Va forţa China lansarea unei noi relaxări cantitative în Statele Unite?

Când investitorii se confruntă cu o prăbuşire a burselor, obligaţiunile guvernamentale, mai ales cele americane, reprezintă activul financiar de refugiu. Numărul mare al ordinelor de cumpărare determină, bineînţeles, o creştere a preţului şi scăderea randamentului.

Ceva asemănător s-a întâmplat şi în urmă cu o săptămână, când randamentul obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani ale SUA a scăzut până aproape de 1,9%, după ce vineri, 21 august 2015, a fost 2,05% la închidere (vezi graficul 1).

Revenirea tendinţei de creştere a fost aproape instantanee. Dar cine a avut curajul să vândă, când bursele nu dădeau niciun semnal că răspund încercărilor de redresare?

Se pare că "vinovatul" de serviciu este, şi de această dată, China. Un articol recent de la Bloomberg a confirmat mai multe informaţii, apărute anterior pe site-ul Zerohedge, care indicau vânzări masive ale titlurilor de stat americane din rezervele valutare ale Chinei.

"China şi-a redus portofoliul de obligaţiuni guvernamentale americane în această lună, astfel încât să obţină dolarii necesari susţinerii yuanului, după deprecierea şoc din urmă cu două săptămâni", scrie Bloomberg.

Tranzacţiile au inclus vânzările directe, dar şi vânzări prin intermediul agenţilor din Belgia şi Elveţia, conform unei surse anonime citate de Bloomberg.

Ultimele date de la Trezoreria SUA, din iunie 2015, nu arată încă nicio scădere a portofoliului de obligaţiuni americane deţinute oficial de China. Dimpotrivă, de la începutul anului valoarea sa a crescut până la 1,271 trilioane de dolari, de la 1,239 trilioane în ianuarie 2015 (vezi graficul 2).

S-au înregistrat, însă, vânzări masive în cazul Belgiei, unde valoarea portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane a scăzut cu aproape 147 de miliarde de dolari de la începutul anului curent, până la 207,7 miliarde de dolari. În martie 2014, portofoliul Belgiei a atins un record de 381,4 miliarde de dolari, a cărui valoare poate fi justificată doar cu "ajutorul" tranzacţiilor Chinei derulate prin intermediul Euroclear, companie de servicii financiare (n.a. compensarea tranzacţiilor şi servicii de custodie, în special pentru titlurile de stat) cu sediul la Bruxelles.

Aceeaşi sursă anonimă a mai declarat pentru Bloomberg că autorităţile americane au fost informate de la Beijing cu privire la vânzările masive recente. Conform estimărilor prezentate de Bloomberg, valoarea rezervelor valutare ale Chinei a scăzut cu 315 miliarde de dolari în ultimele 12 luni.

Scăderea graduală a portofoliului de obligaţiuni americane din această perioadă nu se poate compara, însă, cu şocul din ultimele două săptămâni. Analiştii de la Societe Generale apreciază că Banca Populară a Chinei (BPC) a vândut doar în acest interval active de circa 106 miliarde de dolari din rezervele valutare.

De asemenea, în condiţiile unei supradimensionări a rezervelor cu circa 34%, după cum estimează tot Societe Generale, BPC mai are la dispoziţie încă 900 de miliarde de dolari pentru intervenţii valutare.

Pe baza datelor de la Trezoreria SUA, Bloomberg arată că obligaţiuni guvernamentale americane cu o valoare de 1,48 trilioane de dolari sunt controlate de China, aici fiind incluse şi obligaţiuni de 200 de miliarde de dolari aflate în custodie în Belgia.

Owen Callan, de la Cantor Fitzgerald în Dublin, consideră că "vânzarea titlurilor de stat americane nu este o surpriză, dar reprezintă totuşi o evoluţie care încă nu se reflectă integral în preţuri", după cum scrie Bloomberg. "China are un impact direct asupra pieţelor globale prin intermediul dobânzilor din SUA", a subliniat David Woo, analist la Bank of America, în cadrul unei emisiuni a televiziunii Bloomberg.

