VLĂDESCU NU EXCLUDE O PLÂNGERE ÎMPOTRIVA LUI PROSSZER "Romcab" a intrat în insolvenţă

Actualizare 18:44 Termenul de judecată este la data de 18 mai, anul acesta

Instanţa a stabilit termenul de judecată la data de 18 mai, anul acesta, cu drept de apel în şapte zile de la comunicare pentru debitoare, potrivit site-ului infodosar.ro.

Instanţa califică drept declaraţii de creanţă cererile de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoare formulate de creditorii: Unicredit Leasing Fleet Management SRL, Unicredit Leasing Corporation IFN SA, societatea International Investment Bank, societatea Elbi Electric & Lighting SRL; societatea Anil Construct SRL; societatea Inotal Aluminiumfeldolgozo ZRT; societatea Roland Berger SRL; societatea CHARTER TRANS AIR AGENCY, societatea Cardinal SRL, societatea Seka LTD Company SRL, societatea Aliat Motors SRL, societatea CRS CON TRANS SRL, societatea Proiect Personal Leasing SRL; societatea Proenerg SRL, societatea Seal Security SRL; societatea Eurocris Trans, societatea Primaserv SRL, Banca Transilvania SA, societatea Bima Prodserv SRL, societatea Art Investment& Management SRL, societatea GM Ecoinstal SRL, societatea Someta SA, Banca de Export Import a Romaniei Eximbank SA, societatea GS Protect SRL, Berecki Ferenc şi Elisabeta, societatea Paneuro Internaţional SRL, societatea Taller GMBH; societatea Codelco Kupferhandel GMBH; societatea MKM Masfelder Kupfer Und Messing GMBH; societatea Fakopacs SRL, societatea MFK Commodities Trading GmbH, , SC ALLIANZ ŢIRIAC ASIGURĂRI SA, SC TOBIMAR SRL, SC SUPER PACK SRL, SC SMART PROFIT SOLUTIONS SRL, societatea MELOS GmbH, societatea GESERCO SRL, societatea BAC-Advisory LTD, societatea INTERPLASTICS s.r.o., societatea KOC ELECTRIK PLASTIK SAN ve TIC LTD STI şi SC GRUPPO DAMIDIO SA.

Totodată, instanţa "constată că a formulat declaraţie de creanţă creditoarea BANCA COMERCIALĂ FEROVIARĂ SA".

-------

Actualizare 18:17 Răzvan Zăvăleanu, numit administrator judiciar în procedura insolvenţei privind societatea "Romcab"

Răzvan Zăvăleanu a fost numit administrator judiciar în procedura insolvenţei privind societatea "Romcab".

Domnul Răzvan Zăvăleanu ne-a declarat: "RTZ & Partners SPRL a fost numită în calitate de administrator judiciar în procedura insolvenţei privind societatea Romcab. Eforturile noastre şi ale societăţii se vor conjuga în scopul reorganizării companiei şi al acoperirii intereselor financiare ale creditorilor într-un cuantum care să fie cât mai acoperitor, potrivit posibilităţilor societăţii şi sprijinului pe care aceasta îl va primi de la aceşti parteneri, cu care se intenţionează a se colabora în continuare".

-------

Actualizare 17:23

Tribunalul Mureş a aprobat cererea de insolvenţă a Romcab SA.

--------

Reporter: Cum vă explicaţi pierderea majoră din 2016, de circa 39 milioane de euro, pe care a raportat-o Romcab, la finalul săptămânii trecute, în condiţiile în care, la nouă luni, a anunţat un profit net de aproximativ 9 milioane de euro ?

Sebastian Vlădescu: Problema este că nu-mi explic această pierdere. Ultimele date pe care le-a primit Consiliul de Administraţie din care am făcut parte, în octombrie 2016, se referă la rezultatele la 9 luni, care arătau că firma era funcţională, profitabilă şi fără probleme, în conformitate cu planul de afaceri al anului 2016.

Nu aveam înregistrări în Centrala Incidentelor de Plată, nu erau întârzieri la bănci, nu existau datorii la stat, nu aveam vreo plângere de la vreun furnizor că este neplătit.

Urmăream constant ca Romcab să nu aibă datorii către bugetul de stat şi către bănci. De asemenea, urmăream încadrarea în parametrii de profitabilitate, lichiditate şi îndatorare agreaţi cu finanţatorii. Nu existau deviaţii sau elemente care să-mi atragă atenţia, cu excepţia a două cifre pe care le-am observat şi le-am discutat cu Zoltan Prosszer (n.r. CEO-ul Romcab, devenit preşedinte la jumătatea lunii ianuarie), respectiv nivelul stocurilor - 120 milioane de euro - şi nivelul crescut al datoriilor către terţi non-bancari (circa 90 de milioane euro). Dar, în acelaşi timp, erau în jur de 50 de milioane de euro, bani de încasat de la clienţi.

