VIDEO "Este foarte greu ca lucrurile să se schimbe pe piaţa de capital în viitorul apropiat"

Radu Soviani: Cum vi se pare că a evoluat programul de privatizare în masă, de la debut şi enunţuri până la ceea ce avem acum?

Ben Madadi: Eu, având în vedere că am venit în România în 1996, nu cred că am calitatea morală să vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat înainte să vin. Dar aşa, din câte am studiat, din câte am auzit, a fost dezastru. Având în vedere scopul şi finalitatea se poate spune doar de dezastru. Dar a fost gândit prost, pentru că au vrut, teoretic, să ofere împroprietărire în România pentru nişte întreprinderi oamenilor simpli, în mod individual. Adică să dea acţiuni la nişte oameni care niciodată în România nu au avut întreprinderi, nu au avut parte de afaceri, nu au avut niciun fel de companii. Şi pentru asta îţi trebuie o oarecare cultură. Deci teoria, aşa cum a fost concepută la început a fost greşită, dar ulterior, în timp, aşa cum ştim, şi rezultatul a fost un dezastru pentru că ei, neştiind despre ce e vorba, fie le-au vândut, fie nici măcar nu au aflat că le-au avut. Şi în final acea ipotetică împroprietărire nu s-a materializat. Din cauza asta se poate spune doar un dezastru.

De exemplu, la SIF-uri, acţionari care se regăsesc în registrul acţionarilor nu au absolut nicio treabă cu companiile.

Radu Soviani: Adică? Detaliaţi...nu ştiu că sunt acţionari acolo?

Ben Madadi: Cred că fie nu ştiu, fie au murit, cred că peste 90% dintre ei. Asta înseamnă un dezastru.

Radu Soviani: Cine e responsabil şi cine beneficiază de faptul că sunt dormanţi, în acest dezastru?

Ben Madadi: Cel mai mult beneficiază cei care le conduc, pentru că, foarte simplu, nu răspund în faţa acţionarilor pentru că acţionarii nu există, este un bun fără proprietar, după care beneficiază partenerii administratorilor - diverşi parteneri care s-au regăsit de-a lungul timpului. Au făcut parteneriate cu diverşi brokeri, au făcut parteneriate cu diverşi funcţionari, cu presa, au făcut parteneriate, în sensul că administratorii încasează bani din ce câştigă SIF-urile şi împart o mică parte din acei bani cu aşa zişi parteneri, care să îi ajute şi restul rămân pentru ei.

Radu Soviani: Cum aţi ajuns să îi enervaţi la culme pe cei care condus SIF1, SIF4 şi SIF5?

Ben Madadi: Am ajuns dintr-o întâmplare sau dintr-o greşeală. Adică eu nu ştiam că e aşa. Eu ştiam că e ceva în neregulă, dar în acelaşi timp aveam încredere în cunoştinţele mele, în abilităţile mele, în materie de investitor mă refer, că aş putea să fac ceva care să îmi aducă şi mie beneficii şi altor acţionari. Aşa am crezut fără să ştiu detaliile. Ştiam că sunt lucruri în neregulă, dar deja a trecut peste un an, mi-am dat seama că lucrurile nu că sunt în neregulă, ci că sunt extrem de grave. SIF-urile nu se mai pot considera în mod individual ca nişte probleme. Acum SIF-urile reprezintă cancerul pieţei. Aşa am aflat.

Cum am ajuns să îi enervez atât de rău? Pentru că am ajuns să fiu singurul investitor, că ei pretind că au investitori, ceea ce nu au. Investitori în adevăratul sens, nu au. Am ajuns să fiu singurul investitor relativ mare şi care să spună neregulile care se petrec acolo. Ei ar fi vrut să rămână lipsa de transparenţă, ca să facă în continuare ce vor. Adică în loc să ofere beneficii proprietarilor, acţionarilor, ceea ce este şi corect şi legal, să îşi ia pentru ei şi să împartă ceva cu partenerii lor despre care am vorbit mai devreme.

Radu Soviani: Principala neregulă, sau poate nu e principala, poate aşa mi se pare mie, semnalată nu numai SIF-urilor, nu numai public, nu numai ASF-ului, a fost modul prin care, prin intermediul unor fonduri de investiţii, pe banii acţionarilor, investitorilor, conducerea SIF1, care le controlează şi pe celelalte, îşi cumpără voturi, scăzând din valoare, până la urmă, plătind comisioanele. O să vă rog să detaliaţi, şi de ce credeţi că i-a enervat atât de mult că aţi expus acest mecanism?

