VOCI Lumina din "noaptea" democraţiei poloneze

Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a anunţat, ieri, că nu va promulga proiectele de lege privind reforma Curţii Supreme şi a Consiliului Naţional al Magistraturii care, potrivit criticilor, afectează independenţa justiţiei, şi a decis să le întoarcă în Parlament.

Sute de mii de oameni au protestat duminică, în mai multe oraşe din ţară, în demonstraţii care aduc aminte de cele din iarnă, din ţara noastră, împotriva OUG 13. De altfel, protestele de duminică reprezintă vârful de prezenţă în stradă pe tema reformelor promise la adresa Justiţiei în Polonia, încă de acum zece ani.

Protestatarii au mers cu lumânări în mâini la sediile instituţiilor publice şi au format cuvântul "veto", au ascultat melodia "Imagine" a lui John Lennon, susţinând independenţa justiţiei.

Parlamentarii polonezi au aprobat, săptămâna trecută, un proiect de lege controversat, care ar fi urmat să permită legislativului să-i aleagă în mod direct pe membrii Consiliului Judiciar Naţional - responsabili cu nominalizarea judecătorilor din toate instanţele poloneze şi în special a magistraţilor de la Curtea Supremă.

Măsurile sunt văzute, la nivel european şi de către Departamentul de Stat american ca şubrezind statul de drept şi separaţia puterilor într-o democraţie. De partea americană, mesajul este contracarat, într-o măsură, de declaraţiile pozitive ale preşedintelui american Trump la adresa actualilor conducători ai ţării.

Lech Walesa, fostul preşedinte al ţării, s-a alăturat protestelor din Gdansk şi a avertizat că libertăţile obţinute în lupta anticomunistă se pot pierde, dacă legislaţia este promulgată. "Generaţia noastră a reuşit, în cea mai improbabilă situaţie, să ducă Polonia spre libertate. Nu puteţi lăsa pe nimeni să întrerupă această victorie, mai ales voi, tinerii... trebuie să folosiţi toate căile să vă luaţi înapoi ceea ce noi am făcut pentru voi", a declarat Walesa.

De asemenea, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a arătat, recent, că legile trecute prin Parlamentul ţării sale reprezintă "o negare a valorilor europene" şi că acestea "ne vor întoarce în timp şi spaţiu, înapoi şi spre est".

Tusk a fost aspru criticat de guvernul de la Varşovia pentru poziţiile politice adoptate cu privire la propriul stat. Guvernul de la Varşovia s-a împotrivit, în luna martie, extinderii mandatului preşedintelui CE, dar a fost ignorat de Bruxelles. De asemenea, Comisia Europeană a ameninţat cu sancţiuni Polonia, dacă va continua slăbirea statului de drept.

Contrastul este profund pentru Polonia, care, cu doar doi ani în urmă, era privită drept povestea de succes a Europei de Est, în privinţa evoluţiei democratice. În 2015, Partidul Lege şi Justiţie (PiS) a câştigat pe o platformă euro-sceptică, conservatoare şi pe baza unei poziţionări anti-imigraţie. Votul din mediul rural a oferit PiS o majoritate de câteva fotolii, destul pentru a impune o agendă agresivă de reforme.

Începând din ianuarie 2016, Parlamentul a adoptat legislaţia care să permită numirile politice în funcţiile de conducere ale televiziunii şi radioului de stat, precum şi mai multe măsuri menite să schimbe majoritatea în Curtea Supremă. Nu în ultimul rând şi într-o mişcare similară cu măsurile din Ungaria, Guvernul a hărţuit o fundaţie a finanţistului George Soros, pe tema unor fonduri menite să dezvolte societatea civilă în Polonia.

După o evoluţie constantă la urne, PiS l-a susţinut în cursa pentru Preşedinţie pe Andrzej Duda, cel care, acum, a blocat cele două legi cu privire la Curtea Supremă. "Polonia trebuie să-şi reformeze sistemul de justiţie, dar susţin reforma înţeleaptă. Simt că reformele acestea nu vor îmbunătăţi senzaţia de securitate şi dreptate", a declarat Duda. Este neclar dacă decizia sa a fost luată în urma protestelor din stradă sau este o poziţionare politică împotriva liderului său de partid, Jaros³aw Kaczyñski. Cert este că PiS scade în sondaje, în urma reformelor pe care le forţează asupra Poloniei.