Zoltan Prosszer mi-a spus că aceste deviaţii sunt cauzate de noul model de business, pe care l-a implementat, în care lua materie primă de la clienţii locali, o prelucra şi o revindea. Din ce ştiu, la momentul cererii insolvenţei, pe 10 februarie, Zoltan Prosszer a spus că cere insolvenţa pentru că un creditor nu a mai avut răbdare, dar nu a spus, din informaţiile mele, că firma a înregistrat pierderi, în 2016, lucru pe care l-a raportat joia trecută, pe 16 februarie.

Reporter: V-a informat Prosszer despre pierderile pe care urma să le anunţe?

Sebastian Vlădescu: Dimpotrivă, în decembrie, când am avut o întâlnire cu băncile la care a spus că va participa, dar nu a făcut-o, Prosszer mi-a trimis un document pe o foaie cu antet Romcab, în care spunea că are stocuri de 100 de milioane de euro şi o marjă a profitului net de 4% din cifra de afaceri pentru 2016.

Reporter: Ca să înţelegem. Prosszer v-a trimis un document ca să-l prezentaţi băncilor în care spune că profitul net pe 2016 este 4% din cifra de afaceri.

Sebastian Vlădescu: Exact. Adică vreo 10 milioane de euro profit şi cifră de afaceri de 260 milioane de euro.

Reporter: Care a fost justificarea lui Zoltan Prosszer pentru implementarea noului model de business?

Sebastian Vlădescu: Mi-a spus că avea cerere internă foarte mare.

Romcab nu mai lua finanţări suplimentare de la bănci, pentru că ajunsese la o limită a garanţiilor. În plus, decisesem să lansăm emisiunea de obligaţiuni pe piaţa de capital.

Ţin să menţionez că modelul de business al Romcab a fost verificat de către Roland Berger. Există un Independent Business Review făcut de această instituţie în 2014-2015, pe care l-am pus la dispoziţia tuturor creditorilor, care certifică faptul că modelul de business este în standard cu industria cablurilor şi care arată care sunt punctele forte şi slabe ale companiei şi unde trebuie să intervenim.

Business-planul Romcab pe 2016 era în linie cu propunerea Roland Berger.

În ceea ce priveşte auditul, Romcab avea auditor statutar compania "Evalex" din Târgu Mureş, dar, suplimentar, pentru 2012, 2013 şi 2014 firma a fost auditată de PwC şi, pentru 2015, de KPMG, pentru că era o obligaţie în contractele de credit cu băncile să avem opinia unui Big 4. Ultimul audit primit de la KPMG este, de fapt, un draft pe care l-am primit pe 6 octombrie, cu rezultatele din 2015.

Deci, pot să afirm că, din punct de vedere al verificării şi asigurării business-ului, am luat în mod constant măsuri.

Documentele există, compania a fost constant auditată de un consultant Big 4, pe lângă auditorul statutar "Evalex".

Pentru emisiunea de obligaţiuni, "Investec" a cerut scrisoare de confort şi de la KPMG şi de la PricewaterhouseCoopers.

Toate băncile au cerut asta.

Cu KPMG am avut ceva probleme anul trecut, pentru că nu mai voiau să fie auditorul nostru, întrucât aveam deja un auditor statutar. Şi le-am spus că, în momentul în care au fost angajaţi, ştiau cine este auditorul statutar cu care au lucrat, făcând schimb de informaţii.

În 28 noiembrie, Prosszer mi-a spus că KPMG a revenit la sentimente mai bune, ceea ce însemna că vom primi auditul.

Ulterior, am auzit că Prosszer nu a plătit KPMG pentru audit.

Reporter: Există un audit KPMG care trebuia trimis la International Investment Bank (IIB), unul dintre creditorii Romcab, din noiembrie.

Sebastian Vlădescu: Da, există. Am draftul. Nu este semnat, pentru că nu ştiu dacă este plătit. Ultima mea informaţie a fost că nu se trimite pentru că nu e plătit.

Eu şi Prosszer ne-am întâlnit, la începutul lui noiembrie, la Moscova, cu IIB, ca să discutăm despre un nou credit de 12 milioane de euro. Au spus că nu ne pot da banii în nici un caz până la sfârşitul anului, dar că putem discuta de februarie 2017. Ca o condiţie, au cerut un audit parţial, la nouă luni 2016, şi auditul pe 2015.

