Va mai juca dolarul vreun rol în acordul strategic dintre Rusia şi China?

Săptămâna viitoare va începe şi se va încheia cu două evenimente care pot influenţa decisiv evoluţia şi configuraţia sistemului financiar din deceniile următoare. Primul este întâlnirea la nivel înalt de la Beijing dintre Rusia şi China din 20 mai 2014, al doilea fiind reprezentat de alegerile europarlamentare.

Cum în Europa jocurile par făcute, pe fondul apatiei alegătorilor, dar mai ales a cadrului legal promovat de Comisia Europeană, care îi permite să ignore deciziile Parlamentului European, ultimul eveniment s-ar putea să nu fie, la urma urmei, chiar aşa de important.

Ceea ce se va întâmpla în capitala Chinei are, însă, potenţialul să declanşeze reconfigurarea centrelor de putere economică pe termen lung.

După cum scriu agenţiile de presă, principalul punct de pe agenda întâlnirii este semnarea unui acord pentru livrarea gazelor ruseşti către China, negocierile pentru acest contract pe 30 de ani fiind începute cu peste zece ani în urmă.

Un memorandum a fost semnat în martie 2013 între Gazprom şi China National Petroleum Corporation, conform unui articol de pe site-ul Russia Today, iar clauzele acestuia arată că vor fi livraţi Chinei 38 de miliarde de metri cubi anual începând din 2018. Aleksei Miller, directorul executiv al Gazprom, a declarat, însă, că volumul anual al gazelor livrate Chinei poate trece de 60 de miliarde metri cubi până la sfârşitul contractului, după cum mai scrie Russia Today.

Compania rusă pare să fie interesată doar de furnizarea gazelor către China, fără a căuta şi eventuale colaborări cu firmele chineze pentru extinderea zonelor de extracţie din Rusia, după cum a declarat directorul executiv adjunct Vitali Markelov pentru Bloomberg.

Lipsa de interes a Gazprom pentru investiţii comune poate să fie doar temporară, existând posibilitatea unei compensări din partea celuilalt gigant energetic al Rusiei, Rosneft. Compania petrolieră va trece curând la exploatarea resurselor din Marea Ohotsk, după ce Rusia a obţinut drepturile exclusive asupra unei suprafeţe de circa 55 de mii de kilometri pătraţi, în urma soluţionării disputei cu Japonia în cadrul ONU.

Extinderea cooperării energetice dintre Rusia şi China este confirmată şi de Anatoly Yanovsky, ministrul adjunct al energiei din cabinetul Medvedev, care a declarat că "dialogul nostru include exploatarea şi transportul hidrocarburilor", conform unei ştiri Reuters.

În condiţiile în care acordului dintre Rusia şi China îi mai lipsesc doar semnăturile celor doi preşedinţi pentru a intra în vigoare, a rămas o singură întrebare. Cum se vor face plăţile, în condiţiile în care preţul negociat se va situa între 360 şi 400 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, conform unei ştiri din cotidianul financiar Vedomosti? În dolari?

Bloomberg scria luna trecută că preşedintele Putin va semna acordul deoarece "criza din Ucraina forţează Rusia să caute pieţe în afara Europei".

Dar dacă autorităţile actuale de la Kremlin au învăţat câte ceva despre importanţa factorului economic în proiectarea puterii politice la nivel global, iar criza din Ucraina nu este decât un pas pentru diminuarea rolului dolarului ca monedă internaţională de rezervă? Precedente au existat, însă "vinovaţii", care au fost doar de talia Irakului sau Libiei, au plătit scump pentru îndrăzneala lor.

Acum provocarea vine de la "combatanţi" din categoria supergrea, care par hotărâţi să grăbească sfârşitul supremaţiei dolarului.

Justin Yifu Lin, profesor la Peking University şi fost economist-şef al Băncii Mondiale, a declarat în cadrul unei conferinţe organizate de Grupul Bruegel (n.a. institut de cercetări economice din Bruxelles) că "dominaţia dolarului este cauza principală a crizelor financiare şi economice globale". Lin, care este şi consultant principal al guvernului chinez, consideră că "rezolvarea problemei se poate face doar prin înlocuirea monedelor naţionale cu o monedă globală", după cum scria China Daily la începutul anului.

Despre acordul dintre Rusia şi China, Reuters scria, în martie 2014, că este "Sfântul Graal" pentru Moscova, care astfel va arăta lumii că "centrul de putere s-a mutat către est, iar Rusia nu are nevoie de Vest". Şi cum scopul scuză mijloacele, este posibil ca preşedintele Putin să susţină China în promovarea yuanului ca monedă internaţională de rezervă, mai ales pe fondul utilizării acestuia de tot mai multe bănci centrale.

O analiză recentă a băncii Standard Chartered arată că "cel puţin 40 de bănci centrale au investit în yuan, deschizând calea monedei chineze către rolul de monedă internaţională de rezervă, chiar înainte de atingerea stadiului de convertibilitate totală a acesteia", conform unui articol din cotidianul South China Morning Post.

Aceasta să fie calea prin care se va îndeplini prognoza lui James Rickards? "Trăim într-un sistem monetar artificial care a ajuns în ultimul său stadiu", iar "salvarea dolarului s-ar putea să nu mai fie posibilă", scrie Rickards în încheierea cărţii sale "Moartea banilor: colapsul sistemului financiar internaţional".

Despre acţiunile preşedintelui Putin în ceea ce priveşte situaţia din Ucraina, revista Foreign Policy a scris recent că "manipularea conexiunilor financiare transnaţionale şi reconfigurarea alianţelor geopolitice" arată o "mentalitate de secol 21", care plasează Kremlinul în "avangarda geopolitică a globalizării". Mai mult, "războiul neliniar", despre care a scris Vladislav Surkov, unul dintre consultanţii politici ai lui Putin, pare să fie calea adoptată de Kremlin, pe fondul unei situaţii internaţionale în care "paradigmele geopolitice vechi nu mai sunt valabile".

Acordul cu cea mai mare putere economică a Asiei se încadrează în ceea ce se poate numi, parafrazându-l pe Surkov, o "alianţă neliniară", al cărei scop este, cel puţin, reducerea semnificativă a influenţei dolarului şi, implicit, a Statelor Unite asupra economiei globale.

Săptămâna viitoare, după semnarea acordului de la Beijing, vom vedea ce rol vor acorda Rusia şi China dolarului în noua ordine geopolitică.