VOCI Programul anticriză, în criză

• Corespondenţă din Australia

Criza economică mondială este subiectul cel mai dezbătut pe toate continentele. Până şi talk-show-urile româneşti au fost forţate să abordeze teme economice care în trecut au fost considerate neinteresante şi plicticoase. Am văzut o dezbatere despre criza economică, cu participarea unui fost ministru de finanţe şi actualul ministru al economiei. La sfârşitul emisiunii, moderatorul a tras concluzia că s-au discutat probleme interesante.

Într-adevăr, a fost interesant de urmărit o dezbatere în care noua guvernare acuza vechea guvernare de iresponsabilitatea cu care a făcut pomeni electorale care au lăsat visteria goală, făcând imposibil ca actuala coaliţie să poată îndeplini promisiuni electorale şi mai iresponsabile.

În ultimii ani se poate spune că România a fost favorizată de circumstanţe - o economie mondială în expansiune, liberalizarea migraţiei forţei de muncă şi intrări importante de capital străin care au indentificat oportunităţi în domeniul producţiei şi serviciilor, având şi o participare activă la procesul de privatizare.

În aceste condiţii, aşa-numita "mână invizibilă" a pieţei a creat o creştere economică importantă, cu toate că actul de guvernare în domeniul economic nu se poate spune că a avut o contribuţie notabilă la consolidarea economiei de piaţă şi a creşterii economice.

Legislaţia economică a rămas deficitară. Resursele statului au fost folosite în mod corupt, astfel că distribuţia venitului naţional a fost făcută în mod inechitabil, interesul public jucând un rol secundar interesului personal.

Astăzi, lucrurile sunt diferite. Condiţiile favorabile creşterii economice nu mai sunt prezente. În economia globală oferta este prea mare în toate domeniile. Prea multe maşini, prea multe produse electronice, prea multe datorii private şi guvernamentale etc.

Singurul lucru în deficit sunt banii şi locurile de muncă.

Mai toate guvernele încearcă o redresare prin scoaterea pe piaţă a sume importante de bani care provin din împrumuturi ori tipărire de bani. În America, guvernul a scos pe piaţă o sumă echivalentă cu 25% a produsului intern brut.

În multe ţări guvernele sunt acuzate că datoriile publice făcute pentru ieşirea din criză vor crea o povară pentru mai multe generaţii.

Sunt mulţi economişti care prezic că o asemenea injecţie masivă de capital nu poate să aibă decât efectul ca într-un viitor apropiat să trecem de la deflaţie la inflaţie galopantă.

Un lucru este cert. Peisajul economic al viitorului va fi mult diferit de cel care a funcţionat până în prezent, însă, spre dezamăgirea domnului Ion Iliescu şi a altor tovarăşi, sistemul capitalist va continua să fie principala forţă a progresului şi bunăstării.

• Ce propune guvernul României?

Un program expansionist chiar cu preţul creşterii deficitului bugetar pentru a menţine locurile de muncă, vehiculul preferat fiind investiţiile în infrastructură. În teorie, acest tip de investiţie este cel mai eficient instrument de relansare economică cu efecte imediate în creşterea cererii de forţă de muncă.

Însă, fără un studiu al pieţei muncii te poţi trezi, de exemplu, că nu găseşti muncitori în construcţii şi ai un număr mare de şomeri în profesii care nu sunt compatibile cu industria construcţiilor.

Faptul că guvernul nu are bani şi pare înclinat să mărească taxele indirecte care afectează cel mai mult populaţia cu venituri mici, refuzând să accepte că rata unică este nu numai inechitabilă, în actualul context, va îngreuna şi mai mult obiectivele bugetare.

Primul ministru declară că cel mai important lucru este protecţia celor cu venituri mici, paradoxul fiind că în acelaşi timp pregăteşte măriri ale taxelor indirecte (taxe pe locuinţe, bunuri de consum etc) care îi lovesc cel mai mult exact pe cei pe care doreşte să-i protejeze.