Trimisesem deja toate datele până în septembrie, care arătau conform standardului şi trebuia să trimitem datele până la sfârşitul anului, cash flow-ul şi business planul pe 2017.

Nu au fost trimise.

Eu nu le-am primit, IIB nu le-a primit. Şi nici un alt finanţator nu le-a primit. Am discutat şi cu Piraeus Bank şi avea aceeaşi problemă, că nu primesc date. Am trimis somaţii către conducerea executivă să furnizeze date bordului şi băncilor. Nu au făcut-o, din ce ştiu eu.

Reporter: Când a fost ultimul control de la ANAF?

Sebastian Vlădescu: Există controalele lunare generate de cererea de rambursare de TVA a Romcab.

Când faci cerere de rambursare TVA, automat, se face un control la companie.

Noi am avut, în anul 2016, cereri de rambursare şi compensări de datorii, în aşa fel încât să nu avem datorii la stat.

Din punctul acesta de vedere, ceea ce vedea Consiliul de Administraţie era că "Romcab" este o companie funcţională care creştea în linie cu prevederile business planului.

Aici vreau fac o menţiune: niciodată nu am avut vreo discuţie cu Zoltan Prosszer despre vreo fraudare a companiei, despre vreo operaţiune în care să fie luaţi banii şi duşi undeva.

Reporter: De exemplu, o operaţiune de mutat bani din Romcab în Cipru sau în alt paradis fiscal...

Sebastian Vlădescu: Personal, niciodată nu am avut o discuţie cu Zoltan Prosszer despre vreo mutare de bani ilegală din Romcab, despre a face compania mai slabă sau de o a frauda.

Toate discuţiile cu executivul Romcab erau despre cum să creştem compania. Inclusiv în Consiliul de Administraţie din 28 noiembrie 2016, ultimul la care am participat, am discutat despre modalităţi de dezvoltare şi finanţare a Romcab.

Am fost unul dintre cei care au cerut, în mod expres, ca Romcab să se coteze pe Bursă, în momentul închiderii Rasdaq, tocmai pentru transparenţă.

Nu am nici o senzaţie că am făcut ceva împotriva intereselor investitorilor. De şase ani, de când lucrez pentru Romcab, aceasta a crescut de la 10 milioane de euro cifră de afaceri, la peste 200 de milioane de euro.

Business-planul pe anul 2016 spunea că trebuie să avem o cifră de afaceri de circa 240 milioane euro. În şedinţa de Board din 28.11.2016, Prosszer m-a informat că livrările în noiembrie şi decembrie vor fi de circa 30 milioane euro/lună, ceea ce ducea la o cifră de afaceri de peste 250 milioane, cu încadrarea în parametrii de profitabilitate, respectiv EBIDTA şi profit brut. Romcab a anunţat, la finalul săptămânii trecute, venituri totale în 2016 de circa 222 milioane de euro.

Reporter: Ce s-a întâmplat în ultimele luni la Romcab? De ce nu s-au mai plătit salariaţii?

Sebastian Vlădescu: Nu am primit nici o informaţie vis a vis de neplata salariaţilor, nici în mod oficial, ca informare către Board şi nici sub forma vreunei sesizări. Abia în luna ianuarie 2017, am aflat, de la terţi, că sunt salarii neplătite de trei luni.

Îmi este foarte ruşine de oamenii aceia, care nu au fost plătiţi de Crăciun.

Reporter: Nu avea executivul sarcina să vă informeze dacă erau probleme?

Sebastian Vlădescu: Ba da, directorul executiv, directorul financiar şi directorul tehnic, dacă au vreo problemă, trebuia să informeze, automat, administratorii.

Reporter: Şi nu v-au informat.

Sebastian Vlădescu: Niciodată.

Reporter: Ce documente i-aţi cerut conducerii executive a Romcab pentru şedinţa de Consiliu de Administraţie din 28 noiembrie şi nu aţi primit? Înţeleg că a justificat că nu vă dă documentele din cauza întârzierii implementării sistemului IT.

Sebastian Vlădescu: Am cerut balanţa pe octombrie, business-planul şi cash-flow pentru "worst case scenario" (cel mai prost scenariu), adică situaţia în care nu accesăm finanţări suplimentare pentru 2017 şi pentru ultimele luni ale anului 2016, am cerut situaţia stocurilor, pe vechime şi pe tip, în sensul de finit, materie primă, produs intermediar, produs pe linia de fabricaţie.

Am cerut situaţia biletelor la ordin, emise şi scadente până la sfârşitul anului.