Ben Madadi: Mecanismul, eu din câte ştiu, nu a fost niciodată expus. Erau câţiva oameni care ştiau, dar nu a fost expus. Şi din dezinteres, dar şi pentru că ei au reuşit să suprime informarea publicului. Oamenii ăştia au reuşit o oarecare performanţă, să zicem, într-un sens negativ. Ca să poată să aibă acces fără niciun fel de deranj la resursele companiilor care aparţin milioanelor de acţionari, au reuşit să creeze parteneriat cu aşa zisa presă, dar asta e din păcate presa din România, prin care să suprime informarea investitorilor. O banalitate, nu se aflase. Nici eu nu ştiam. Eu când am intrat m-am mirat că un fond cum este un SIF, un fond închis de investiţii avea discount de peste 60%. Atunci aşa era SIF4. Si eu am intrat acolo pentru că avea cel mai mare discount.

Radu Soviani: Şi aţi zis, e loc să crească...

Ben Madadi: Da.

Radu Soviani: Să se ducă spre valoarea activului net pe acţiune...

Ben Madadi: Da. Eu nu ştiam atunci, aveam bănuieli că ar fi ceva în neregulă. Dar nu ştiam. Eu mai degrabă credeam atunci, cum era treaba pe vremuri, înainte de schema actuală, era o schemă mai simplă, mai banală, bănuiesc că ştiţi. Foştii administratori, până acum 10-12 ani, şi ei făceau fraudă electorală într-un fel la SIF-uri, adică acţionarii nu votau, votau ei în numele acţionarilor.

Radu Soviani: Pur şi simplu...

Ben Madadi: Da. Pur şi simplu votau în numele acţionarilor. Şi eu mă gândeam că o fi ceva asemănător. După aia am aflat că nu, nu mai există acţionari, acţionarii reali, care oricum nu votau nici înainte, ci se vota în locul lor într-un mod fraudulos, acum acţiunile au fost cumpărate cu banii acţionarilor şi se vota teoretic legal pentru că nu se mai făcea fraudă de semnătură, ci se ascundea frauda aceea în spatele unui fond fictiv. Probabil e mai rău decât cum era înainte.

Radu Soviani: Înainte aminteaţi de situaţia de acum 10-12 ani, dar am avut şi cu fosta conducere, cu Dragoş Bîlteanu, Najib el-Lakis, care păreau să sifoneze pentru Romenergo din banii SIF1. Cât de diferită este această situaţie faţă de ce este acolo, unde s-a finalizat cu dosare penale şi condamnări?

Ben Madadi: O situaţie este sifonarea pentru Romenergo, altă situaţie este să foloseşti banii societăţii pentru vot.

Radu Soviani: Contra comision.

Ben Madadi: Contra comision, da. Cred că erau lucruri diferite, dar acţiunile cumpărate, din cate ştiu eu, la vremea aceea, au rămas în continuare, numai că s-au transferat de la anumite companii la aceste fonduri, dar nu ştiu exact speţa ce s-a întâmplat cu ROMENERGO. Nu ştiu toate detaliile. Mie mi se pare că diferenţa majoră este că, atunci, nefiind vorba de nişte terţi, adică aceste fonduri, şi fiind ei direct, era mai bine, pentru că nu se mai plăteau comisioanele astea. Oricare o fi fost scopul, mijloacele atunci erau mai bune decât acum pentru societate şi pentru acţionari, pentru că nu se mai pierdeau comisioanele.

Radu Soviani: Acum trebuie servite comisioane şi către fondurile de investiţii.

Ben Madadi: Da. Acum se dau milioane de lei în comisioane complet aberante, care dacă ASF şi-ar face treaba, nu ar mai avea loc, pentru că asta este menirea ASF-ului, să protejeze investitorii - aceste comisioane, pe vremea lui Bîlteanu şi Lakis, nu existau. Adică eu nu ştiu să fi existat.

Radu Soviani: Adică se sifona mai puţin. Nu erau atât de mulţi la masă...

Ben Madadi: Finalitatea era mai bună atunci, acum este mult mai rea. Doar că atunci nu erau atât de mulţi parteneri. Acum toată schema pare să fie mult mai bine pusă la punct pentru că sunt foarte mulţi parteneri. Toată lumea mănâncă, toata lumea, evident că nici din piaţă si nici investitori, marea majoritate a participanţilor au de pierdut. Dar acum foarte mulţi oameni mănâncă, unii care reprezintă administratorii acelor fonduri încasează milioane de lei şi sunt fericiţi, am scris despre o parte din ei, adică cei mai mari şi atunci, Bîlteanu şi Lakis, nu dădeau sponsorizări la presă, drept dovadă presa când a aflat, a scris, acum presa nu mai scrie. Acum din toate punctele de vedere e mai rău decât atunci şi asta este foarte trist pentru bursă. Adică bursa românească, faţă de acum 8-10 sau 12 ani, deşi Romania s-a îmbogăţit de atunci şi până acum, bursa a involuat.

