"Zeci de ani de zile, bucureştenii au fost induşi în eroare de ELCEN"

Reporter: Care este situaţia actuală a RADET?

Gheorghe Piperea: Teoretic, RADET este în faliment, însă juridic vorbind, deşi este decis falimentul regiei, efectele acestei hotărâri sunt suspendate de Curtea de Apel Bucureşti. Aşadar, este ca şi cand nu s-ar fi discutat şi nu ar fi fost infirmat de către judecători un plan de reorganizare. Suntem din nou în perioada de observaţie. Acest lucru nu este unul cu care să ne lăudăm, dar nu este nici ceva catastrofal, pentru că, în perioada de obsevaţie, regia a fost stabilizată din punct de vedere financiar - respectiv, la nivelul lunii martie 2019 era pe break even. La vremea aceea nu mai aveam pierderi şi, de atunci, situaţia nu s-a deteriorat.

Problemele sunt create, în principal, de ELCEN, care a şi determinat, într-un mod absolut uluitor, autodis­tructiv, falimentul RADET. În acelaşi timp, ELCEN presează cu tot felul de cereri, cu şantaj, pentru a obţine ceea ce nu va putea obţine niciodată de la primărie - adică datoria de 3,7 miliarde lei (n.r. pe care RADET o are de achitat către ELCEN), care, de fapt, ar fi trebuit să fie ştearsă prin intermediul fuziunii dintre cele două companii de stat.

ELCEN a găsit de cuviinţă că tre­buie să încerce să recupereze suma aceasta de la primărie, care a spus foarte clar, ani de zile, că nu va plăti această sumă, mai ales în contextul în care există o hotărâre a Curţii de Casaţie, din februarie 2017, care spune, clar, că datoria nu există. Datoria primăriei către ELCEN nu exis­tă, în tabloul finanţelor există datoria RADET către ELCEN. În cadrul procedurii de insolvenţă - concret, dacă planul de reorganizare este confirmat, totuşi, de Curtea de Apel Bucureşti, o parte din datoria către ELCEN se plăteşte conform programului de Plăţi din planul de reorganizare, iar noi popuseserăm 5% din total. În schimb, în cazul falimentului, datoria se şterge în totalitate.

Revenind la starea financiară a RADET, reafirm că debitoarea s-a stabilizat. Problemele sunt la nivelul ELCEN şi, din păcate, şi la primărie, care, din an în an, şi-a văzut reduse sumele ce îi revin de la bugetul central, ceea ce a făcut ca, fie să existe sincope în plata subvenţiei, fie să nu poată deloc plăti subvenţia pentru asigurarea energiei termice către bucureşteni.

Dacă am fi primit această subvenţie cu ritmicitatea necesară, nu numai că nu am fi avut probleme financiare, dar am fi putut face mult mai multe investiţii decât am putut să facem până acum.

Din toată sărăcia RADET, au fost făcute investiţii de câteva zeci de milioane de lei, în sistemul de conducte, care este în aceeaşi stare de acum trei ani, când societatea a intrat în insolvenţă. Menţionez că atunci erau deja depăşite ca perioadă de funcţionare cu 20 de ani. Evident că o parte destul de consistentă din ele a mai fost reparată, dar starea lor rămâne critică.

Revenind la întrebare - care este situaţia actuală a companiei - aşteptăm să ne judecăm la Curtea de Apel, în toamnă, şi dacă apelul nostru va fi res­pins, atunci, într-adevăr, RADET va intra definitiv în faliment. Dacă va fi admis apelul, atunci o să revenim la situaţia din martie - o să avem un plan de reorganizare preliminar, care va fi modificat în timp util în aşa fel încât să se rezolve şi problema datoriilor cu ELCEN, problemă care, după părerea mea, nu se poate rezolva decât prin fuziune, care va avea efect de stingere a acestei datorii.

Subliniez că este singura soluţie, în momentul de faţă. Fie că este vorba despre RADET, fie despre societatea care va prelua grupul RADET şi care se numeşte Termoenergetica.

Repet că, dacă va fi respins apelul pe care l-am făcut, consecinţa imediată va fi că întreaga creanţă de 3, 7 miliarde lei, pe care o pretinde ELCEN, se şterge.

Reporter: Adică, în niciuna dintre situaţii, ELCEN nu-şi mai recuperează banii...

Gheorghe Piperea: Exact! De aici comportamentul autodistructiv. În primul rând, 70% din cifra de afaceri a ELCEN provine din vânzarea agentului termic către RADET. Falimentul Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice înseamnă că, automat, 70% din cifra de afaceri a ELCEN va dispărea. Dar asta nu este tot, pentru că, în momentul în care nu va mai putea să vândă energie termică, vor mai apărea două consecinţe negative enorme. Unu - ELCEN nu va mai putea încasa bonusul de cogenerare. Pentru că ELCEN, în ultimii 10-15 ani, încasează de la statul român, anual, câte 100-120 de milioane de euro, pentru retehnologizarea instalaţiilor de energie termică, bani cu care societatea nu a făcut nimic, până acum.