Nu am primit nimic până în decembrie, când a fost trimis un aşa numit cash flow parţial pentru ultimele zile ale lui decembrie şi pentru începutul lui 2017 şi o listă de bilete la ordin (BO) scadente în ianuarie. Am cerut imediat explicaţii vis-a-vis de noţiunea de cash flow parţial, de erorile din documentul respectiv şi de necorelarea între acel aşa numit cash flow şi scadenţele BO. Nu am primit de la conducerea executivă nici o explicaţie pertinentă, moment în care am solicitat demiterea directorului financiar, doamna Dana Neţoi.

Reporter: De ce aţi cerut situaţia biletelor la ordin? Făceaţi asta tot timpul?

Sebastian Vlădescu: Zoltan Prosszer începuse să menţioneze problema biletelor la ordin. I-am spus că este, de fapt, o problemă de cash şi am cerut situaţia cash-ului, plus biletele la ordin, ca să vedem cum remediem problema.

În 22 noiembrie, am primit o estimare de cash-flow, care spunea că, până la 1.01.2017, Romcab este pe plus, că nu există vreun deficit.

În discuţia din 28 noiembrie, Prosszer mi-a spus că estimarea este pesimistă, pentru că a luat în calcul cel mai prost scenariu.

Reporter: Cum vă explicaţi bilanţul pe 2016 ?

Sebastian Vlădescu: Aşa cum am menţionat, nu îmi explic, sper să îmi fie transmise balanţele lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie pentru a avea o imagine despre ce s-a întâmplat în companie şi de unde provine această pierdere.

Cred, în continuare, că mi-am făcut treaba în conformitate cu mandatul pe care îl aveam şi în conformitate cu informaţiile pe care le primeam de la conducerea executivă.

Din informaţiile pe care le-am avut eu, nu a existat nici o problemă în companie, până la finalul lunii septembrie. Nu am avut niciodată informaţii despre neplata salariilor, despre bilete la ordin scadente.

Până pe 27 decembrie (când am fost contactat de IIB vis-a-vis de o restanţă de circa 180.000 euro, care a fost achitată până pe 30.12.2016), nu am fost informat nici de către conducerea executivă, nici de vreo bancă despre vreun incident de plată.

2017 era un an pentru un nou restart. Terminam creditul de investiţii de la EximBank, terminam plăţile la BCR, redusesem la cinci numărul de bănci cu care lucram şi urma ca, până în februarie 2017, să ne finanţăm cu IIB pentru majorarea capitalului social. Îmi este jenă că, în luna noiembrie, am discutat la Moscova extrem de profesionist cu cei de la IIB despre noua finanţare, am agreat, în principiu, clauzele viitorului contract, urmând ca acesta să fie pus în funcţiune după primirea informaţiilor de către bancă, inclusiv a unui audit parţial pentru 9 luni 2016, drept condiţie precedentă înainte de orice tragere. Nu aveam, la acel moment, nici o informaţie care să arate că Romcab nu este finanţabilă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru discuţiile pe care le aveam cu Piraeus sau cu finanţatori pe piaţa de capital care primiseră mandat (Investec, Oekoinvest , BT Capital ). Toţi aşteptau datele financiare curente plus business planul şi cash flow-ul anului 2017 şi rapoartele de audit 2015 şi 9 luni 2016. Aceste informaţii nu au fost furnizate niciodată de către conducerea executivă.

Dacă mă pui să încerc să înţeleg ce s-a întâmplat între septembrie şi decembrie, nu înţeleg. Vreau să citesc raportul anual, să văd balanţele pe octombrie şi noiembrie şi decembrie, pentru că undeva trebuie să apară o ruptură. Am cerut aceste informaţii, vreau să discut cu avocaţii cum pot să le obţin. Dar, în luna decembrie, Prosszer mi-a restricţionat accesul.

• "Discutam inclusiv de construirea unei hale în care să facem spaţii delimitate pentru stocurile fiecărui finanţator"

Reporter: Există plângeri că stocurile gajate la bănci erau fictive. Cine trebuia să le verifice?

Sebastian Vlădescu: Firma elveţiană SGS a fost angajată de Romcab ca să certifice băncilor stocurile pentru care finanţase fiecare bancă.

Chiar au fost discuţii că SGS este cel mai scump şi că ar trebui să apelăm la altcineva, dar am decis, în final, să lucrăm cu cea mai mare firmă de evaluare de acest tip din lume.

Noi lucram cu băncile prin credite de trade finance (credite de finanţare a comerţului). De exemplu, noi luam un credit de un milion de euro trade finance, garantat cu cash-colateral sau garanţii Eximbank sau active ale companiei, plus stocuri de cupru.