Radu Soviani: E foarte plastic cum descrieţi că sunt mai mulţi la masă acum, banchetul este mai mare, totul pe banii acţionarilor şi ai investitorilor. Dar cum vă explicaţi pasivitatea deranjantă - de obicei o pasivitate nu deranjează - a ASF?

Ben Madadi: Probabil că arată două lucruri, nu pot sa îmi dau mai mult cu părerea, dar ăsta e crezul meu: cum a involuat politica românească şi cum a involuat piaţa de capital. Aceasta din urmă a involuat în timp ce economia a evoluat fantastic. Şi economia a crescut în mod real de atunci, oamenii s-au îmbogăţit, dar piaţa de capital a rămas în urmă. Singura explicaţie sau cea mai simplă explicaţie este GHINION. Efectiv a fost vorba de GHINION. Pentru că politica românească a involuat şi ASF este produsul politicii. Ei sunt numiţi politic de către Parlament. Nici acum 8-10 ani, parlamentul României nu a fost ceva extraordinar, nici acum nu e, dar cred că probabil Parlamentul e mai slab decât acum 8-10 ani, sau nepăsător. De ce s-a întâmplat asta? E o chestiune destul de complicată. Acum cred că orice instituţie ar fi sub controlul Parlamentului, în momentul acesta are şanse reale să nu îşi mai facă datoria şi să găsească alte oportunităţi persoanele de acolo, pentru că un parlament slab cam la asta poate să ducă.

Radu Soviani: Deci o componentă a explicaţiei pasivităţii ASF-ului este cea politică. A doua care este?

Ben Madadi: A doua - acel ghinion. Şi părerea mea este că cel mai mare ghinion al pieţei de capital din România a fost tocmai existenţa SIF-urilor. Vorbim despre o avuţie care nu e mare, nu mai e mare deloc, raportat la PIB, dar pentru că piaţa nu a evoluat, bursa nu a crescut, avuţia aceea este uriaşă faţă de piaţă. Şi cele cinci SIF-uri, dar dintre care mai ales cele trei, au oferit, într-o piaţă atât de mică, unor oameni posibilitatea să folosească banii altora, adică banii acţionarilor, pentru tot ce îşi doreau. Şi ei ce au făcut? Au corupt piaţa ca să rămână acolo. Şi cu cât încasează SIF-urile în fiecare an din dividende, zeci de milioane de euro, poţi să corupi enorm de mult. Poţi să corupi funcţionari, poţi să corupi presă, poţi să corupi politicieni. Despre politicieni eu nu am nicio dovadă, dar faptul că SIF-urile plătesc foarte mulţi bani la presă este pe faţă, adică este cu facturi. Şi dacă SIF-urile nu ar fi avut banii ăştia la îndemână şi ar fi fost nevoiţi să se întoarcă la acţionari, acel ghinion nu ar fi existat. Existenţa SIF-urilor a făcut ca piaţa efectiv să se distrugă. Nişte bani pentru care nimeni nu răspundea şi în continuare nu răspunde au dus la coruperea multora din cei care erau responsabili pentru piaţă şi cei care funcţionau în piaţă.

Radu Soviani: Spuneaţi că SIF-urile nu mai reprezintă atât de mult cât reprezentau raportat la întreaga economie. Dar raportat la beneficiarii reali această mică avere devine o mare avere?

Ben Madadi: Depinde cum luăm beneficiarii reali.

Radu Soviani: Cine sunt beneficiarii reali?

Ben Madadi: Dacă îi luăm şi pe cei care nu ştiu că au acţiunile şi pe cei care au murit, părerea mea e că peste 90%, adică fiecare SIF are 5-6 milioane de acţionari. În realitate, acţionarii care se interesează nu cred că sunt mai mult de sute de mii, toţi. Milioane sunt în acte. În realitate nu cred că mai sunt mai mult de 300.000 sau 500.000.

Radu Soviani: V-am întâlnit şi la AGA din 28 aprilie 2022, eram 14 acţionari acolo, fizic...

Ben Madadi: Da, dar dacă nu aş fi fost eu şi câteva alte persoane care erau în Asociaţia noastră, nu ar fi fost nimeni. Adică ar fi fost Bogdan Drăgoi şi angajaţii SIF-urilor. Mai erau nişte agitatori veniţi ca să îl susţină pe Bogdan Drăgoi. Dar dacă ei ştiau că noi nu venim, nu ar fi fost absolut nimeni. Ar fi fost exclusiv angajaţii SIF Banat-Crişana.

Radu Soviani: Şi atunci, cine sunt beneficiarii reali?