În cel de-al doilea rând, nemai­având posibilitatea să vândă energia termică la RADET, nu va mai putea obţine finanţare - orice fel de finanţare: publică, nerambursabilă, de la UE.

Bineînţeles că, odată ce îţi reduci cifra de afaceri la 30%, îţi reduci personalul, suportând toate consecinţele sociale aferente. Să nu mai vorbim de faptul că ELCEN are proprii ei creditori, dintre care numai Fiscul are de luat un miliard de lei. Noi nu avem datorii la ANAF, nici vechi, nici curente. În schimb, ELCEN are, unele dintre ele fiind CASS-uri. Ştiţi care este consecinţa neachitării contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru sănătate? Angajatul nu se mai poate duce la spital să beneficieze de tratament sau medicamente gratuite ori compensate.

Aş dori să subliniez şi faptul că din totalul de 3,7 miliarde lei, nu mai puţin de 3,5 miliarde lei reprezintă penalităţi. S-a pornit de la o datorie restantă din 2008, pe care ar fi trebuit cumva să o achite Primăria Bucureşti împreună cu Ministerul Dezvoltării. La suma iniţială au curs penalităţi de întârziere, care erau de 1% pe zi, la un moment dat.

Reporter: La cât se ridică datoria iniţială a RADET către ELCEN?

Gheorghe Piperea: Datoria RADET la ELCEN este, în realitate, de 200 de milioane de lei, dar procesul este încă pe rol şi este un proces care implică şi ANRE şi care durează ani de zile. Deocamdată, o creanţă de 3,7 miliarde lei este pusă pe tabel de noi, fără a fi contestată, dar este contestată de Primărie, care consideră că, de fapt, ar trebui să fie doar 200 de milioane de lei. Judecătorul încă nu s-a pronunţat, fiind dispusă o expertiză care, încă, nu a fost efectuată.

Reporter: Aţi reclamat în mai multe ocazii modul în care a fost conceput contractul dintre ELCEN şi RADET...

Gheorghe Piperea: Da, aşa este! Complet iraţional este modul în care este prevăzută plata, în contract - RADET are la dispoziţie aproximativ 20 de zile din momentul în care sunt emise facturile, nu de când este livrată energia termică, pentru încasarea facturilor de la consumatori. Avem rate de încasare de peste 95%, nu avem probleme serioase cu plăţile de la consumatori, cum au alte regii termice din alte oraşe. Doar că factura la ELCEN este emisă cu o scadenţă care pică într-o singură zi şi este de regulă cu 15 zile mai devreme decât scadenţa mea la factură. Aşadar, şi dacă aş fi avut 100% încasat de la asociaţia de proprietari, nu aveam cum să dau către ELCEN toată suma, pentru că acea sumă are timp, în cele minim 15 zile (care uneori ajung şi la 45 de zile), să adune penalităţi.

Acest contract a fost cât de cât reparat, modificat de noi în procedura de insolvenţă, dar el aşa a funcţionat dintotdeauna.

Reporter: Sierra Quadrant susţine că modificarea legislaţiei este ultima şansă ca "sistemul de termoficare să evite colapsul". Cum apreciaţi această afirmaţie?

Gheorghe Piperea: Sierra Quadrant (n.r. administrator judiciar ELCEN) a propus, printr-o adunare generală, să i se stabilească un onorariu de succes de 2,75% din sumele încasate de ELCEN.

Ei susţin că, dacă se trece la faliment, atunci statul va fi obligat să restituie TVA aferentă facturii de 3,7 miliarde lei, ceea ce înseamnă cam 500 de milioane de lei. Ei bine, la această sumă ei aplică 2,75% - comisionul ce ar urma să le revină. Aşadar, au determinat falimentul RADET şi culmea este că avocaţii şi juriştii ELCEN au spus în faţa judecătorului lucrul acesta şi este absolut iresponsabil să spui aşa ceva, respectiv că ei sus­ţin falimentul RADET, "cu tot armamentul din dotare".