Cât de mare poate deveni acţiunea Chinei de vânzare a titlurilor americane? Imensă, din cauza valorii masive a tranzacţiilor de tip "carry" (n.a. "carry trade" reprezintă strategia prin care un investitor împrumută într-o monedă la dobândă scăzută şi plasează fondurile în active denominate într-o monedă care oferă randamente mai ridicate).

Bank of America estimează că valoarea totală a tranzacţiilor carry denominate în yuan este de circa 1,1 trilioane de dolari, iar aceasta reprezintă costul menţinerii stabilităţii monedei chineze, după cum scrie Zerohedge.

O valoare similară a vânzărilor de obligaţiuni guvernamentale americane ar conduce la anihilarea efectelor pentru 60% din programul QE3 al Federal Reserve şi la creşterea randamentului pentru obligaţiunile de 10 ani ale Statelor Unite cu până la două puncte procentuale.

Un astfel de fenomen nedorit are, deja, şi un nume: restricţionare cantitativă. Termenul QT (n.a. "Quantitative Tightening") a apărut într-o notă adresată clienţilor Deutsche Bank, unde se mai precizează că "acţiunile Chinei vor trebui compensate de noi relaxări cantitative în Europa şi Japonia".

Adică războaiele valutare de până acum ar trebui să capete un caracter exclusiv "nuclear"? Acesta poate fi şi motivul pentru care revista germană online Deutsche Wirtschafts Nachrichten scrie că vânzarea obligaţiunilor americane de către China reprezintă un avertisment clar adresat Statelor Unite.

Pe fondul noilor condiţii de pe pieţele financiare internaţionale, Stanley Fischer, vicepreşedintele Federal Reserve, a declarat, în cadrul simpozionului organizat anual de Federal Reserve la Jackson Hole, că "avem timp să aşteptăm şi să vedem datele", după cum scrie Financial Times. Pe de altă parte, "deoarece politica monetară influenţează economia reală cu o întârziere substanţială, nu trebuie să aşteptăm până când inflaţia ajunge la 2% pentru creşterea dobânzii", a mai precizat Fischer.

Vicepreşedintele Fed-ului a lansat, astfel, o nouă perioadă de incertitudine în ceea ce priveşte majorarea dobânzii de către banca centrală americană, în timp ce a respins "subtil" apelul autorităţilor chineze pentru amânarea creşterii dobânzii de politică monetară până la atingerea ţintei de inflaţie din SUA.

Dar mai controlează Fed-ul, cu adevărat, traiectoria costurilor de finanţare din Statele Unite? După o vară mult mai fierbinte decât o indicau aşteptările de pe pieţe, toamna se anunţă "toridă" de-a dreptul, iar probabilitatea ridicată a unui "cod roşu" pune Federal Reserve în faţa pierderii complete a credibilităţii, prin lansarea unui nou program de relaxare cantitativă.

S-au înregistrat, însă, vânzări masive în cazul Belgiei, unde valoarea portofoliului de obligaţiuni guvernamentale americane a scăzut cu aproape 147 de miliarde de dolari de la începutul anului curent, până la 207,7 miliarde de dolari. În martie 2014, portofoliul Belgiei a atins un record de 381,4 miliarde de dolari, a cărui valoare poate fi justificată doar cu "ajutorul" tranzacţiilor Chinei derulate prin intermediul Euroclear, companie de servicii financiare (n.a. compensarea tranzacţiilor şi servicii de custodie, în special pentru titlurile de stat) cu sediul la Bruxelles.

Aceeaşi sursă anonimă a mai declarat pentru Bloomberg că autorităţile americane au fost informate de la Beijing cu privire la vânzările masive recente. Conform estimărilor prezentate de Bloomberg, valoarea rezervelor valutare ale Chinei a scăzut cu 315 miliarde de dolari în ultimele 12 luni.