Ben Madadi: Acţionarii, că ştiu că le au, ca nu ştiu că le au, marea majoritate deţin ceea ce valorează 1000-2000 de lei. Nu merită pentru banii ăştia să faci un drum. Acolo erau agitatori care aveau zeci de acţiuni. Adică nu merită să mergi acolo real dacă ai 1000 de acţiuni. Pentru că acţionar la SIF Banat, de exemplu, unde am fost noi, nu sunt toţi din Arad, sunt şi din Ţara Românească, şi din Cluj, din Moldova, nu poţi să parcurgi drumul ăla pentru nişte acţiuni care valorează mai puţin decât drumul. Şi beneficiarii reali ajung să fie foarte puţini oameni, care fac acest grup despre care am vorbit, adică Bogdan Drăgoi, partenerii lui, partenerii lui din presă care încasează milioane de lei pe an, ca să nu scrie despre ce se întâmplă acolo, trebuie spus aşa-zisa presă. Şi un alt beneficiar de exemplu - îl ştiţi pe domnul Copariu, era angajat la ASF - după ce nu a mai fost angajat la ASF a devenit angajat la SIF Oltenia care a fost preluat de Bogdan Drăgoi. Ei sunt beneficiarii. Ei, de dragul de a câştiga mult şi fără să facă mare lucru, ei au reuşit în atâţia ani să distrugă ceea ce putea să fie o piaţă de capital corectă, cum e în Cehia, Polonia, Ungaria, în tările astea care nu sunt foarte departe de România, dar care au bursă mult mai mare. Şi aici nu vorbesc atât de mult despre capitalizare, capitalizarea e o chestie incorectă pentru comparaţie.

Dacă compari lichiditatea din Bucureşti cu lichiditatea din Cehia, Ungaria, Polonia, e incomparabil. Nu poţi să compari cu o ţară dezvoltată, de exemplu Danemarca. La un moment dat am avut o discuţie cu CFO-ul de la Saxo Bank, care povestea că Danemarca are populaţie 5 milioane si bursa din Danemarca este de 10 ori mai mare decât bursa din Romania. Cam ăsta este rezultatul. Tragedia asta este; faptul că câţiva oameni câştigă fără merite, asta e foarte puţin important. Problema este că, pentru ca ei, acei câţiva, ca să câştige fără merit, toţi ceilalţi care puteau să câştige cu merit nu mai câştigă nimic. Şi nu câştigă economia, piaţa rămâne subdezvoltată şi afectează toata ţara.

Radu Soviani: De ce a devenit alergic Bogdan Drăgoi la persoana dumneavoastră?

Ben Madadi: În afară de faptul că am scris adevărurile, faptele, pentru care m-a dat în judecată, îmi cere un milion de euro.

Radu Soviani: Echivalentul venitului lui pe un an.

Ben Madadi: Da, pentru el nu e foarte mult. În afară de faptul că am scris nişte adevăruri, nici ei nu au negat ceea ce am scris eu. Ei nu au negat. Doar că au zis că eu pentru că am scris acele lucruri, l-am defăimat. Dar nu au negat ceea ce am scris. Puteau să nege în vreun fel. Totală tăcere. Scopul procesului este doar intimidare. Nu ştiu, o să câştige, o să piardă, habar nu am...

Radu Soviani: De curiozitate, pe banii SIF-ului v-a dat în judecată?

Ben Madadi: Pe banii lui. Din câte ştiu, pe banii lui, pe persoană fizică m-a dat. În afară de faptul că am scris adevăruri, cred că problema cea mai mare este calitatea mea de investitor. Ei tot timpul vorbeau despre investitori. Că au investitori, că îi votează investitorii. Care investitori? Eu eram un investitor mare şi am zis că nu-i votez, şi asta a deranjat. Ei ar fi vrut sa existe un mit în piaţă că ei sunt susţinuţi de investitori. Dar ei nu sunt susţinuţi de niciun fel de investitori, sau aproape de niciun fel de investitori, pentru că e posibil să existe investitori, nu ştiu, careva. De exemplu, la SIF4 când am fost la adunare, propunerile mele au fost votate de aproape toţi investitorii, inclusiv fondurile, care erau investitori-acţionari reali. Adică nu cumpăraseră acţiuni SIF1 şi SIF4 cu banii SIF1 şi SIF4.

Radu Soviani: Cumpăraseră pentru investiţie şi nu ca să tranzacţioneze voturile în favoarea celor care le-au dat banii.

Ben Madadi: Da. Deci ei au votat în favoarea propunerilor mele. Numai că în toţi anii în care acţionarii reali nu aveau voie să depăşească 5%, fondurile alimentate cu SIF1 şi SIF4 aveau, şi au cumpărat 30% din SIF4 şi în rest sunt acţionari dormanţi şi restul cuponari. Şi efectiv au ajuns să deţină marea majoritatea a acţiunilor libere la tranzacţionare, pe acele fonduri, cumpărate cu banii acţionarilor.

Radu Soviani: Asta pe vremea când era pragul de 5% şi nu aveai voie sa depăşeşti nivelul de prag de 5% au folosit aceste societăţi ca paravane...