Cu milionul de euro nu se făcea altceva decât să se cumpere cupru din nou. SGS trebuia să vină şi să confirme că Romcab a cumpărat cupru de un milion de euro şi că este în fabrică.

În momentul în care făceai contractul cu banca, îi cesionai acesteia veniturile de la nişte beneficiari.

Când făceai factura, o duceai în bancă, banca îţi dădea bani, pe baza faptului că are de încasat bani de la client, să zicem Delphi. Clientul avea de dat bani către Romcab, iar Delphi, prin factorul extern, care confirma că marfa a ajuns la beneficiar, trimitea factura şi spunea că o să facă plata.

Banca îţi dădea banii, dar nu ţie, Romcab, ca să faci ce vrei cu ei.

Banca plătea cuprul. Când veneau banii de la Delphi, banca închidea circuitul.

Reporter: De fapt, banii nu mai treceau pe la Romcab.

Sebastian Vlădescu: Exact. Cuprul venea de la furnizor, se prelucra, se ducea la client, factura se sconta la bancă, care achita din nou cuprul şi încasa contravaloarea de la client. Acesta este circuitul clasic de trade finance, pus în funcţiune.

Reporter: Când a fost ultima evaluare a lui SGS?

Sebastian Vlădescu: Cred că pentru septembrie. Am participat la prima discuţie cu SGS, cu Eximbank, atunci când s-a stabilit cine va face evaluările de stocuri pentru bănci.

În condiţiile creşterii firmei, discutam inclusiv de construirea unei hale în care să facem ţarcuri pentru stocuri.

Reporter: Sunt informaţii care circulă, potrivit cărora Romcab folosea aceleaşi stocuri pentru a le arăta băncilor, adică nu avea stocuri separate pentru fiecare bancă.

Sebastian Vlădescu: Aceasta este problema SGS. Dacă ar fi dispărut stocuri anul trecut, SGS trebuia să anunţe.

Reporter: În ce stadiu sunt creditele pentru investiţii?

Sebastian Vlădescu: Creditele care au fost luate pentru investiţii sunt aproape restitutite.

Eximbank mai are de primit contravaloarea aferentă anului 2017 şi bineînţeles plăţile curente la achiziţiile făcute pe bază de leasing.

Fabrica de la Acăţari există, este acolo, am văzut-o cu ochii mei. Echipamentele noi din fabrica veche există, vânzările din fiecare an sunt certificate atât de auditorul statutar, cât şi de un BIG 4. Nu au fost vânzări fictive, facturi fictive. Nu a existat vreodată senzaţia că există ceva ilegal.

Noi discutam întotdeauna doar de faptul că ne presează clienţii să le dăm marfă. Ne băteam capul cum să producem mai mult.

Aici aveam o dispută cu Prosszer.

După părerea mea, am considerat mereu că există rezerve interne, cred că cel mai bine este să accelerezi viteza de rotaţie a stocurilor.

În loc să lucrezi cu stocuri de 100 de milioane, cred că e mai bine să lucrezi cu stocuri de 50 de milioane şi celelalte 50 de milioane să le ai în mod constant în rulaj.

În industria cablurilor, este o problemă care ţine de mărimea seriilor. Seriile sunt cantităţi mai mari de cablu.

Noi aveam 3000 de sorturi tipodimensiuni de cabluri. Un cablu necesită între 2 şi 8-10 manipulări de pe o maşină pe alta.

Dacă muţi cablul de zece ori şi produci două tone, la fiecare mutare pierzi bani. Dacă muţi cablul de zece ori şi produci 20 de tone, cheltui aceiaşi bani. Dacă produci de zece ori câte 2 tone, pierzi de zece ori mai mulţi bani.

Deci trebuie să produci serii lungi, mult. Ideea noastră a fost să lucrăm întotdeauna cu clienţi externi, mari, certificaţi.

Şi Romcab are clienţi extrem de consistenţi.

Cu o singură excepţie din 2013 sau 14, Romcab nu a avut probleme de încasări pentru clienţii externi, fiind vorba de companii mari şi serioase precum Leoni, Delphi, Faber.

• Banca Transilvania transferase Romcab la departamentul remediere credite

Reporter: De ce a băgat Banca Transilvania Romcab la divizia de work out (remediere credite)?

Sebastian Vlădescu: Am încercat şi eu să mă lămuresc ce înseamnă această trecere la "work out". L-am întrebat pe Prosszer dacă este o problemă că ne-au trecut la acest departament, dar, în continuare, Banca Transilvania ne-a extins creditele.

Când treci pe cineva la "work out", nu îi extinzi creditele, dacă are probleme.

