bine documentate în Enciclopedia Galactică scrisă sub coordonarea lui Hari Seldon, pe baza datelor puse la dispoziţie cu mărinimie, printre alţii, de asgarzi şi klingonieni.

Pe site-ul Polar Portal (polarportal.dk) se arată că "instituţiile de cercetare daneze prezintă rezultatele monitorizării calotei glaciare din Groenlanda şi a gheţii marine din Arctica", iar site-ul oferă "acces la resurse de informaţii cu baze ştiinţifice".

Deci este vorba despre ştiinţă, ceea ce înseamnă că datele oferite lumii de institutele daneze care studiază Arctica sunt irefutabile.

De ce este importantă monitorizarea situaţiei temperaturilor şi a extinderii gheţii din Groenlanda? Răspunsul este oferit tot pe site-ul Polar Portal: "Gheaţa marină arctică şi calota glaciară din Groenlanda sunt monitorizate îndeaproape, în primul rând din cauza faptului că creşterea globală a temperaturii aerului a avut un impact semnificativ în Arctica. Temperatura în Arctica a crescut de două ori mai mult decât media globală".

Calota de gheaţă a Groenlandei are o suprafaţă de 1,7 milioane de km2 şi are o grosime de până la 3,2 kilometri, conform datelor prezentate de Polar Portal. Volumul gheţii este de 2,9 milioane km3, iar topirea completă a calotei Groenlandei ar duce la creşterea nivelului oceanelor cu circa 7 metri.

Dar dacă temperatura din Arctica a crescut de două ori mai mult decît media globală, care acum arată "fierbere", mai există gheaţă în Groenlanda, sau temperaturile au crescut aşa de mult încât nu a mai fost topire, ci s-a trecut direct la evaporare?

Datele de la Polar Portal arată, din fericire, altceva. În anul polar 2023, care a început la 1 septembrie 2022 şi s-a încheiat la 31 august 2023, masa stratului de gheaţă din Groenlanda a înregistrat o creştere cumulată de circa 398 de gigatone, peste creşterea de circa 397 gigatone înregistrată în 31 august 2021, şi cu mult peste nivelul de 169 gigatone înregistrat în 2019 (vezi graficul 1).

Creşterea cumulată din anul polar 2023 a fost semnificativ mai mică decât în anul precedent, când s-au înregistrat 471 de gigatone, sau faţă de 2018, când creşterea cumulată a fost de 517 gigatone.

Cu toate acestea, datele pe termen lung arată o creştere a calotei de gheaţă din Groenlanda în anul polar 2023 peste media intervalului 1981 - 2010, mai ales în perioada lunilor de vară (vezi graficul 2).

Creşterea masei de gheaţă ar putea fi determinată de persistenţa unui proces de răcire, prezentat într-o serie de reviste de specialitate. Conform unui articol recent din revista Remote Sensing, disponibil la adresa https://www.mdpi.com/2072-4292/15/4/1149, Groenlanda trece printr-un nou proces de răcire, care a început din 2012.

În revista Communications Earth & Environment, care face parte din grupul publicaţiilor Nature, autorii japonezi prezintă date care arată că "încălzirea Groenlandei a atins un vârf în 2012 şi a produs un nou record al topirii calotei de gheaţă".

De atunci, "în ciuda continuării emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, încălzirea Groenlandei a încetinit brusc şi nu este evidentă în ultimele două decenii, deşi pierderea de gheaţă din 2019 este comparabilă cu cea din 2012", după cum se mai arată în articolul disponibil la adresa www.nature.com/articles/s43247-021-00329-x.

Concluzii asemănătoare apar şi în alte publicaţii ştiinţifice şi pornesc de la analiza datelor obţinute atât de la staţiile de la sol, cât şi de la sateliţi, însă nu primesc atenţia cuvenită, deoarece nu se conformează naraţiunii oficiale a catastrofei globale iminente generate de schimbările climatice.

Deci unde este gheaţa din Groenlanda? Se pare că stă destul de bine la locul ei, în Groenlanda, şi este mulţumită cu actuala stare de agregare.

În raportul IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) din 2001 se arată că "în cercetarea şi modelarea climei, ar trebui să recunoaştem că avem de-a face cu un sistem haotic neliniar cuplat şi, prin urmare, că nu este posibilă o predicţie pe termen lung a stărilor climatice viitoare".