Ben Madadi: Da, corect.

Radu Soviani: Şi aşa au pus mâna pe SIF4.

Ben Madadi: Pe SIF 4, SIF1 şi SIF5. Ciurezu la SIF5 ţipa că ei depăşesc 5% şi ASF îi spunea că nu, că fondurile sunt independente.

Radu Soviani: Cum se explică protecţia asta transpartinică din punct de vedere al supravegherii? Bogdan Drăgoi, protejat de Mişu Negriţoiu - vechiul Preşedinte ASF. Bogdan Drăgoi - protejat de Nicu Marcu, până recent Preşedintele ASF.

Ben Madadi: Şi mulţi alţii probabil.

Radu Soviani: Aţi scris la momentul în care aţi ieşit din acţionariatul SIF4 cvasi complet că "i-am şifonat pe cei care sifonează acţionarii SIF4". Şi-au revenit după şifonare?

Ben Madadi: Nu cred. SIF1 a cumpărat de la mine la 1,565. Şi a cumpărat cantitate mare de acţiuni. Nu au cumpărat numai de la mine. Ei şi-ar fi dorit să scape de mine. Eu nu ştiam asta. Dar având în vedere că au cumpărat, în piaţă aveau acţiuni cât aveam eu, doar fondurile interpuse. Nu cred că îşi făceau griji că fondurile interpuse vând acţiunile fără să ştie ei. Şi când au aflat că este un vânzător cu atât de multe acţiuni, cred că se gândeau că sunt eu. Şi având în vedere că au cumpărat, cred că au vrut să scape de mine de acolo. Dar per total nu cred că sunt atât de fericiţi - nu ştiu la ce se gândeau, dar se gândeau probabil că după ce am vândut, dispar de tot şi nu-i mai deranjez în niciun fel. Dar eu mai aveam atunci acţiuni la SIF1, eu mai aveam acţiuni, nu pot să îi mai încurc la SIF4, e adevărat, că am vândut.

Radu Soviani: Pachetul era peste 5%, dacă reţin corect?

Ben Madadi: Aveam puţin peste 6%.

Radu Soviani: Şi fondurile care cumpără din banii lor, ai SIF-urilor, cât aveau?

Ben Madadi: Fondurile, fiecare avea, din câte îmi aduc aminte, puţin peste 5%, dar mai cumpărase SIF Oltenia, mai cumpărase SIF Oltenia şi ajunsese la aproape deţinerea mea, cred că puţin peste deţinerea mea.

Radu Soviani: După ce aţi ieşit din acţionariatul SIF4, până la urmă s-a dovedit că SIF1 a cumpărat.

Ben Madadi: Ulterior am aflat că SIF1 a cumpărat.

Din păcate, mentalitatea bursei româneşti este să fie investitori mici, pentru că investitorii mari de obicei sunt sofisticaţi şi e greu să le iei banii, pentru că investitorii mari cer lucruri. Au pretenţii. Dar în Romania, în piaţa de capital nu se vrea investitori în adevăratul sens. Vor investitori mici, pe care să îi manipuleze cu aşa zisa presă şi să le ia banii. Atât. Şi să nu răspundă pentru acei bani. Asta este problema. Investitorul mare o să aibă întotdeauna pretenţii. Orice face în neregulă, un investitor mare, cu oarecare educaţie financiară, el o să ceară socoteli. Şi nu se vrea asta.

Radu Soviani: Contraziceţi, vă rog, următoarea afirmaţie: SIF-urile au fost tot timpul vaci de muls, pentru unii, pentru câţiva. Vă rog să mă contraziceţi!

Ben Madadi: Niciodată nu au fost altceva decât vaci de muls. În procesul de a fi vaci de muls, la unele SIF-uri au beneficiat şi acţionarii mici, ceea ce a fost mai bine decât nimic şi la altele aproape deloc.

Radu Soviani: Vacile mai dau încă lapte, dacă după 30 de ani, ele au pornit cu participaţii având 30% din economie. Există riscul ca aceia care se ocupă de procesul ăsta să le lase, continuând metafora, fără lapte? Unde vedeţi SIF-urile peste 5-7 ani dacă supravegherea merge în continuare aşa, dacă administrarea merge în continuare aşa, dacă acţionarii sunt ţinuţi dormanţi, împiedicându-se accesul măcar la informaţia că au acţiuni la Depozitarul Central, unde le vedeţi peste cinci ani?

Ben Madadi: Ei, administratorii, vor face eforturi şi de acum încolo ca SIF-urile să nu dispară, pentru că trebuie să rămână o vacă de muls. Nu ştiu dacă o să le meargă. Ei vor face eforturi. Nu cred că scopul lor e să facă să dispară SIF-urile, nu am văzut tendinţa asta. Ei fac eforturi ca să nu dispară, dar să facă eforturi ca SIF-urile să crească în beneficiul acţionarilor, asta nu am văzut-o. Partea cea mai proastă este efectul nociv pe care or să îl aibă în continuare asupra pieţei de capital în general. Pentru că ei deţin cea mai mare participaţie la BVB.