Am discutat chiar şi cu conducerea Băncii Transilvania. Mi-a explicat că ei şi-au restructurat departamentele. Cert este că nu am avut vreo informaţie în afară de această trecere şi de acordul de exit al băncii dintre finanţatori în câţiva ani, motivat de faptul că banca doreşte să se axeze pe întreprinderi mici şi mijlocii.

• Trei semne de întrebare puse în jurul cererii de insolvenţă a Romcab

Reporter: Cu câteva zile înainte să se declare insolvenţa Romcab, s-a modificat acţionariatul Sadalbari, acţionarul majoritar al Romcab, iar Sadalbari a gajat participaţia la producătorul de cabluri către un offshore din Cipru - Stareal Limited. Ulterior, compania a anunţat pierderi neaşteptate, despre care şi ASF a cerut explicaţii companiei.

Sebastian Vlădescu: Discuţia noastră de acum se datorează faptului că aceste lucruri chiar s-au întâmplat.

Iniţial, eu nu intenţionam să fac nici un fel de declaraţie.

Nu am ce să fac în privinţa faptului că investitorii de pe Bursă consideră că eu sunt vinovat de ce s-a întâmplat.

Personal, ştiu sigur că tot ceea ce am făcut a fost transparent, legal şi în folosul companiei. La fel cum nu m-am aşteptat ca cineva să îmi mulţumească atunci când acţiunile au urcat, de la 2 lei, la peste 8 lei, nici acum nu mă aştept ca cineva să nu mă înjure.

Însă, din punctul meu de vedere, în problemă au intervenit trei evenimente foarte importante şi grave pe care deja le-aţi menţionat.

Primul este legat de transferul părţilor sociale din Sadalbari între Zoltan Prosszer şi Roxana Târcă, lucru pe care nu-l înţeleg.

Mai mult, eu, pe 14 ianuarie, am primit de la Roxana Târcă (reprezentantul departamentului de relaţii cu investitorii de la Romcab), o hârtie prin care mi se propunea să devin asociat în Sadalbari, Prosszer promiţându-mi şi scriindu-mi, de mai multe ori, în ultimii cinci ani, că noi suntem parteneri şi, la un moment dat, se va formaliza.

Reporter: Vi se propunea să cumpăraţi părţile sociale sau în ce formă urma să intraţi în Sadalbari?

Sebastian Vlădescu: Trebuia să le cumpăr, cu puţini bani, pentru că erau părţile sociale în Sadalbari, nu acţiuni în Romcab. Şase ani de zile nu a făcut nici un demers, pe lângă vorbe, şi mi s-a părut ciudat că o făcea, pe 14 ianuarie, când noi deja nu mai vorbeam de o lună şi jumătate.

Care e rolul? Care e sensul? Că îmi vinde mie în ianuarie nişte părţi sociale la o firmă pe care el o bagă în insolvenţă.

De ce aş deveni partener cu el, în condiţiile în care el nu mai vorbea cu mine?

Reporter: De ce v-aţi certat?

Sebastian Vlădescu: Nu ne-am certat, pentru că nu am apucat. Nu mi-a mai răspuns la telefon.

Cu buna credinţă, în luna noiembrie, personal, am împrumutat Romcab cu 100.000 de euro pentru opt zile, de la 2 noiembrie până pe 10 noiembrie. Am documente semnate de Zoltan Prosszer şi cu ştampila Romcab.

Am zis că ajut societatea pentru că un furnizor elveţian obţinuse o hotărâre de executare în instanţă şi executase Romcab pentru 2 milioane de euro. Iar Romcab avea nevoie de lichiditate ca să nu afecteze ciclul de fabricaţie.

Eu i-am dat 100.000 de euro, înţeleg că sunt alţii care i-au dat mai mult.

Pe 28 noiembrie, întrucât nu primisem nimic, i-am cerut lui Prosszer banii. Am împrumutat aceşti bani, în condiţiile în care am toate conturile blocate din cauza speţei de la DIICOT. Şi am o mare problemă să dau aceşti bani înapoi acum.

La un moment dat, am avut intenţia să-l acuz de înşelăciune, pentru că a semnat un document pe care nu l-a respectat. În momentul în care, după şedinţa de Board din 28 noiembrie, i-am spus că trebuie să îmi dea banii, fiindcă îi impumutasem la rândul meu, mi-a răspuns că mi-i dă în 3-4 zile, cu toate că erau deja 3 săptămâni de întârziere. Chiar era furios că-l presam.

Într-un final, prin decembrie, am primit doar 100.000 de lei (circa 22.000 de euro).