Dar iată că, zilele trecute, guvernul a aprobat şi prima măsură a ieşirii din criză - acordarea bonurilor de vacanţă.

Nu s-a publicat vreun studiu din care să reiasă că industria hotelieră este într-o situaţie disperată şi ar avea nevoie de o injecţie de capital. Dimpotrivă, din declaraţiile de presă, hotelierii afirmă că nu acceptă acuzaţia că ar practica preţuri de 5 stele şi servicii de o stea atunci când se găsesc suficienţi clienţi care sunt dispuşi să plătească tarifele practicate, neexistând nici un motiv de reducere a preţurilor.

Deci, se poate argumenta că efectul introducerii bonurilor de vacanţă va umfla şi mai mult preţurile şi buzunarele hotelierilor. Restricţiile aplicate bonurilor de vacanţă vor forţa beneficiarii să accepte preţuri maxime şi beneficii minime.

Ca subiect de analiză să presupunem totuşi că propunerea ar fi avut un merit, adică hotelurile ar avea un grad mare de inutilizare. În acest caz, doamna ministru ar fi putut să negocieze cu industria un discount de la preţul pieţei şi ar fi trebuit să facă aceste bonuri transferabile, adică bonurile să nu fie nominale şi să poată fi tranzacţionate pe piaţa liberă. Poate că unii beneficiari ar considera mai util să plătească TVA pe medicamente (o taxă obscenă pe care guvernul o consideră că ar servi interesul public) ori să-şi achite notele de gaze şi electricitate decât să plece în concediu .

În acest fel banii alocaţi ar fi obligatoriu folosiţi de cineva în sprijinul industriei hoteliere, iar beneficiarul ar avea o opţiune să folosească banii în modul în care ar servi cel mai mult interesului personal.

Facând abstracţie de aberanta hotărâre descrisă mai sus trebuie remarcat că propunerile expansioniste ale guvernului sunt în conflict cu politica monetară a Băncii Naţionale.

Se pare că Banca Naţională are în continuare ca obiectiv controlul inflaţiei şi al deficitului extern. Dobânda continuă să fie menţinută la un nivel de două cifre şi rezervele statutare ale băncilor nu sunt relaxate de frica repatrierii de capital care ar pune presiune asupra ratei de schimb.

Adică, guvernul vrea expansiune şi Banca Naţională vrea să frâneze expansiunea. Probabil că BNR consideră că relansarea trebuie făcută numai pe banii guvernului care, momentan, nu există, politicile monetare fiind menţinute în parametri descurajatori pentru consum şi investiţia privată.

Dar iată că România este din nou norocoasă. Cu toate că guvernul pare să fie în criză de bani şi idei după cum raportează presa, o măsură adoptată de guvernul german, similară cu Programul Rabla din România, a făcut să crească substanţial cererea de maşini Logan.

Dacă joburile de la Piteşti au fost salvate de nemţi prin adoptarea Daciei Logan şi statul român se poate revanşa adoptând pentru protipendada plătită din bani publici Mercedesuri, BMWuri etc.

Fair Play !

Mai există o măsură de relansare economică susţinută de PSD şi anume "Taxa Felix" - scutirea de taxă a profitului reinvestit.

Poate este o iniţiativă bună, deoarece introducerea acestei măsuri va face ca Guvernul să nu mai colecteze nici un ban de la mediul de afaceri, astfel că nu va mai putea introduce cel puţin pentru funcţionarii publici măsuri de tipul bonurilor de vacanţă, rămânând ca "mâna invizibilă" şi relansarea economiei mondiale să fie cele care să asigure o eventuală relansare economică a României.

Până atunci, să-i ajute Dumnezeu pe şomeri!

Păcat că şeful notarilor nu a intrat în Parlament, pentru că şi acesta ar fi putut propune nişte bonuri notariale pentru ajutorarea Notarilor Publici care, din cauza scăderii tranzacţiilor imobiliare, nu mai pot să genereze veniturile obscene cu care erau obişnuiţi prin preţurile monopoliste sub protecţia legii.