Radu Soviani: Controlează BVB?

Ben Madadi: Da, şi asta e o tragedie. Deci nişte entităţi care nu urmăresc interesul investitorilor controlează operatorul pieţei de capital din România. Asta este adevărata tragedie. Şi ei fiind la butoane, la bursă şi având cea mai mare influenţă prin urmare şi la ASF şi la alte entităţi care se ocupă de piaţa de capital, ei or să însemne cancerul pentru piaţa de capital. Piaţa de capital cu astfel de oameni nu are cum să se dezvolte, care e un lucru foarte rău pentru întreaga economie. Adică, cum poţi să pui - nimeni nu a pus, a fost o întâmplare nefericită - şef la piaţa de capital pe cineva care este împotriva pieţei de capital? Care face lucruri ce sunt complet împotriva investitorilor? Cum poate să se dezvolte acea piaţă de capital? Nu are cum.

Radu Soviani: Spuneaţi că grupul controlează BVB. BVB-ul, dacă, nu greşesc, controlează Depozitarul Central. Depozitarul central controlează somnul acţionarilor dormanţi. Cum se închide acest cerc?

Ben Madadi: Se închide cum este deja. Şi aşa o să şi rămână din păcate, cât timp situaţia o să rămână aşa, anormală. Adică nişte oameni care sunt incompetenţi, care nu se pricep la piaţa de capital, care sunt împotriva investitorilor şi arată că sunt împotriva investitorilor, ei cât timp controlează piaţa de capital, ea nu se va dezvolta. Nu se va închide nimic, dar nici nu va creşte.

Radu Soviani: În proximitatea acestui interviu aţi făcut o ofertă pentru cumpărarea de acţiuni la SIF Oltenia. Brusc a mai apărut cineva interesat. O să vă rog să detaliaţi cum vi se pare această mişcare.

Ben Madadi: Da, sunt mizeriile din păcate, care se petrec. Adică dacă ar fi fost aşa ceva într-o altă piaţă, ar fi existat un supraveghetor care să se intereseze. Eu am vândut SIF4 pentru că am văzut SIF5 ieftin. Nu aveam intenţia să vând SIF4. Am vândut pentru că am zis, de ce să păstrez SIF4, la un discount de 30 şi ceva la sută faţă de activul net, cât timp SIF5 are discount peste 60%? Ca un investitor, e o mutare logică. Şi la SIF4 nu eram atât de sigur că pot să găsesc cumpărător. Dar s-a găsit cumpărător. Despre care eu atunci am bănuit, cine ar fi ulterior, s-a confirmat că de fapt era SIF1. Când eu am vândut acţiunile mele la SIF4, la SIF5 acţiunea era 1,65 şi ceva de lei, dacă nu mă înşel. Şi eu am cumpărat un pachet nu foarte mare, dar măricel din piaţă, printr-un deal, şi oricine avea posibilitatea şi putea să vadă la Depozitarul central că Behboud Madadi a devenit un acţionar mai mare la SIF5. După care nu am mai făcut niciun fel de tranzacţii şi m-am gândit să fac o ofertă publică, pentru că s-au plâns unii investitori că eu nu trebuia să vând la SIF4, pentru că, mă rog, ştiţi povestea aceea. Şi am zis, în loc să cumpăr din piaţă, hai să fac de la început ofertă publică, să nu se mai plângă nimeni despre mine. Oricum, nu era foarte logic, pentru că, până la urmă, cu banii mei pot să procedez în ambele feluri - amândouă fiind şi corecte şi morale. Dar o acţiune care nu era cumpărată la 1,6 lei a văzut toată lumea, după ce eu am depus oferta la ASF şi acea ofertă este confidenţială...

Radu Soviani: Până la aprobare.

Ben Madadi: Da. Acea ofertă a devenit foarte tentantă. Nu cumpăra nimeni şi dintr-o dată au început să cumpere, dar cât? Adică au început să cumpere procente la aproape orice preţ.

Radu Soviani: Dumneavoastră oferind prin ofertă un preţ peste cel din piaţă.

Ben Madadi: Da. Şi au început sa cumpere, nu am nicio dovadă şi nu ştiu, real, nu ştiu cine a cumpărat, real. Dar având în vedere cantităţile uriaşe, bănuiesc că cel mai probabil fondurile alimentate de SIF-uri.

Radu Soviani: Chiar aşa, să se ducă de la ASF, imediat informaţia? Doar ASF-ul avea informaţia în momentul acela. Şi dumneavoastră când aţi depus oferta.