Reporter: Care este al doilea motiv care v-a pus pe gânduri?

Sebastian Vlădescu: Al doilea eveniment care, de data asta, nu a fost la limita ciudăţeniei, deja a fost cu un foarte mare semn de întrebare, a fost momentul în care am aflat că şi-a gajat toate acţiunile Romcab unei companii din Cipru, Stareal Limited.

Poţi să iei tu ca acţionar majoritar un împrumut, îl gajezi, aduci banii în companie, astupi găurile şi mergi mai departe. Asta ar fi fost o operaţiune civilizată şi corectă. Dar dacă gajezi acţiunile, unde s-au dus banii? Sună a ascundere. Deschizi o procedură de insolvenţă, iar tu îţi ascunzi acţiunile.

Şi mai ciudat este că am constatat că acea companie din Cipru a mai avut relaţii cu Zoltan Prosszer, existând chiar o investigaţie penală şi fiscală.

Reporter: Despre ce sumă este vorba la ANAF?

Sebastian Vlădescu: Nu ştiu, câteva milioane de lei. Suplimentar, a existat şi o investigaţie penală vizavi de tot ce s-a întâmplat în anterioara insolvenţă cu Paneuro, care, până la urmă, s-a încheiat cu clasarea dosarului.

Reporter: Ştiaţi că Prosszer fusese urmărit penal?

Sebastian Vlădescu: Mi-a spus în momentul în care s-a închis dosarul că a finalizat o problemă care îi stătea pe cap.

Nu mi-a spus că este vorba de un dosar penal.

Când a închis povestea, mi-a spus că îi stătea pe cap.

Reporter: E ciudat că îşi gajează acţiunile care oricum sunt foarte depreciate.

Sebastian Vlădescu: E ciudat că ascunzi ceva care aproape nu are valoare şi ascunzi ceva într-o companie cu care ai fost în anchetă.

Este dincolo de înţelegerea mea.

De ce ar face cineva aşa ceva şi care este utilitatea unei astfel de operaţiuni?

Nu pot să înţeleg de ce a acţionat în felul asta.

Reporter: A treia ciudăţenie?

Sebastian Vlădescu: Ultima problemă este bilanţul pe care l-a publicat săptămâna trecută. Având în vedere bilanţul lunii septembrie, nu pot să înţeleg cum se poate înregistra o pierdere de asemenea dimensiune, în trei luni.

O companie poate să piardă dacă vinde sub preţ. Până în septembrie, era pe profit. Tot ce cumpăra, vindea şi era acelaşi model care fusese certificat şi cu un an în urmă, şi cu doi ani în urmă, şi cu trei. Nu era ceva sub semnul întrebării în momentul acela.

Să spui că a luat bani şi i-a transferat prin nişte cheltuieli fictive, asta este deja bancrută frauduloasă, furt.

De aceea discut, în momentul de faţă cu avocaţi. Dacă a plătit fictiv, aceasta este o infracţiune. Dacă a cumpărat materii prime de la furnizorii obişnuiţi şi aceia le-au livrat, este ceva normal. Nu este nimic de sesizat, în cazul acesta.

Dacă a plătit materii prime către nişte companii noi, ciudate, fără să se asigure, şi acelea nu îi livrează nimic, atunci e o problemă.

Asta m-a determinat să am o discuţie cu voi şi una cu o casă de avocatură, ca să mă lămuresc exact ce am de făcut.

Dacă stocurile sunt acolo, nu este nici o problemă, în condiţiile în care preţul cuprului creşte.

Iar problema stocurilor trebuie rezolvată de SGS.

Reporter: Aveţi cunoştinţă de contracte de consultanţă cu societăţi mai ciudate?

Sebastian Vlădescu: Nu. Are un contract de consultanţă cu firma mea, dar este neplătit. Mi-a semnat că îmi dă şi bonus. Pe 28 noiembrie, mi-a scris că îmi plăteşte până la finalul anului. Nu mi-a plătit nimic.

Reporter: Intenţionaţi să luaţi vreo măsură? Să îi faceţi vreo plângere?

Sebastian Vlădescu: Nu ştiu deocamdată, trebuie să vorbesc cu avocaţii.

Reporter: Odată cu primele informaţii despre neplata biletelor la ordin ale Romcab, a apărut şi informaţia că Morgan Stanley a ieşit din acţionariatul companiei.

Sebastian Vlădescu: Nu are nici o legătură. Am discutat cu Morgan Stanley, în ideea de a-i avea parteneri, să vină cu om în Board în urmă cu circa 3 ani. Ei ne-au spus foarte clar că România nu îi interesează şi că doresc să îşi vândă portofoliul.