Scăderea graduală a portofoliului de obligaţiuni americane din această perioadă nu se poate compara, însă, cu şocul din ultimele două săptămâni. Analiştii de la Societe Generale apreciază că Banca Populară a Chinei (BPC) a vândut doar în acest interval active de circa 106 miliarde de dolari din rezervele valutare.

De asemenea, în condiţiile unei supradimensionări a rezervelor cu circa 34%, după cum estimează tot Societe Generale, BPC mai are la dispoziţie încă 900 de miliarde de dolari pentru intervenţii valutare.

Pe baza datelor de la Trezoreria SUA, Bloomberg arată că obligaţiuni guvernamentale americane cu o valoare de 1,48 trilioane de dolari sunt controlate de China, aici fiind incluse şi obligaţiuni de 200 de miliarde de dolari aflate în custodie în Belgia.

Owen Callan, de la Cantor Fitzgerald în Dublin, consideră că "vânzarea titlurilor de stat americane nu este o surpriză, dar reprezintă totuşi o evoluţie care încă nu se reflectă integral în preţuri", după cum scrie Bloomberg. "China are un impact direct asupra pieţelor globale prin intermediul dobânzilor din SUA", a subliniat David Woo, analist la Bank of America, în cadrul unei emisiuni a televiziunii Bloomberg.

Cât de mare poate deveni acţiunea Chinei de vânzare a titlurilor americane? Imensă, din cauza valorii masive a tranzacţiilor de tip "carry" (n.a. "carry trade" reprezintă strategia prin care un investitor împrumută într-o monedă la dobândă scăzută şi plasează fondurile în active denominate într-o monedă care oferă randamente mai ridicate).

Bank of America estimează că valoarea totală a tranzacţiilor carry denominate în yuan este de circa 1,1 trilioane de dolari, iar aceasta reprezintă costul menţinerii stabilităţii monedei chineze, după cum scrie Zerohedge.

O valoare similară a vânzărilor de obligaţiuni guvernamentale americane ar conduce la anihilarea efectelor pentru 60% din programul QE3 al Federal Reserve şi la creşterea randamentului pentru obligaţiunile de 10 ani ale Statelor Unite cu până la două puncte procentuale.

Un astfel de fenomen nedorit are, deja, şi un nume: restricţionare cantitativă. Termenul QT (n.a. "Quantitative Tightening") a apărut într-o notă adresată clienţilor Deutsche Bank, unde se mai precizează că "acţiunile Chinei vor trebui compensate de noi relaxări cantitative în Europa şi Japonia".

Adică războaiele valutare de până acum ar trebui să capete un caracter exclusiv "nuclear"? Acesta poate fi şi motivul pentru care revista germană online Deutsche Wirtschafts Nachrichten scrie că vânzarea obligaţiunilor americane de către China reprezintă un avertisment clar adresat Statelor Unite.

Pe fondul noilor condiţii de pe pieţele financiare internaţionale, Stanley Fischer, vicepreşedintele Federal Reserve, a declarat, în cadrul simpozionului organizat anual de Federal Reserve la Jackson Hole, că "avem timp să aşteptăm şi să vedem datele", după cum scrie Financial Times. Pe de altă parte, "deoarece politica monetară influenţează economia reală cu o întârziere substanţială, nu trebuie să aşteptăm până când inflaţia ajunge la 2% pentru creşterea dobânzii", a mai precizat Fischer.

Vicepreşedintele Fed-ului a lansat, astfel, o nouă perioadă de incertitudine în ceea ce priveşte majorarea dobânzii de către banca centrală americană, în timp ce a respins "subtil" apelul autorităţilor chineze pentru amânarea creşterii dobânzii de politică monetară până la atingerea ţintei de inflaţie din SUA.

Dar mai controlează Fed-ul, cu adevărat, traiectoria costurilor de finanţare din Statele Unite? După o vară mult mai fierbinte decât o indicau aşteptările de pe pieţe, toamna se anunţă "toridă" de-a dreptul, iar probabilitatea ridicată a unui "cod roşu" pune Federal Reserve în faţa pierderii complete a credibilităţii, prin lansarea unui nou program de relaxare cantitativă.