Ben Madadi: Da. Mai aveau alte persoane, dar, de exemplu brokerul, avocatul meu, şi aşa mai departe.

Radu Soviani: Da, dar nu erau în categoria să cumpere ei, în numele lor.

Ben Madadi: Nu aveau cum să cumpere. În mod normal nu trebuia să cumpere, şi eu nu ştiu să fi cumpărat, dar în niciun caz nu aveau cum să cumpere cantitatea aceea. Nu cred că puteau sa aibă nebunia, să zicem, chiar dacă ar fi avut banii, să aibă nebunia să facă aşa ceva pentru că, în afară de mine, nimeni din România nu a avut această nebunie. Şi având în vedere că au cumpărat peste preţul meu de ofertă, asta arată foarte clar că nu au cumpărat cu scopul de a vinde în oferta mea. Au cumpărat cu intenţia de a vinde mai sus sau de a le păstra. Dar au cumpărat cu intenţia, în acel moment, ca să nu cumpăr eu. Asta este foarte clar. Au cumpărat ca să nu cumpăr eu, să nu fiu un deranj. În mod normal, eu nu trebuia să fiu deranj. Asta e altă poveste. Că am zis de la început. Eu nu aş fi vrut să vând acţiunile mele SIF4 la aproape 1,60. Eu aş fi vrut să rămân acolo ani de zile, pentru că am cumpărat foarte ieftin şi împreună cu un management rezonabil, să se dezvolte compania şi să câştige toată lumea. Când am văzut că nu se poate, că efectiv nu am cu cine, am vândut.

Radu Soviani: Oricum, de la momentul în care aţi început să cumpăraţi SIF4, valoarea spread-ului, dintre activul net pe acţiune şi preţul acţiunii, s-a strâns. Intrarea dumneavoastră a condus la o apreciere mai apropiată de valoarea reală a acţiunii SIF4.

Ben Madadi: Da. În mod normal nu trebuia să se facă aşa ceva. Pentru că o companie care teoretic are free-float 100% (toate acţiunile sunt libere pe piaţă) şi dacă am presupune că sunt inactivi, morţi sau care nu ştiu că au acţiuni, să zicem, jumătate. Deci să zicem că are free-float 50%. Credeţi că dacă o acţiune în mod real are free-float 50%, cumpărând 3-4%, urci acţiunea cu 100%? E imposibil. Nu se poate asta. Faptul că eu cumpărând aproape 4% am urcat acţiunea de la 0,7 la 1,3, arată mai mult decât clar că acel free-float este unul fictiv. Că acţiunile sunt sechestrate undeva. Sechestrate. Adică asta se poate numi doar sechestrare. Pentru că dacă acele fonduri erau unele reale, nu toate, unele vindeau pe parcurs. Eu cumpărând şi cumpărând şi cumpărând, am cumpărat şi de la fonduri. Erau unele fonduri care au dispărut pentru că mi-au vândut mie. Dar acele fonduri reprezentau 2-3 procente. Restul până la 50% unde sunt?

În perioada în care investitorii reali nu aveau dreptul să cumpere din piaţă mai mult de 5%, acest grup condus de familia Drăgoi, ei au acumulat din SIF1, SIF4 şi SIF5 30%, cât timp mai erau o grămadă de acţiuni dormante şi efectiv nu au rămas acţiuni. Şi acţiunile astea cumpărate sunt acţiuni sechestrate. Nu sunt anulate şi nu urmăresc beneficii. Pentru că, ce beneficii să urmărească o acţiune care e cumpărată cu banii societăţii? Ce beneficii? Adică dacă societatea dă dividend, dividendul se întoarce la societate. E un non-sens. Singurul lucru acolo care face sens este că administratorul acelui fond primeşte comision şi administratorul celuilalt fond - adică SIF, primeşte VOT. Comision contra vot şi costul acestei operaţiuni non-sens din punct de vedere economic este suportat de acţionari.

Radu Soviani: E foarte clar cum aţi explicat, dar în acest context, cum mai poate fi schimbată vreodată conducerea vreunui SIF?

Ben Madadi: Fie să se certe între ei, fie, normal ar fi statul, care trebuie să fie în slujba cetăţenilor, să intervină şi să facă curăţenie.

Radu Soviani: Ce înseamnă să facă curăţenie? Şi ce înseamnă stat?

Ben Madadi: Statul, într-adevăr... ne întoarcem la Parlament, care, v-am spus, întotdeauna a fost slab, din păcate. Şi mie mi se pare că acum e mai slab decât acum zece ani.

Radu Soviani: Adică parlamentul nu ar fi trebuit să îl întrebe pe Bogdan Drăgoi ce face, dar pe ASF ar fi trebuit să îl întrebe.