Reporter: Există vreo legătură între Călin Popescu Tăriceanu şi Romcab, prin dumeavoastră?

Sebastian Vlădescu: Nici una. Tăriceanu şi Prosszer au fost asociaţi acum 15 ani, s-au despărţit cu mulţi ani în urmă. Eu l-am cunoscut pe Zoltan Prosszer în acea perioadă.

Prosszer a venit singur la mine în 2010, mi-a arătat business-ul, am fost neîncrezător la început, după care m-am implicat uşor, uşor.

Repet, nu există nici o legătută, nici un fel de contract, nici un fel de avantaj pentru Călin din afacerea Romcab. Doar dezavantaje de imagine.

Reporter: Poate fi considerată Romcab o companie a serviciilor de informaţii?

Sebastian Vlădescu: Nu. În nici un caz, după ştiinţa mea!

Reporter: Lumea susţine că, dacă nu eraţi dumneavoastră, Prosszer nu putea accesa atâţia bani de la bănci, cu asemenea garanţii, şi că aţi fi implicat în această schemă. Cum comentaţi?

Sebastian Vlădescu: În mod cert, sunt implicat în dezvoltarea Romcab din ultimii ani şi în tot ce a ţinut de creşterea business-ului, inclusiv finanţări. Toate finanţările au fost făcute cu aprobarea Adunării generale a acţionarilor şi nimeni nu s-a opus la finanţarea companiei. Condiţionalităţile puse de bănci şi gradul de asigurare a banilor este foarte bun.

Eximbank împreună cu IIB, CEC şi Banca Transilvania pot deveni proprietarii Romcab.

Reporter: Zoltan Prosszer a angajat trei persoane noi la contabilitate, anul trecut.

Sebastian Vlădescu: Oamenii erau necesari pentru că s-a implementat un nou software. În plus, în condiţiile în care creştea cifra de afaceri, noi aveam un deficit de personal de contabilitate la Romcab. Mă refer în continuare la "noi", pentru că, pentru mine, această companie a fost precum copilul meu. A fost foarte interesant să lucrăm, să facem să funcţioneze afacerea.

Am cerut de multe ori înlocuirea directorului financiar. Am angajat o companie de resurse umane, ca să ne găsească CEO şi CFO. Nu îl mai voiam pe Prosszer director general deja de un an de zile. Înţelegerea că el nu va mai fi CEO era de la sfârşitul lui 2015.

Reporter: Ce îi reproşaţi directorului financiar?

Sebastian Vlădescu: Eu aveam două probleme cu el: nu îmi furniza informaţii şi îmi furniza informaţii greşite sau ciudate şi trebuia să îi semnalez că nu erau în regulă. De exemplu, ultimul document primit de la el se numea "cash flow parţial". L-am întrebat ce reprezintă şi mi-a spus că este modelul pe care lucrăm cu Banca Transilvania. Acesta nu este un răspuns. Am cerut cash flow-ul total. Plus că, în cash-flow-ul parţial, cifrele nu se corelau. Până la urmă, problema era generată de faptul că nu era implementat sistemul informatic şi se lucra manual. Ni s-a spus că în ianuarie, va merge sistemul şi vom avea cifrele. Le-am spus că nu vreau situaţii, pe vorbe, ci în scris.

Reporter: Dumneavoastră deciseserăţi să plecaţi începând cu 1 ianuarie 2017.

Sebastian Vlădescu: Eu am vrut să plec din motive strict de imagine în iunie 2016, când s-a deschis dosarul penal. Atunci am zis că nu trebuie să rămân acolo în condiţiile în care pentru dezvoltarea companiei era absolut necesara finanţarea prin piaţa de capital locală şi/sau externă. Nu poţi face un prospect de emisiune în care să scrii că Preşedintele Consiliului de Administraţie este într-o anchetă penală. Prosszer m-a rugat să rămân până la sfârşitul mandatului.

Am susţinut în mod constant că pentru dezvoltarea companiei avem nevoie de piaţa de capital, că avem nevoie de trecerea companiei de la un sistem antreprenorial la unul corporatist bazat pe reguli şi proceduri şi că avem nevoie de oameni noi, profesionişti care să conducă societatea. A fost o luptă constantă între mine şi acţionarul majoritar. Această luptă, aşa cum am menţionat şi anterior, a fost strict legată de felul în care vedem dezvoltarea companiei. Nu am avut niciodată discuţii legate de vreo intenţie de fraudare.

N-am să fug, n-am nici o intenţie să mă ascund, n-am nici o intenţie să dispar. Sunt aici şi răspund pentru ceea ce am făcut.