Desigur, prin lege se justifică sume acordate drept comisioane, chiar şi de 10%, atunci când se depun unele eforturi în vederea recuperării unor sume de bani pentru creditori, dar ei ce bani au adus sau aduc aici? Pentru că, de fapt, în primul rând această ajustare pozitivă de TVA (dacă este acceptată de fisc) rezultă direct din lege, iar, în al doilea rând, se datorează exclusiv insistenţei cu care s-a cerut şi apoi a fost convins judecătorul sindic să se treacă la faliment (dacă nu se trecea la faliment, nu exista această ajustare de TVA şi nu exista nici comisionul lor de 2,75%). Deci vina pentru falimentul RADET este 100% a ELCEN, iar acest faliment este urmărit şi cu un interes propriu şi cu viclenie, pentru că mai sunt şi alte sume pe care ei spun că le-ar recupera. De exemplu, vorbesc de suma de 1,4 miliarde lei din vânzarea activelor, în condiţiile în care exis­tă o evaluare ce arată că mai mult de 800 de milioane de lei nu pot fi obţinute din activele ELCEN. Eu spun că nici măcar atât nu poţi să obţii, pentru că acelea sunt active care, odată intrată în faliment RADET şi, după aceea, ELCEN, nu mai valorează nici 400 de milioane, întrucât nu mai sunt în stare de funcţionare, ci sunt simple terenuri pe care stau nişte construcţii industriale enorme şi care trebuie înlăturate pentru ca terenurile respective să poată fi utilizate, eventual în imobiliare. Şi pe aceste 1,4 miliarde lei au pus un onorariu de 2,75%.

Şi, de tot râsul, cea de-a treia sursă de finanţare a reorganizării ELCEN ar fi, în concepţia lor, suma de 1,2 până la 3,7 miliarde lei, recuperată de la Primărie în urma unui proces pe care - atenţie! - chiar ei îl estimează ca durând 12 ani.

Oricum, am senzaţia că cei de la Sierra Quadrant şi CITR şi-au făcut un buget de publicitate, pentru că apar des cu tot felul de idei creţe, cum că nu este bună legislaţia şi că dacă nu se schimbă, atunci sistemul intră în colaps. Sunt multe lucruri pe care şi eu le pot critica la această legislaţie - există o serie de discuţii făcute pentru modificarea ei (spre exemplu se urmăreşte modificarea Ordonanţei privind cumpărarea acţiunilor de la Ministerul Energiei de către Primărie), dar una este să critici legislaţia şi alta este să spui că, din cauză că aceasta este proas­tă, nu îţi poţi face treaba de administrator judiciar. Aceasta este, de fapt, o recunoaştere a propriei neputinţe sau incompetenţe.

Şi noi, ca şi ei, lucrăm pe aceeaşi legislaţie şi, cu toate acestea, noi am stabilizat RADET, din toată sărăcia am făcut investiţii, ţinem 3.000 de salariaţi etc. În plus, din momentul în care le-a intrat în cap că vor să obţină această sumă de la Primărie, s-a schimbat totul, ne-au ţinut pe loc un an de zile (şi asta se constată chiar de către judecătorul sindic) cu planul de reorganizare pe care noi îl aveam depus din februarie 2018. S-a ţinut pe loc această procedură pentru că ei şi-au făcut impresia că dacă sunt creditorii principali, atunci ne pot forţa să jucăm cum vor ei. Este o înţelegere totalmente greşită a conceptului de administrator judiciar, care este pus acolo de lege ca să respecte legea, să fie independent şi imparţial.

Vreau să subliniez că un plan de reorganizare nu poate să fie modificat în faza de proiect. Mai întâi el trebuie să fie aprobat, confirmat de judecător şi după aceea poate să fie modificat. În orice caz, modul în care a fost modificat planul de reorganizare a ELCEN este totalmente neînţelept. În loc de fuziune (care era mult mai rapidă, mai simplă, au zis că facem transfer de business, care presupune cel puţin un an şi jumătate, poate chiar doi ani de zile de formalităţi - evaluare, obţinerea de noi licenţe, autorizaţii etc. - şi cu toate acestea s-a insistat pe această soluţie pentru că, spre deosebire de fuziune, transferul de business nu presupunea ştergerea acelei datorii, ci păstrarea întegii creanţe, în aşa fel încât 12 ani de acum încolo să ne judecăm în instanţe şi, mai mult decât atât, să apară, neapărat, ajustarea şi rambursarea de TVA pe care Sierra Quadrant şi CITR să îşi pună comision.

Reporter: Dacă, în toamnă, Curtea de Apel va decide falimentul RADET, ce se va întâmpla cu sistemul de termoficare din Bucureşti?

Gheorghe Piperea: Serviciul de alimentare cu căldură în Bucureşti va trece de la falimentarul RADET la noua societate a Primăriei, Termoenergetica, procedură care se află în curs de realizare. Ulterior, Termoenergetica trebuie să fuzioneze cu ELCEN.

Poate că, între timp, Primăria Capitalei o să cumpere acţiunile ELCEN de la minister, la 1 euro. Municipalitatea cumpără acţiunile ELCEN la preţul simbolic de 1 euro, dar ia nişte acţiuni la o companie care are datorii de două miliarde de lei sau, mă rog, câte mai rămân dacă face un plan de reorganizare şi mai şterge din ele.

ELCEN nu va avea de ales în faţa fuziunii cu Termoenergetica.