Este de asemenea de menţionat faptul că preşedintele Duda a luat mai multe decizii controversate cu privire la justiţie, de la începutul mandatului. Acesta a promulgat legi care au fost văzute drept neconstituţionale de Avocatul Poporului, Procurorul General şi Consiliul Naţional al Justiţiei, tot cu privire la Curtea Supremă. Rapiditatea cu care au fost trecute şi promulgate nu au permis Curţii să se exprime pe seama lor, deşi era instituţia vizată. În ceea ce priveşte veto-ul de luni, legile se întorc în Parlament şi ar avea nevoie de două treimi din vot pentru a trece, într-un sistem similar cu cel românesc. Este improbabil ca PiS să obţină această super-majoritate.

Jaros³aw Kaczyñski este preşedintele PiS şi este văzut drept un politician cu păreri populiste, polarizante. A fost desemnat premier în 2006 de către fratele său geamăn, atunci preşedinte. Între timp, Lech, a murit în tragicul accident aviatic din 2010, din Rusia. Delegaţia poloneză urma să comemoreze masacrul polonezilor din Katyn, comis de serviciile secrete ruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vladimir Putin, atunci premier, a coordonat comisia de investigaţii.

Kaczyñski l-a acuzat pe Tusk, principalul său rival politic, că ar fi fost implicat în accidentul aviatic, alături de UE, iar drama suferită pe tema accidentului a fost folosită în scopuri politice pentru a creşte nivelul de paranoia şi teoria conspiraţiei în rândul polonezilor. Pe baza acestui sentiment popular, PiS a evoluat politic. Jaros³aw Kaczyñski s-a poziţionat drept un lider antlanticist, dar eurosceptic. Partidul condus de el a adus autocare întregi la vizita întreprinsă de Donald Trump în Polonia, la începutul lunii iulie. Preşedintele american a răsplătit efortul printr-un discurs naţionalist şi triumfalist cu privire la valorile creştine. Kaczyñski este deputat în camera inferioară a Parlamentului polonez.

Sunt paralele evidente între situaţia din Polonia şi cea din ţara noastră: un partid conservator, precum PiS sau PSD, câştigă în mod corect puterea şi porneşte o serie de reforme legate de justiţie într-un mod accelerat, profund impopular. Mediile sociale şi presa reacţionează "cu vitriol" la adresa acestora, oamenii ies în stradă. Este neclar în ce măsură aceste paralele sunt şi valabile, într-o eră în care Adevărul cu A mare este din ce în ce mai greu de găsit. Între acuzele la adresa unei conspiraţii globale organizate de George Soros şi impunerea unor lideri populişti în mai multe state cheie din lume, cu conexiuni mai mult sau mai puţin apropiate de Rusia, plaja de posibilităţi este chiar foarte largă. În acelaşi timp, tocmai acceptarea acestui tip de argumentaţie poate duce la societăţi polarizate şi slăbirea democraţiilor, la ideea unor ingerinţe externe, care, cel mai probabil, nu există la nivelul la care sunt acuzate.

Mai degrabă, putem vorbi despre un conflict pornit din mai multe cauze externe şi interne, de-a lungul Uniunii Europene. Oboseala extinderii UE, oprirea ei şi valul de refugiaţi din zonele de conflict care mărginesc Uniunea ar fi cauzele externe, cele care împing liderii politici la retorici naţionaliste, protecţioniste chiar. Mai apoi, intern vorbind, o continuă presiune de reformă democratică, de sacrificii şi greutăţi economice, atât în siajul crizei economice prin care a trecut întreg globul şi mai apoi în lipsa de toleranţă cu privire la unele măsuri europene (drepturile minorităţilor, scăderea încrederii în biserică) au, la rândul lor, impact asupra unor populaţii mai degrabă conservatoare.

Ca şi în cazul României, tocmai aceste schimbări bruşte de direcţie a guvernării, venite din partea unor partide reprezentative, ca şi protestele de stradă sunt semne ale unei maturizări democratice. Lupta anticorupţie şi independenţa Justiţiei sunt elemente de bază în orice democraţie. Faptul că sunt apărate în stradă, în mod paşnic, indică măcar o urmă de speranţă democratică: că am învăţat cu toţii ceva, în Europa de Est, de la căderea comunismului încoace.