Ben Madadi: Parlamentul ar fi trebuit să supravegheze ASF şi ASF ar fi trebuit să supravegheze piaţa, nu în interesul de grup, ci în interesul de cetăţeni. Asta ar fi trebuit să se întâmple, nu s-a întâmplat şi probabil că nu o să se întâmple prea curând. Dar pe termen mai lung, depinde cât e acel termen de lung, lucrurile astea sigur se vor schimba, pentru că e o anomalie prea mare. Dar cât timp rămâne aşa, toată ţara pierde.

Radu Soviani: Deci rămâne varianta să se certe între ei, atât timp cât statul este slab?

Ben Madadi: Da, dar asta poate să dureze 20-30 de ani. Adică este posibil să se certe şi posibil să nu se certe. Depinde cât de puternic e şeful. De obicei în sistemele astea, cum să zic, de familie, ca să nu zic totalitariste că nu vorbim de un stat, în sistemele astea, cât timp vârful e puternic şi hotărât şi eventual impune disciplina, lucrurile merg. Dacă vârful dispare sau începe să se clatine, atunci se destramă.

Radu Soviani: Aş vrea să vă întreb acum, valoarea cumulată a SIF1, SIF4, SIF5 este mai apropiată de cât - în jur de 5 miliarde de euro?

Ben Madadi: Nu, cele trei SIF-uri sunt, împreună, cred că la 1,5 miliarde de euro, toate trei în momentul de faţă. Peste cinci miliarde lei.

În mod normal, dacă ar exista o piaţă transparentă, cineva care ar vrea să controleze cele trei SIF-uri, acţiunile lor ar trebui să fie foarte apropiate de activul net. Şi aşa ar fi - cum este la Fondul Proprietatea, pentru că este o companie condusă destul de transparent. Şi asta ar însemna 1,5 miliarde. Dacă acţiunile dormante să zicem că sunt în medie la 30% din fiecare SIF, trebuie să ai maxim jumătate din cele care nu sunt dormante. Asta ar însemna din fiecare SIF să ai cam 30%, cât au fondurile astea interpuse la SIF1, SIF4, SIF5, deci aproximativ 30% din fiecare. 30% din 1,5 miliarde de euro ar însemna 500 de milioane de euro. Asta ar fi într-o situaţie transparentă ca să controlezi cele trei SIF-uri, ţi-ar trebui cam 500 de milioane de euro. Pe ei cât i-a costat? Nimic, ZERO!

Radu Soviani: Cum s-a ajuns să îi coste ZERO?

Ben Madadi: Pentru că a existat acea lege care nu permitea investitorilor reali să acumuleze mai mult de 5%.

Radu Soviani: În timp ce ei acumulau...

Ben Madadi: Da, în timp ce ei acumulau, şi faptul că nu s-au aplicat două legi: legea 31 care zice că nu poţi să iţi cumperi propriile acţiuni prin interpuşi ar fi trebuit să se aplice şi legea 74/2015 care spune că fondurile nu au voie să aibă conflicte de interese împotriva acţionarilor. Dacă cele două legi s-ar fi aplicat sau s-ar aplica azi, SIF-urile nu se mai pot controla cu banii acţionarilor, în beneficiul administratorilor şi în dauna acţionarilor.

Radu Soviani: Jurnalistic vorbind, se poate spune că este un cadou de 500 de milioane de euro către cineva?

Ben Madadi: Nu cred către cineva anume. În interesul corupţiei. 500 de milioane de euro sunt bani sechestraţi pentru beneficiul unui număr mare de oameni care nu produc nimic, dar trăiesc de pe urma corupţiei. Cam asta este.

Radu Soviani: Deci într-o societate fără corupţie, ca familia Drăgoi să ajungă să controleze cele trei SIF-uri, din postura de manager, sigur, acţionarii sunt cei care controlează, i-ar fi costat într-o societate fără corupţie 500 de milioane de euro?

Ben Madadi: Da, dar e o diferenţă. Familia Drăgoi nu beneficiază de 500 de milioane de euro. Că au foarte mulţi parteneri.

M-am tot gândit la cât de puternică şi mare putea să fie piaţa de capital din România, că economia românească, oricât de prost manageriată a fost, a crescut. Şi piaţa de capital nu a crescut. Dacă comparăm lichiditatea acum cu lichiditatea din 2007, de la BVB, e mult mai mică. Dacă compari lichiditatea acum în Ungaria, Cehia, Polonia cu 2007 sau oricând, e mult mai mare. Corupţie este în România peste tot. E şi ceva normal. Adică în stadiul actual al României e normal să existe mai multă corupţie. Doar că piaţa de capital a avut mai mult ghinion decât în celelalte părţi. Este foarte trist că s-întâmplat aşa şi nici nu se vede că s-ar schimba lucrurile, că nu prea văd cum. Foarte greu să se schimbe lucrurile în viitorul apropiat. Şi e o realitate tristă.

Radu Soviani: Vă mulţumesc!