Nu există altă soluţie, iar cheltuiala cu preluarea RADET de către Termoenergetica nu înseamnă aproape nimic în comparaţie cu cheltuielile de după, întrucât, în continuare, cei 3.500 - aproape 4.000 de kilometri de conducte din sistemul RADET trebuie să fie puse la punct, trebuie să fie reparate şi poate că, între timp, se schimbă sistemul de distribuţie - în loc să fie patru CET-uri, să fie mai multe centrale în cvartal şi, cel mai important, poate se schimbă şi accentul pe sursele de energie termică.

În momentul de faţă, spre exemplu, având în vedere că nu este absolut deloc sigur că ELCEN o să ne mai dea energie în toamnă sau că va mai avea capacitatea să producă energie termică, eu aş lansa un proces competitiv de licitaţie sau de selecţie de oferte la care să participe şi alţi agenţi economici care să ne dea agent termic, iar ELCEN să intre în competiţie cu aceştia.

Sincer, nu sunt deloc convins că o să mai luăm energie termică de la ELCEN în toamna aceasta, iar noi nu ne putem permite să lăsăm 1,2 milioane de bucureşteni fără căldură la iarnă. De aceea va trebui să luăm de pe piaţă, dacă ELCEN nu va mai putea să furnizeze, iar asta este, după părerea mea, o chestiune foarte serioasă, de siguranţă naţională, care ar trebui să fie luată în discuţie în CSAT. Pe termen mediu ar trebui, cu calm şi cu inteligenţa necesară (care există, dar nu este pusă la treabă), să ne apucăm să regândim sursele de furnizare.

Reporter: Care ar fi alternativele?

Gheorghe Piperea: Eu, prin 2017, în primele luni de la preluarea mandatului de la RADET, vorbeam de un plan foarte ambiţios pe care nu l-am uitat şi care sper să fie pus în practică, de a face pe acoperişurile blocurilor din Bucureşti panouri solare, care să încălzească apa măcar vara, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să suportăm pierderile din fiecare vară, de circa 30-35 de milioane de euro. În Bucureşti sunt 8.500 de blocuri şi ar fi un uriaş boom, întrucât, pentru acest lucru, sunt necesare materiale, trebuie servicii etc.

De asemenea, aş merge pe o sursă de energie pe care, din nefericire, o ignoră cam toată lumea din România, dar în special autorităţile publice, şi anume gunoiul reciclabil, organic.

În fiecare an, în Bucureşti, avem 1 milion de tone de deşeuri organice, care se tot adaugă şi pe care bineînţeles nu le utilizează nimeni, sau le utilizează insuficient.

Dintr-un milion de tone de deşeuri organice poţi să faci atâta biogaz încât să încălzeşti o mare parte a Capitalei.

Şi există şi resurse de energie geotermală care, de asemenea, pot fi exploatate, dar pentru asta este nevoie de calm, e nevoie ca partenerii de contract şi de afaceri să nu dea, în fiecare zi, câte un mesaj presei, alarmist sau care să trimită tot felul de înţepături nejustificate şi nemeritate şi să existe o minte strategică să pună lucrurile aces­tea la punct şi să le urmărească timp de cinci-zece ani.

Apropo de înţepături - cum credeţi că s-au simţit cei de la ANRE când, cu câteva ore înainte ca domnii de la ELCEN să meargă şi să discute contractul cu RADET, au spus în presă că ANRE îi falimentează pentru că îi obligă să funcţioneze sub costul de producţie? Reacţia celor de la ANRE a fost foarte dură.

Referitor la costuri - ELCEN produce şi energie electrică şi energie termică, iar în tariful pe care ni-l impune nouă pentru termie, ei includ şi costurile cu energia termică (care sunt mult mai mici) şi pe cele cu electricitatea. În mod normal, ar trebui ca aceste două tipuri de produse să fie separate şi să nu ne mai impună nouă să plătim costurile cu energia electrică, pentru că noi plătim electricitatea separat şi a include în tariful gigacaloriei încă o dată aceste costuri înseamnă că noi plătim, practic, de două ori electricitatea. Aceasta este o greşeală managerială enormă, uriaşă şi aş putea spune chiar că este o practică înşelătoare în dauna consumatorilor, generatoare de mari litigii colective. Părerea mea este că, ani de zile, zeci de ani de zile, bucureştenii au fost induşi în eroare.

În acest context, ELCEN spune că îl falimentează ANRE pentru că îl obligă să practice tarife la gigacalorie sub costul de producţie. Să-şi recalibreze costurile de producţie, să facă în aşa fel încât să nu mai aibă astfel de costuri pe care să le regăsesc eu în tariful la energia termică, şi atunci nu voi mai fi "nevoiţi" să vândă sub costurile de producţie!

Reporter: Mulţumesc!