Această recunoaştere a limitelor cunoaşterii nu a mai apărut în rapoartele ulterioare, iar noţiunea de "sistem haotic" a fost "ştearsă" complet, deoarece contrazice în mod fundamental afirmaţiile talibanilor climatici, conform cărora "ştiinţa este stabilită".

De parcă nu ar fi fost de ajuns, nici "modelele domesticite" nu par să mai coopereze. Un articol recent din revista Climate, disponibil la adresa https://doi.org/10.3390/cli11090179, arată că încălzirea globală ar putea fi doar un fenomen înregistrat ca urmare a prevalenţei măsurătorilor din mediul urban.

Studiul, realizat prin colaborarea a 37 de cercetători din 18 ţări, sugerează că rapoartele recente de la Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) din cadrul ONU au subestimat influenţa Soarelui asupra încălzirii globale începând din secolul al XIX-lea.

Autorii au folosit abordările adoptate de IPCC şi seriile de date recomandate de IPCC, însă au utilizat şi o serie alternativă pentru iradianţa solară (n.a. cantitatea de energie pe unitatea de suprafaţă a radiaţiei solare incidente pe o suprafaţă dată), despre care se spune că "a fost trecută cu vederea" în ultimul raport de evaluare (AR6) de la IPCC.

Secţiunea de concluzii subliniază că atribuirea aproape exclusivă a influenţei activităţii umane ca factor al schimbărilor climatice este nejustificată, iar autorii prezintă trei motive principale.

În primul rând, ponderea măsurătorilor privind temperaturile se realizează în mediile urbane sau foarte aproape de marile aglomerări urbane, ceea ce i-a determinat pe autori să afirme că "tendinţa de urbanizare rămâne o problemă substanţială pentru datele privind temperatura globală a uscatului".

În al doilea rând, "încă nu este clar care dintre numeroasele serii temporale ale iradianţei solare totale (TSI) din literatura de specialitate (dacă există) reprezintă estimări exacte ale TSI din trecut".

Afirmaţia reprezintă doar o recunoaştere a faptului că şi modelele climatice actuale suferă de pe urma cunoscutului fenomen GIGO (Garbage In, Garbage Out), dar aceasta nu împiedică politicienii şi "oamenii de ştiinţă" fără scrupule să vină cu verdicte finale şi să ceară adoptarea unor măsuri totalitare şi planificarea centralizată pentru salvarea planetei.

"Comunitatea ştiinţifică nu este încă în măsură să stabilească cu încredere dacă încălzirea de la 1850 încoace este cauzată în mare parte de om, în mare parte de natură sau de o combinaţie a acestora", se mai subliniază în concluzia articolului din revista Climate.

Coordonatorul studiului, profesorul Willie Soon, de la Center for Environmental Research and Earth Sciences, a subliniat că "timp de mulţi ani, publicul larg a presupus că ştiinţa privind schimbările climatice a fost stabilită, dar acest nou studiu arată că nu este aşa".

Aici profesorul Soon nu are dreptate. Nu publicul a presupus, ci a fost terorizat cu scenarii şi declaraţii apocaliptice privind schimbările climatice venite din partea "experţilor". Iar dacă publicul nu era convins, trebuia să accepte oricum, mai ales dacă era vorba despre personalul din diferite instituţii publice, instituţii de cercetare sau învăţământ superior şi alte organizaţii, care îşi risca locul de muncă şi cariera dacă încerca să vină cu alte puncte de vedere. Publicul nu a făcut decât să aleagă calea minimei rezistenţe, mai ales că există şi numeroase "stimulente materiale" pentru cei care ajung la concluziile "corecte".

Un alt autor al articolului din revista Climate, profesorul Ana Elias, director al Laboratorio de Ionosfera, Atmosfera Neutra y Magnetosfera (LIANM), din cadrul Universidad Nacional de Tucuman din Argentina, a subliniat în continuare că "această analiză deschide calea pentru o investigaţie ştiinţifică adecvată a cauzelor schimbărilor climatice".

Dar mai contează toate acestea, când toată lumea "ştie" că dispariţia gheţii din Groenlanda şi a zăpezilor de pe Kilimanjaro este iminentă?