La 1 aprilie 2015 îşi termina primul mandat la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul preşedinte al autorităţii naţionale de reglementare a telecomunicaţiilor care duce la bun sfârşit un mandat complet. Primii trei preşedinţi au avut mandate întrerupte de intervenţii politice brutale, care au dus şi la atenţionări din partea Comisiei Europene şi chiar au inspirat consolidarea legislativă a puterii preşedinţilor autorităţilor de reglementare a telecomunicaţiilor din UE, astfel că Marius Cătălin Marinescu a putut rezista un mandat întreg.
A fost un mandat de 6 ani, cel mai lung şi cel mai eficient mandat de la înfiinţarea autorităţii în septembrie 2002. Timpul, dar mai ales priceperea, permit să construieşti!
A fost un mandat în care s-a pus ordine în activitatea de reglementare şi monitorizare a comunicaţiilor electronice româneşti prin transpunerea şi aplicarea, relativ rapid, a recomandărilor şi legislaţiei Uniunii Europene în plan local.
A fost mandatul în care România a organizat prima licitaţie de spectru din istoria sa în anul 2012, licitaţie care a adus statului venituri de peste 682 milioane, în care s-au acordat 485 MHz in benzile de frecvenţe de 800 MHz, 900 MHz, 1800 MHz si 2600 MHz şi care nu a fost contestată de niciun competitor la acea vreme ( singură critică venită după doi ani din partea operatorului Vodafone, care neatent la runda de alocare a licitaţiei din 2012, a rămas cu o bandă de frecevenţe perturbată de vecinii din nord şi est, iar pentru a depăşi situaţia se pare că a făcut schimb de spectru cu RCS&RDS, plus contractul de roaming naţional.).
A fost un mandat în care ANCOM s-a impus prin prestaţia sa atât pe plan intern, ca autoritate competentă, cât mai ales pe plan internaţional, atât în regiunea noastră, unde a reuşit să coaguleze interese specifice regiunii (armonizarea în folosirea dividendului digital, promovarea licitaţiilor ca modalitate de alocare a spectrului de frecvenţe, etc.), propunând, fondând şi menţinând activ un grup regional (www.ceeregionalworkinggroup.net ), cât şi pe plan european prin poziţii de prestigiu şi de mare responsabilitate deţinute în diverse organisme internaţionale.
Tot în acest mandat s-a elaborat şi primul ghid pentru reglementarea operatorilor de reţele mobile virtuale, din păcate fără prea mare efect. Noroc cu Lycamobile şi eforturile sale, care au scos România de pe lista ruşinii, a ţărilor fără operatori de reţele mobile virtuale.
A fost un mandat cam lung, şase ani, pentru a ţine motivat preşedintele unei autorităţi care monitorizează o industrie cu venituri de circa 4 miliarde.
Ce s-ar putea reproşa totuşi acestui mandat - întârzieri, uneori mari, în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile (de ex. aprilie 2014 în loc de 2012) şi tarife de terminare în reţele mobile încă mari. Datorită contextului său macroeconomic (PIB, salarii, etc.), România ar trebui să aibă, alături de Bulgaria, cele mai mici tarife de terminare în reţele mobile din UE. Dar nu are!
Prestaţia şi prestanţa actualului preşedinte ANCOM, dar şi experienţa acumulată, îl recomandă pentru încă un mandat. Rămâne de văzut dacă şi politicienii (guvern, preşedinte) îl recomandă. Sau, dacă şi dânsul mai doreşte să mai continuie în actualele condiţii. Să amintim de salariul relativ mic al preşedintelui, undeva la nivelul mediei salariului din telecomunicaţii şi nu la vârful acestuia, din motive birocratico-demagogice, care fac poziţia nu prea atractivă şi nemotivantă.