Ura faţă de români se numeşte Cod fiscal

Pentru ura faţă de străini există un cuvînt - "xenofobie" -, dar grecii antici nu au dispus şi de un cuvînt pentru sentimentul de ură faţă de compatrioţi.

O explicaţie a acestei lacune de vocabular ar fi că un astfel de sentiment nu este natural.

Pe tărîm fiscal, însă noi sîntem mai inventivi decît grecii antici, autorităţile noastre îi favorizează pe străini şi ne defavorizează pe noi. Ministerul Finanţelor îi urăşte pe români.

Ura faţă de români se numeşte Cod fiscal.

Dividendele plătite unei companii străine sînt scutite de impozit dacă ea deţine un sfert (cel puţin) dintr-o întreprindere românească, timp de cel puţin doi ani, conform proiectului de Cod Fiscal, prevedere care ar intra în vigoare la data acceptării noastre în Uniunea Europeană.

Codul fiscal propune, însă, mai mult decît atît: condiţia de scutire devine mai permisivă, începînd cu anul 2007, cînd deţinerea minimă necesară coboară la 15%, iar, din 2009, ea se duce la 10%.

De ce ar fi companiile străine scutite de impozit? Probabil că, în mintea finanţelor, motivul ar sta în aceea că firmele străine sînt impozitate pe teritoriul de origine. Este asta o explicaţie validă?

Nu.

Noi spunem că aplicăm o cotă de impozitare unică. Or impozitarea unor dividende obţinute pe teritoriul românesc nu respectă cota unică, dacă ele se impozitează pe nivelul practicat într-o altă ţară. Şi ca probă, este de ajuns să invocăm exemplul Luxemburgului...

Dar, tot aşa, proiectul Codului Fiscal prevede ca, de la data aderării, dobînzile acordate străinilor, în România, să fie scutite de impozit.

Şi încă, redevenţele pentru străini ar fi scutite de impozit, de la data 1 ianuarie 2011.

Stai şi te gîndeşti: finanţele deschid larg poarta investiţiilor străine. Este bine. Este o opţiune politică de finanţare. Dar, parcă nu-i o opţiune prea liberală. Ba, chiar, nu-i de loc liberală.

Nu, este dimpotrivă, este contra doctrinei liberale, de-a dreptul.

Dar, conducerea finanţelor, nu este a liberalilor?

Ba da. Şi atunci?!

Ne mai gîndim...